Etichete

, , ,

Motto: Fundamentalismul nu este un set de credinţe şi convingeri ci un mod de a le face cunoscute.

Începând cu a doua jumătate a anului 2008 am început să văd pe unele bloguri evanghelice citate sau videoclipuri ale predicatorului Paul Washer. Nu am avut curiozitatea să mă uit mai atent sau să vizionez mesale lui, şi probabil că aş fi rămas la fel de ignorant ca până dăunăzi dacă nu citeam zilele acestea pe blogul nazireat4him.blogspot.com titlul Power of God or modern apologetics. În traducere Puterea lui Dumnezeu sau apologetica modernă. Fiind un diletant şi într-ale apologeticii, natural, am fost curios să văd despre ce este vorba. Ce am găsit a fost o mostră de scriitură cu un înalt conţinut de fundamentalism evanghelic sufocant înspirat de vizionarea de către blogăr a unui material cu acelaşi titlu a lui Paul Washer.

Cine este Paul  Washer?

Paul Washer este evanghelist şi predicator baptist, licenţiat al Universităţii din Texas, Master of Divinity al Seminarului Teologic de Sud-vest (Southwestern Theological Seminary). A servit 10 ani ca misionar în Peru timp în care a fondat Societatea Misionară HeartCry (Plânsul Inimii).

Înţeleg foarte bine de ce acest tip de mesaje sunt gustate şi luate drept etalon al predicării în anumite zone ale evanghelismului american şi prin extensie românesc. Predicile lui au un stil treziristic (nu am traducere mai buă la revivalist – de la trezire [spirituală]), se vântură nevoia predicării Cuvântului lui Dumnezeu nealterat de ideile omeneşti şi lumeşti, are şi conţinut emoţional etc. După toate aceste anestezii prea puţini mai rămân treji ca să discearnă toxicitatea unor afirmaţii sau insinuări ale înflăcăratului vorbitor. Tocmai pe acestea doresc să le examinez, oferind pe parcurs şi o listă a trăsăturilor fundamentalismlui evanghelic sufocant. Voi începe cu mesajul Paul Washer – Este Scriptura suficientă?, voi continua cu Paul Washer – Puterea lui Dumnezeu sau apologetica modernă, apoi cu Paul Washer – Mesaj şocant adresat tinerilor, voi trece şi pe la nazireat4him.blogspot.com, iar de încheiat … dar asta vom vedea.

1. Paul Washer – Este Scriptura suficientă?

Este Scriptura suficientă? Sau trebuie să aducem toate aşa-numitele ştiinţe sociale şi culturale pentru a şti cum trebuie să funţioneze o biserică? Psihologia, antropologia, sociologia … au fost create de fapt ca un protest împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. (Paul Washer)

Acest pasaj, ca şi altele ce vor urma, sunt atât de încărcate că nici nu şti de unde să începi. Oare în ce fel Scriptura este suficientă? Oare e validă întrebarea? Ca şi în mai toată gândirea fundamentalistă, Washer suprasimplifică şi crează dihotomii nenecesare: Scriptură versus ştiinţe sociale. Dacă nu ne trebuie altceva în afara Scripturii oare mai avem nevoie de predicatori? Dacă Scriptura e deajuns oare ne mai trebuie şcoli teologice, studiul limbii greceşti, ebraice, aramaice? Oare nu de la Dumnezeu este şi mintea, dată oamenilor pentru a fi folosită plenar? Oare chiar ca protest faţă de Scriptură au fost create ştiinţele sociale? Oare tot ce creează omul neîmpăcat cu Dumnezeu este împotriva lui Dumnezeu? Oare ştiinţele sociale au fost create doar de oameni ce nu-l cunosc pe Dumnezeu?

Obs. 1: Fundamentalismul suprasimplifică realitatea pentru a-şi credibiliza tezele aparent spirituale.

Obs. 2: Fundamentalismul forţează dihotomii acolo unde nu există aşa ceva pentru a-şi valida aversiunea faţă de anumite lucruri ale „lumii” pe care deseori nu le prea înţelege.

