Etichete

, , , , , , , ,

Autor: Paul Chiş

Articolul a fost scris pentru site-ul clujulevanghelic.ro şi nu poate fi reprodus fără permisiune. Paul Chiş este membru al Societăţii Clujene de Apologetică.

Duminică, 15 Martie 2009, comunitatea evreiască din Cluj-Napoca a celebrat ultima zi din cadrul sărbătorii de Purim. Această sărbătoare  este celebrată de către evreii din întreaga lume în a 14 şi 15 zi a lunii Adar (14-15 Martie).

La invitaţia unui prieten de al meu, am acceptat şi eu  să iau parte la acest moment festiv aşa că duminică dimineaţa m-am deplasat spre sinagoga de pe strada Horea.

Ajuns aici am observat sosirea a numeroşi membrii ai comunităţii evreieşti, toţi foarte bucuroşi şi plini de viaţă, nerăbdători să se reintâlnească cu vechi prieteni sau rude, dintre care unii au venit tocmai din Israel.

După ce m-am plimbat câteva minute în preajma sinagogii asteptând nerăbdădor sosirea prietenului care m-a invitat, am intrat împreună cu el în sinagogă nu înainte de a atinge cu mâna Mezuza (micul sul fixat de uşa oricărei case sau sinagogi evreieşti, ce cuprinde texte biblice scrise pe pergamente minuscule), apoi am primit de la administratorul sinagogii o Kippa (material textil de formă rotundă pus pe vârful capului de bărbaţii evrei atunci când sunt în sinagogă, precum şi de neevreii aflaţi în vizită într-o sinagogă) şi m-am aşezat în bancă aşteptând începerea programului.

Nefiind zi de Sabat, nu s-a citit din Tora (cele 5 cărţi ale lui Moise)  sau din vreo altă secţiune a Vechiului Testament, în schimb după un scurt discurs al şefului comunităţii evreieşti din Cluj, a avut loc un concert de muzică tradiţională evreiască susţinut de corul evreiesc din Cluj.

Muzica a fost cântată în limba ebraică sau în idiş (limbă apărută în evul mediu în cadrul comunităţilor evreieşti din Europa de V şi centrală în urma contopirii de elemente din limba ebraică şi din germana medievală), la toate cântările fiind oferite explicaţii cu privire la semnificaţia lor din perspectiva  sărbătorii de Purim.

Ce m-a impresionat la corul comunităţii evreieşti au fost nu atât cântecele cât prezenţa în acest cor a oameni de vârste foarte diferite (de la copii până la bătrâni) toţi uniţi de aceleaşi sentimente de bucurie şi veselie.

Sărbătoarea de Purim este una din puţinele sărbători vesele din iudaism, ea a apărut la iniţiativa împărătesei Estera şi a lui Mardoheu părintele ei adoptiv.

Prin sărbătoarea de Purim se celebrează modul miraculos şi neaşteptat prin care evreii din Imperiul Persan au scăpat de la distrugerea plănuită de Haman, maleficul slujitor al împăratului Ahaşveroş (în general identificat cu Xerxes I). Aşa cum ne spune cartea Estera salvarea comunităţii evreieşti a fost posibilă datorită intervenţiei Esterei care şi-a riscat viaţa mergând la împărat fără a fi chemată şi l-a rugat să îi scape de la moarte semenii.

Împăratul a ascultat-o şi l-a condamnat la moarte pe Haman şi pe colaboratorii lui apropiaţi şi i-a autorizat pe evreii din imperiu să se apere dacă cineva i-ar fi atacat. Astfel evreii din cetatea Susa şi din provincii au avut mână liberă să îi omoare pe aliaţii lui Haman care vroiau să îi distrugă.

După aceste evenimente evreii au început să se bucure şi să petreacă, oferindu-şi cadouri şi mâncare unii altora.

Termenul Purim, înseamnă în ebraică sorţi, asta pentru că Haman a tras la sorţi ziua în care vroia să îi omoare pe evrei dar sorţii (sau SOARTA/ DESTINUL) s-au întors împotriva lui şi în loc să fie omorâţi evreii a fost omorât el.

Purimul a fost sărbătorit peste tot unde au fost prezenţi de către evrei, fiind un bun pretext pentru distracţie şi veselie.

Cu ocazia acestei sărbători în sinagogi, în prima zi se citeşte cartea Estera  şi de fiecare dată când este rostit numele lui Haman, evreii tropăie din picioare şi fac mult zgomot.

În Israel dar şi în diaspora se organizează carnavaluri şi baluri mascate, masca  simbolizând  modul cum a acţionat Dumnezeu pentru a-şi scăpa poporul de la moarte adică în ascuns, mascat, nevăzut de ochii oamenilor, prin plasarea la momentul oportun a Esterei în palatul şi inima împăratului Ahaşveroş.  Dealtfel, Dumnezeu nu apare nici măcar odată pomenit în cartea Estera, acest lucru subliniind modul invizibil în care a acţionat El pentru salvarea poporului său.

Tot de Purim se obişnuieşte să se organizeze o masă festivă la care sunt invitaţi pe lângă evrei şi neevrei, să se împartă coşuri cu dulciuri şi mâncare tradiţională prietenilor şi să se ajute săracii.

Deasemenea cu această ocazie se mănâncă nişte prăjituri speciale numite „urechile lui Haman” sau „buzunarele lui Haman” de formă triunghiulară, umplute cu dulceaţă sau nuci.

Purimul este sărbătorit de toate confesiunile iudaice şi chiar de către evreii mesianici (care îl recunosc pe Isus ca Mesia).

Dacă noi neamurile am putea învăţa ceva din această sărbătoare ar fi să nu ne pierdem încrederea în Dumnezeu în momentele dificile din viaţa noastră şi să nu ne deznădăjduim atunci când nu îl vedem cu „ochii” noştrii pe Dumnezeu la lucru în viaţa noastră. Faptul că noi nu îl vedem pe Dumnezeu acţionând în mod direct (prin evenimente spectaculoase supranaturale) asta nu înseamnă că el nu lucrează sau nu ne poartă de grijă. Se prea poate ca El să fie mascat la fel ca acum câteva mii de ani pe vremea Esterei.

Anunțuri