Etichete

, , , ,

În perioada 20-30 decembrie am fost plecat împreună cu soţia în Italia să vizităm familia fratelui meu care lucrează acolo de câţiva ani. Am reuşit să facem şi câteva vizite turistice, dar în mai multe zile am fost liberi să ne odihnim şi eventual să explorăm cât de cât micul sat în care am stat, o aşezare Italiană rurală aflată la 15 km de oraşul Cremona.

În una din primele zile ale vizitei am avut la dispoziţie o jumătate de zi să mă plimb, fără scop precis, prin Cremona. Zi răcoroasă, de lucru, ceţoasă, deci nu una foarte potrivită pentru plimbări turistice. Drumurile m-au dus însă pe strada Tofane, unde am dat, spre mirarea mea (nu foarte mare) de o biserică evanghelică.

Chiesa Cristiana Evangelica ADI

Şi cum în duminica ce a urmat nu aveam nimic programat am dorit să merg la biserică, la italieni, deşi nu cunosc limba (oricum, nu e foarte greu de înţeles în mare). Din păcate am ajuns mai târziu cu 10-15 minute şi nu am avut posibilitatea să le spun că sunt credincios evanghelic şi eu şi să cer permisiunea să fac poze. Din acest motiv un frate care se ocupa cu ordinea m-a rugat să nu fac fotografii în timpul serviciului ci doar „dopo”.

Ca şi evanghelicii din România şi din alte părţi, şi cei din Italia folosesc pentru adunare o clădire fără o arhitectură aparte. Înăuntru am găsit cam 35 de persoane într-o sală cu capacitatea de vreo sută de locuri, cu un amvon simplu de lemn la care se stă în picioare şi doi cântăreţi la instrumente, o orgă electronică şi un instrument de suflat (ar putea fi saxofon dar nu garantez). După un timp de închinare prin cântare a urmat unul în care câteva surori şi unul sau doi fraţi au mărturisit despre felul în care a lucrat credinţa şi Domnul Isus în viaţa lor în săptămâna care tocmai se încheia. Apoi a urmat predica de vreo 40 de minute care a pornit de la un text din evanghelii (din păcate nu mi-am notat nimic).

Chiesa Cristiana Evangelica Assemblee di Dio in Italia

Prighera înseamnă "rugăciune". Se vede ora târzie la care are loc şi studiul biblic, explicaţia probabilă fiind că oamenii sunt ocupaţi cu munca. Din ce am povestit cu fratele meu, italienii şi românii din Italia muncesc destul de mult.

În imaginea din dreapta se vede că biserica este una penticostală, cel puţin cu acest nume sunt cunoscute în România Adunările lui Dumnezeu. Toate femeile aveau capul acoperit cu un fel de batic de dantelă albă, semitransparent, dar nu era legat în spate sau în faţă ci doar acoperea liber capul. Aceasta a fost dat jos de toate imediat ce pastorul a anunţat încheierea serviciului.

La sfârşitul programului am vorbit puţin cu domnul responsabil cu ordinea şi cu mai mulţi români, dintre care unul a fost foarte amabil şi prietenos. Îl cheamă Dorel, a fost botezat în biserica fratelui Dugulescu, şi a rămas paralizat de la piept în jos în urma unui accident. Neputinţa trupului este însă compensată de voioşia spiritului, fratele Dorel fiind animat de un viu duh evanghelistic. Din când în când cere autorizaţie de la primărie pentru instalarea unei măsuţe undeva în oraş de unde împarte broşuri şi mărturiseşte celor care se opresc. La plecare am primit chiar şi o Biblie în limba italiană cadou de la fratele Dorel, asta după ce mi-am arătat interesul pentru un Nou Testament sau Biblie mai accesibile ca preţ. La o librărie catolică din oraş cea mai ieftină Biblie costa 17 euro.

Chiesa

În spatele amvonului se vede scris "Isus Cristos este Domnul" iar pe amvon "Dumnezeu este lumină".

Chiesa

Grupuri de credincioşi la finalul serviciului divin

Îmi cer scuze pentru lipsa de calitate a fotografiilor. Încet încet sper să devin mai experimentat.

Anunțuri