Etichete

I Introducere
II Cultul Baptist
III Cultul Penticostal
IV Cultul Creştin după Evanghelie

V Concluzii

În rândul cultelor evanghelice există atât asemănări cât şi deosebiri în ceea ce priveşte organizarea bisericească şi rolul slujitorilor spirituali şi administrativi.

Elementele comune sunt principiul autonomiei bisericii locale (adunării de credincioşi dintr-o anumită locaţie), asocierea bisericilor locale în comunităţi regionale sau zonale şi a comunităţilor în uniuni.

Diferenţele constau în viziunea cu privire la slujitorii duhovniceşti: viziune sacramentală sau semicramentală în cazul penticostalilor sau baptiştilor (slujitorii duhovniceşti au primit de la Dumnezeu anumite daruri, un anumit har pentru a putea să slujească biserica şi sunt ordinaţi prin punerea mâinilor) şi viziune non-sacramentală în cazul creştinilor după evanghelie (prezbiterii, învăţătorii nu sunt ordinaţi prin punerea mâinilor ci doar recunoscuţi şi votaţi). Cultul Penticostal se remarcă prin faptul că pune un mare accent pe „alegerea specială” de care se bucură slujitorii duhovniceşti, pe harul special pe care aceştia îl au de la Dumnezeu. Ei sunt consideraţi urmaşii şi continuatorii preoţiei vechi testamentare în noul legământ, viziune asemănătoare ortodocşilor.

Important nu este modul de organizare şi nici viziunea asupra rolului şi statutului slujitorului duhovnicesc ci dacă acesta respectă criteriile biblice de comportament şi trăire. De altfel în Noul Testament nu ne este dat un model standard, fix, dogmatic de organizare şi cârmuire spiritulă şi administrativă. Din Noul Testament nu reiese foarte clar dacă într-o biserică trebuie obligatoriu ca toţi slujitorii să fie egali în rang sau dacă trebuie să fie o ierarhizare între ei, şi nu se precizează în mod clar diferenţele (sau dacă există) dintre prezbiter, pastor, învăţător, episcop. De aici şi varietatea interpretării acestor termeni. În schimb se pune un mare accent pe calităţile pe care trebuie să le aibă un slujitor şi pe criteriile morale pe care trebuie să le îndeplinească acesta. Deci ceea ce contează în primul şi în primul rând este omul, dragostea de Dumnezeu şi de semeni de care dă dovadă acesta. Din acest motiv trebuie să păstrăm relaţii bune, frăţeşti cu membrii altor culte chiar dacă au un model de organizare diferit de al nostru. Trebuie deasemenea să ne descoperim reciproc şi să învăţăm unii de la alţii şi să colaborăm pentru rezolvarea problemelor comune.