Etichete

, , ,

După ce v-a stat inima-n loc de frica paşapoartelor biometrice cu microciripuri, iată că vine al doilea şoc: Festivalul Internaţional Lesby. La Cluj-Napoca. „Clujul este în pericol”, „Clujul va fi Sodoma României”, „Clujeni, Români, sunteţi asaltaţi!?”

A apărut şi o petiţie pripită, fără cap şi coadă, care cere interzicerea manifestaţiilor publice şi cere semnatarilor să-şi exprime dezacordul faţă de publicitatea şi popularizarea acestui eveniment şi unde se pot citi printre altele diferite grade de discurs urât (traducere stângace la hate speech).

De observat că titlul de Capitală Lesby dat oraşului nostru este cel mai probabil o momeală jurnalistică la care să tragă vizitele cititorilor. Pe site-ul ONG-ului Eşti Unică ce organizează acest eveniment scrie că vom avea parte de Festivalul Internaţional Lesby. Dezbateri, concursuri, proiecţii de film, dar nu am văzut să includă ceva marş prin oraş. Oricum, mesajul petiţiei, aşa sumară cum este, ar fi că nu suntem de acord. Nu ştim noi să ne exprimăm prea bine, să facem o petiţie decentă, dar vrem să ştie toţi că noi nu suntem de acord!

O consecinţă a acestei petiţii şi a sârguinţei cu care a fost dată mai departe prin messenger, mail sau bloguri a fost, ironic, tocmai popularizarea evenimentului. Şi constatarea faptului că evanghelicii, dar şi alti credincioşi creştini, sunt mai degrabă împotriva decât pentru. Şi mai degrabă aprinşi decât raţionali. În plus, şi cel mai grav după părerea mea, avem o ierarhie a anti-preferinţelor faţă de manifestărilor publice ale păcatului, unde rezervăm homosexualităţii şi probabil avortului un puctaj de frunte care depăşeşte cu mult orice alt păcat de pe listă.

Bine-am făcut ce-am făcut?

De pildă. Nu-mi amintesc să fi auzit de o petiţie pentru decenţă pe plajele româneşti sau spaţiile publice din oraşe unde se face plajă. Nici împotriva genericului şi imaginilor de la „O vară topless” de la ProTV. N-am auzit ca cineva să sancţioneze soft-porn-ul de pe saiturile „cu audienţa generală” gen Bună Ziua Iaşi sau rol.ro decât pe … zoso. Şi să nu uităm de tabloidele noastre naţionale sau regionale de prea largă circulaţie: Libertatea, Cancan, Clujeanul, etc, cu ale lor fete de la pagina 1, 2, 3, 4, 5 ş.a.m.d. Nu ştiu de vreo petiţie care să ceară comercializarea revistelor pentru pofticioşi în folie mată. Sau, poate, pentru interzicerea totală a afişării neruşinate în geamurile chioşcurilor, aşa cum cerem cu festivalul acesta. Sau interzicerea show-urilor păcătoase de la TV. Sau o manifestaţie pentru interzicerea mediatizării şi popularizării concubinajului, dacă tot suntem aşa oripilaţi de imoralitate. Am strecurat elefantul păcatelor heterosexualilor şi am înfierat ţânţarul celor homo sau lesby. Ce să mai vorbesc de pleiada altor păcate, ne-sexuale, care macină societatea clujeană şi românească, şi care se bucură de o largă, apăsătoare şi asurzitoare ignorare.

N-ar fi trebuit să facem câte ceva?

Poate că sun eu mai disonant, dar mă gândesc că înainte de a fi o voce care condamnă trebuie să ne fi câştigat o minimă autoritate prin lucrurile faţă de care am fost pentru. Şi, după ce avem acestă autoritate, să ştim la ce să fim împotrivă şi cum să fim împotrivă. Ma tot minunez oare cum s-a purtat Isus încât păcătoşii (şi păcătoasele) îi doreau prezenţa, ba mai mult, ajungeau să-şi schimbe viaţa. Cu siguranţă că dacă Isus ar fi condus un marş prin Ierusalim împotriva prostituţiei şi ar fi depus un memoriu la Pilat şi unul la Caiafa nu mai venea femeia păcătoasă să plângă la picioarele Lui.

Oare ce-ar trebui să facem?

Pentru câte lucruri a fost Biserica din Cluj-Napoca pentru? Şi la ce fel de evenimente ne raliem cu tot cugetul şi sufletul? Acum doi ani a fost un marş al tăcerii organizat de Fundaţia ProVita, decent, cu rugăciune (tăcută), prin Parcul Mare. Au participat vreo 30 de persoane, maxim. Să întrebăm fundaţiile evanghelice din oraş cum stau cu calitatea şi cantitatea voluntariatul şi de unde le vin fondurile, sau cine şi câţi îi întreabă de sănătate, proiecte, nevoi.

Este un pastor prezbiterian în New York, îl cheamă Tim Keller. Se zice că prin slujirea lui s-au converitit multe persoane cu trecut homosexual. Oare cum a reuşit? Habar n-am. Habar n-avem.

Anul acesta se împlinesc 400 de ani de la înfiinţarea primei biserici baptiste în Amsterdam, despre care unii spun că ar fi prima biserică baptistă. Uniunea baptistă din România „încurajează comunităţile ca în cadrul Adunărilor Generale să prezinte un material legat de începuturile mişcării baptiste şi să organizeze în timpul anului evenimente prin care mişcarea baptistă să poată fi cunoscută de cât mai mulţi oameni prin diverse acţiuni care să fie preluate şi de mass media”. Vom vedea ceva acţiuni în direcţia sugerată de Uniunea Baptistă? Să vedem. Să nu ne mirăm deci că 13% din tinerii cu vârsta între 14 şi 35 de ani au răspuns afirmativ la întrebarea „În ce măsură aţi fi de acord să aveţi ca vecini neoprotestanţi?„, evanghelicii situându-se ca grad de acceptare între romi (9%) şi maghiari respectiv persoane din instituţii de ocrotire sau cu handicap (15%). Nu suntem nici prea cunoscuţi şi nici prea doriţi.

Tot anul acesta se împlinesc 500 de ani de la naşterea lui Jean Calvin, marele reformator, iar 2009 a fost declarat de Libertatea Religioasă şi Anul Wurmbrand, la aniversarea centenarului naşterii lui.

Acestea sunt doar câteva din ocaziile pe care evanghelicii le-ar putea folosi pentru a deveni mai mai cunoscuţi şi mai prezenţi în spaţiul public.

Iată câte-ar fi de făcut!

Nu cred că la evenimente precum Festivalul Lesby Biserica ar trebui să se facă că plouă. Dar deocamdată îmi pare că semănăm mai mult cu fariseii ce au adus femeia curvă la Isus. Şi că facem o deosebire strigătoare la cer între imoralitatea minorităţilor LGBT (non-heterosexuali) şi cea a majorităţii heterosexuale.

Fundamentalismul nu este un set de credinţe şi convingeri ci un mod de a le face cunoscute.

Pe acelaşi subiect: Ligia Mănăstireanu: Ipocrizia homofobiei şi patologia homosexualităţii

Update (3 feb. 2009): site-ul oficial al organizatorilor, estiunica.org, anunţă că nu se va face marş în cadrul Festivalului Internațional Lesby.

Anunțuri