Obs. 3: Fundamentalismul nu realizează că îşi taie craca de sub picioare când afirmă că Scriptura e suficientă după care o filtrează prin propriile presupoziţii, tradiţii şi contexte socio-culturale.

2. Paul Washer – Puterea lui Dumnezeu sau apologetica modernă

Paul Washer oferă versiunea proprie asupra întâlnirii lui Pavel cu filosofii atenieni şi a discursului acestuia pe Areopag. Despre filosofii greci spune că erau exemplul ideal al argoanţei. După care

… şi aici vine Pavel. Tot ceea ce spune el este ilogic, ateistic [faţă de zeii grecilor n.m.], blasfemiator [din nou, faţă de zeităţile grecilor], fundamental greşit, [Pavel] nu este un om al elocvenţei, nu are o personalitate puternică, nu are deprinderi de conducere… Acest făcător de corturi jerpelit vine şi le predică evanghelia lui Isus Cristos… Dumnezeu salvează oameni prin predicarea evangheliei, aşa o face, şi în acest mod ajung oamenii mântuiţi. (Paul Washer)

În acest punct Washer e pur şi simplu greşit. Să vedem ce zice cineva care a studiat puţin discursul lui Pavel de pe Areopag: “Introducerea discursului apostolului Pavel este în acord cu cele mai perfecte reguli ale artei […] Este calm, temperat, conciliant. Nu există denunţare vehementă a idolatriei, desconsiderare dispreţuitoare a opiniilor filosofice prevalente; nu are nimic din rigiditatea vechiului profet iudeu, nici din sarcasmul sfidător al polemistului creştin de mai târziu.”[1] Pavel nu a fost un jerpelit făcător de corturi, predicând „lipsit de înţelepciune” cum ar vrea să ne facă să credem unii citând repede un verset. Tocmai pentru că predicarea lui a fost inspirată de Duhul el a ştiut să predice şi iudeului şi grecului, şi celui înţelept (în felul lumii) şi celui fără carte. Pavel a fost un intelectual al vremii lui, unul care, e foarte adevărat, şi-a pus toată fiinţa sa, incluzând intelectul, la picioarele şi în slujba crucii. A ştiut să citeze şi din profeţi şi din poeţi.

În acest pasaj avem şi un indiciu pentru dispreţul pios al lui Washer faţă de intelectualitatea elocventă: el crede că Dumnezeu salvează oamenii prin predicare. Aproape că numai prin predicare (observaţi cum repetă de trei ori). Adică, aşa cum face el este biblic si acceptat (are şi un verset pentru asta), şi Doamne fereşte să o luaţi spre deviaţiile intelectuale lumeşti. Ghinionul lui estă că eu am ajuns să-mi văd micimea prin citirea personală a Scripturii, nu prin predicare. Parca şi el zicea că Scriptura e deajuns, pe undeva. Dar stai aşa, e deajuns doar dacă e predicată aşa cum o predică el, probabil, şi cei cu care se aseamănă.

Există foarte multă apologetică acolo care este în mare parte fără valoare, este chiar la modă dar nu valorează mult, prezentând dovadă după dovadă şi gândind să convingă oamenii prin dovezi. Oamenii se convertesc şi cred evanghelia nu pentru că le oferi argumente ingenioase, ci pentru că atunci când predici acest mesaj care este un scandal şi absolut absurd îi face plăcere lui Dumnezeu să lucreze în inimile oamenilor regenerându-le. (Paul Washer)

Defect profesional. Tentaţia asta o au toţi. Apologeţii sunt ispitiţi să se gândească că sunt mai importanţi ca alţi slujitori, pastorii că ei sunt de fapt baza şi nu e nevoie de apologeţi etc. Washer e convins, săracul, că „oamenii se convertesc … pentru că atunci când predici … îi face plăcere lui Dumnezeu să lucreze în inimile oamenilor”. Cred că puţină modestie nu i-ar strica, şi poate aşa ar accepta că Duhul suflă unde vrea, şi nu se limitează la predicatori, la apologeţi, la învăţători. Oare de ce nu pot accepta unii că dacă Duhul lui Dumnezeu lucrează prin predicare El poate lucra şi prin expuneri elocvente? Oare de ce nu pot accepta unii că elocvenţa şi fineţea intelectuală nu este întotdeauna însoţită de aroganţă şi îngâmfare?

