Etichete

, , , , ,

[Teologul olandez Abraham] Kuyper argumentează, de exemplu, că deşi Calvin personal nu avea înclinaţii artistice, principiul lui teologic privind domnia lui Cristos i-a permis să considere arta ca pe un dar divin. Pentru Calvin, arta nu înseamnă doar imitarea naturii, ci era un mijloc de dezvăluire a unei realităţi mai înalte decât lumea noastră căzută. Arta ne pune la dispoziţie o mostră a creaţiei şi a restaurării, a frumuseţii lumii aşa cum a intenţionat-o Dumnezeu iniţial. Aşadar, arta care arată înapoi spre creaţie şi înainte spre răscumpărare este mai adevărată decât arta ce se mulţumeşte doar să imite prezentul nostru căzut. Valorile întruchipate de artă sunt inevitabil religioase; arta face afirmaţii teologice.

[…]

După ce remarcă tomismul lui Dante, calvinismul lui Rembrandt, luteranismul lui Bach şi puritanismul lui Milton, Denis de Rougement observă că nici liberalismul secolului al XIX-lea, nici cel al secolului al XX-lea nu a inspirat într-un mod similar un mare artist sau poet. Dacă cultura este rodul teologiei, ce se întâmplă cu cultura când Dumnezeu nu este doar neglijat, ci considerat mort? Nietzsche a anunţat la sfârşitul secolului al XIX-lea moartea lui Dumnezeu şi mesajul lui a fost reluat în anii ’60. Dacă cultura este o formă de religie trăită, cum ar putea arăta o cultură postteistă? Cred că ar semăna oarecum cu hemeneutica radicală de astăzi. La urma urmei, a spus Dostoievski, dacă nu există Dumnezeu, atunci totul este permis(*) …

Dumnezeu si cultura, Carson, D. A. (ed.) Woodbridge, John D. (ed), Oradea: Cartea Creştină, 2006, p. 30-31, 34

(*) Citatul Dacă Dumnezeu nu există totul este permis este atribuit direct lui Dostoievski, deşi este de fapt o parafrazare a ideilor exprimate de Ivan Karamazov, personaj al cărţii lui Dostoievski Fraţii Karamazov [n.VT].

Anunțuri