Etichete

, ,

Francis Schaeffer a înţeles că pentru mulţi evanghelici care au fost influenţaţi, chiar inconştient, de Platonism [care minimiza importanţa trupului, n.V.T.], interpretarea pe care au dat-o ei la 1 Corinteni 1-2 a fost în mod nefavorabil afectată. Ei au spus că învăţătura acestui pasaj în care Dumnezeu „a prostit înţelepciunea lumii acesteia” (1 Cor 1:20) ar fi un atac la înţelepciune şi raţiune ca atare. Respingând aceasta ca exegeză greşită, Schaeffer a susţinut că textul biblic arată că Pavel nu a dispreţuit mintea (intelectul) ci doar s-a opus „intelectualismului autonom şi contemplării rafinate”. Schaeffer a recunoscut pericolul ca apologetica să cadă în intelectualism mândru, dar a spus că în acelaşi timp există şi „pericolul lipsei faţă de om a unui iubiri şi compasiuni îndeajuns de mari încât să inspire munca grea necesară înţelegerii întrebărilor omului şi oferirea răspunsurilor oneste”… Pentru Schaeffer, apologetica lui nu era despre schimbarea evangheliei cu scopul să o facă mai acceptabilă. Mai degrabă, rolul aplogeticii lui a fost de a depăşi „problema a cum să comunici evanghelia încât să fie înţeleasă”.

Rationality and Spirituality (Raţiune şi Spiritualitate), Brian Follis.
Traducere pasaj: Vasile Tomoiagă

Anunțuri