Credinţa lor nu este bazată pe zece argumente istorice ale învierii lui Isus, credinţa lor este bazată pe faptul că Dumnezeu s-a arătat şi s-a revelat în mod supranatural lor.  (Paul Washer)

Asta înseamnă că credinţa lor nu e bazată nici pe predicare, nu? Şi pe nici o acţiune umană. Şi atunci stai şi te miri la ce mai este nevoie de mărturie creştină. Sau poate această revelare şi arătare se face doar prin predicare? Este adevărat că mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu, dar oare nu suntem noi împreună lucrători cu El, fie că suntem predicatori, apologeţi sau … jurnalişti? Şi atunci de unde această mare debarasare de argumente? Săracii Francis Schaeffer, C.S. Lewis, Carl F. H. Henry. Si-au pus mintea în slujba lui Dumnezeu degeaba. Treaba mergea la fel de bine, poate chiar mai bine, şi fără ei.

Mesajul se încheie triumfal:

Desparte-te de braţul cărnii. Nu spera în argumente, în împachetare relevantă… speră în predicarea evangheliei şi în prezentarea expoziţională a Scripturii. Pentru că oamenii vor fi convertiţi prin aceasta. PRIN ACEASTA. [Se repetă în original.] (Paul Washer)

Cum spuneam, Washer e exclusivist. Aşa cum face el şi (aproape) numai aşa e bine. Orice altceva este carnal, firesc, lumesc.

Obs. 4: Fundamentalismul este exlusivist. Şi orb. El nu vede o altă cale prin care ar putea lucra Dumnezeu decât cea pe care o practică el. Pentru că el, desigur, este biblic, şi nu cumva să aducă idei omeneşti în slujirea lui.

Obs. 5: Fundamentalismul dispreţuieşte ceea ce nu este biblic. Biblic în înţelegerea lui, desigur.

3. Paul Washer – Mesaj şocant adresat tinerilor

Mesajul şocant are ca pretext Matei 7. Are aproape o oră şi este cel mai postat clip al lui  Washer pe blogurile evanghelice româneşti. E probabil cel mai celebru mesaj al pastorului, fiind primul dintre clipurile video recomandate de Google la căutare după termenii Paul Washer. În mod interesant, şi în engleză are cam acelaşi titlu: mesaj şocant (Shocking message). Aşadar, unul din cele mai importante lucruri de spus despre acest clip este că mesajul e şocant. Aşa zice titlul, nu? Românii au aduăgat şi că e adresat tinerilor.

După ce am văzut mai sus câteva caracteristici ale fundamentalismului evanghelic, şi am observat că acesta dispreţuieşte ştiinţele sociale şi în general lucrurile lumeşti, vom fi surprinşi să vedem că Paul Washer este amator al ştiinţei statisticilor. Le spune tinerilor că în privinţa moralităţii creştinii din SUA nu se deosebesc de necreştini. Şi că dacă nu îl cred, el le poate aduce sondajele:

Şi dacă respingeţi ceea ce am spus [despre moralitatea creştinilor n.m.] vă pot aduce statistici care să arate că greşiţi. Sondaje Gallup, sondaje Barna (mesajul e subitrat în română, şi citim în loc de Gallup Gullop respectiv în loc de Barna Barnard), atunci când chestionează despre moralitatea Bisericii în America faţă de moralitatea celor care spun că sunt pierduţi, nu găsesc nici o diferenţă. Acum, acestea sunt statistici, nu au nimic de a face cu interpretările religioase. Acestea sunt statistici. (Paul Washer)

Până la urmă Washer nu este chiar atât de purist. Deşi mai înainte afurisea ştiinţele sociale care ne învaţă pe noi cum să facem biserică, iată că revine şi foloseşte în argumentare din statistică. Care, aţi observat, nu este interpretare religioasă. Cu alte cuvinte, este solidă, de încredere, nu se poate negocia. Şi ca să sublinieze ideea, o repetă.

Obs. 6: Fundamentalismul se foloseşte de ştiinţă în mod ideologic, ori ca să o înfiereze la grămadă, ori ca să o confişte pentru a-şi susţine tezele. Dar niciodată nu o foloseşte natural.

Obs. 7: Fundamentalismul cade naiv de multe ori în laţul propriei făţărnicii.

Paul Washer îşi etalează cunoştinţele intelectuale mai departe, contrar impresiei iniţiale de anti-intelectualism. El afirmă de ex. că „nimeni nu mai studiază Logică”, vorbeşte despre „paralelismul ebraic din Proverbe”, ne avertizeză că „nimeni nu mai doreşte să studieze Doctrină” şi că „America este cea mai fără de Dumnezeu ţară de pe Pământ”. El ştie şi greacă şi ne oferă traducerea acurată a cuvântului anomia şi ne spune chiar că este important să studiem teologia şi istoria. Deja avem de a face cu un alt Paul Washer! L-am judecat greşit! Sau nu.

Obs. 8: Fundamentalismul exagereză şi distorsionează până la minciună.

Obs. 9. Fundamentalismul este rudă bună cu fariseismul. El înfiereză ştiinţa ca altădată să o folosească, ideologic. El ignoră „teologiile complicate” şi „vorbirile înţelepte” dar ne luminează cu traduceri din limbi străvechi. El ne spune, nu, ne strigă şi ne repetă că Scriptura este deajuns după care ne recomandă teologia şi istoria. El ne spune că creştinul trebuie să aibă ca normă de viaţă Scriptura dar ne predică ca unor ţânci ce n-am citit o iotă din ea.

4. nazireat4him.blogspot.com

Acesta este blogul care a postat mesajul lui Paul Washer despre Puterea lui Dumnezeu sau apologetica modernă. Deşi comentariul lui la predica lui Washer este după chipul şi asemănarea acestuia din urmă, îi oferim şi unele circumstanţe atenuante. L-am văzut în blogroll-ul nazireat4him pe Albert Moher, un om care apreciază apologetica. Are postări despre C.S. Lewis, Jonathan Edwards etc ceea ce denotă că proprietarul blogului nu este irecuperabil. Autorului îi este mai degrabă lehamite de „suprasaturaţia la care s-a ajuns in ce priveşte predicarea, filosofarea si explicarea, mai nou apărarea (apologetica) cuvântului lui Dumnezeu”.

Acestă lehamite cuplată cu trezirea ce a urmat ascultării mesajul lui Paul Washer îl face pe nazireat4him mai puţin atent la incoerenţe cum ar fi „În loc să ne oprim să facem o analiză REALĂ a stării creştinilor şi chiar a noastră inşine, ne blindăm casa şi mintea cu teorii, cu arhive, cu concepţii despre lume, cu dovezi imbatabile”. Deci teoriile, concepţiile, dovezile trebuie aruncate şi avem nevoie de o analiză REALĂ. Hmm, dar cum stabilim care e reală? Dar deja fac teorie, şi nu analiză reală, păcatele mele.

Obs. 10: Fundamentalismul este anarhist. El se dezice şi se leapădă de toate teoriile lumeşti şi teologia ce te ologeşte şi ne invită la o cunoaştere neintermediată a lui Dumnezeu. Nu ne spune care e aceasta, dar ne face să ne simţim vinovaţi că el pare a şti şi noi nu.

Şi o ultimă observaţie: toţi avem ispita fundamentalismului.

Referinţe:

Note:

1. Henry Hart Milman, The History of Christianity from the Birth of Christ to the Abolition of Paganism in the Roman Empire, London: John Murray, 1867; p. 438; disponibil online în Google Books. Citat în Din Atena în oraşul meu.

Anunțuri