Etichete

Notă: înregistrarea audio se găseşte la sfârşit.

Dezbatere din Biserica Baptistă Iris – 15 nov. 2009

Invitat: Vasile Boari, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, Univ. „Babeş Bolyai”, directorul Centrului de Analiză Politică a U. B. B.

Rezumatul discursului – întrebări şi răspunsuri

Relaţia dintre creştinism şi politică: „complicată, dificilă…suntem puşi în faţa a două împărăţii diferite, care se conduc după principii diferite”.
„Dacă în Împărăţia lui Dumnezeu, funcţionează cele zece porunci, în împărăţia cezarului funcţionează o cu totul altă regulă: vulpea şi leul deasupra cărora este pusă coroana (viclenia şi forţa sunt principiile guvernatoare – v. coperta Măştile puterii).

  • „Minciuna face parte din natura politicii”.
  • „În împărăţia lui Dumnezeu este intolerabilă, în vreme ce în împărăţia cezarului este indispensabilă. ” (ideea o găsim chiar şi la Platon)
  • „Politica aparţine mai curând împărăţiei celui rău”.
  • Machiavelli („părintele ştiinţei politice moderne”) – „Aş prefera să merg în iad, pentru că acolo aş găsi partenerii potriviţi pentru a face politică”
  • Politica este „murdară” pentru că este legată de răul din noi – „nu binele pe care vreau să-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac…păcatul care este în mine”

Sensul politicii: binele public şi administrarea treburilor publice

  • Definiţiile lui Platon, în Omul politic: politica este (1) ştiinţa vieţuirii în comun a oamenilor / (2) Arta cârmurii oamenilor

Două modele diferite care au o idee comună: Politica inventată de Dumnezeu (Rom. 13) vs. Politica a fost inventată de grecii antici (Platon) – politica trebuie să servească binelui public, nu binelui de partid, nici binelui unui conducător etc.

Concluzii biblice vizavi de politică:

  1. Creştinismul NU este o ideologie – este o doctrină spirituală (Cuvântul lui Dumnezeu) care a revoluţionat lumea, schimbând sufletul oamenilor
  2. Isus Hristos NU a fost un om politic, deşi a jucat un rol crucial pe scena politică a vremii lui (v. reacţiile mai marilor vremii şi procesul lui – „Isus, rival al Cezarului”); dacă „toate s-au făcut prin El (scaune de domnii etc. ), nu se poate spune că Isus nu cunoştea ce este politica”
  3. Biblia NU este o carte [despre] politică, deşi conţine ample referiri la politică („70% din Vechiul testament este despre politică” – R. Wurmbrandt); v. referendumul din vremea lui Samuel şi instituirea monarhiei evreieşti, în defavoarea teocraţiei (1Sa. 87), dialogul dintre Pilat şi Isus (Ioa. 1835-38)

Viziunea paulină asupra politicii (Romani 13):

1. supunerea faţă de autorităţi (v. 1) – „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte”
2. originea divină a structurilor de autoritate (v. 1-2) – „nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu”, „rânduiala pusă de Dumnezeu”
3. sarcinile omului politic:
(a) să facă binele tuturor supuşilor (v. 4) – „slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău”
(b) să limiteze răul în societate (v. 4) – „în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău”
4. mijloacele omului politic de a-şi duce la îndeplinire sarcinile:
(a) constrângerea (v. 4) – „[nu degeaba] poartă sabia…[ca să îl răzbune pe Dumnezeu şi să pedepsească pe cel ce face rău]”
(b) lauda [binelui] (v. 3) – „[fă binele şi vei avea] laudă de la stăpânire”
5. legitimitatea autorităţii politice:
(a) vine de la Dumnezeu
(b) urmăreşte binele

Argumente pentru implicarea creştinului evanghelic în politică:

  1. politica este o necesitate (v. căderea lui Adam, Cain etc. – istoria politică a omenirii) şi este îngăduită de Dumnezeu
  2. sarcinile politice prescrise de Dumnezeu incumbă o responsabilitate morală în acest domeniu, pe care omul care nu este sub autoritatea lui Dumnezeu nu o are; în schimb, creştinul evanghelic ar putea aduce lumina lui Dumnezeu în politică, dacă nu s-ar lăsa corupt de anti-principiile care domină politica actuală
  3. politica actuală are nevoie de creştini care să aducă valorile Împărăţiei lui Dumnezeu în guvernarea cetăţii, judeţului şi a ţării

Întrebări şi răspunsuri

1. Ne spurcă mersul la vot? Ne facem părtaşi faptelor rele ale candidaţilor (căci nici unul nu este perfect)?

Există două feluri de politicieni (Max Weber): de ocazie (noi – prin votul nostru) şi de profesie.
Democraţia înseamnă „un om, un vot”, deci depinde cui îi acorzi votul, cum valorifici acest drept al tău.
„Cred că este un păcat să nu te duci la vot, dar este un păcat să votezi cu cine nu trebuie” – „nu toţi oamenii [candidaţii] sunt la fel de răi; se poate vota cu «un rău mai mic»”

2. Chiar dacă putem alege (vota) între «un rău mai mare» şi «unul mai mic», creştini fiind, ne vedem nevoiţi să alegem totuşi «răul»!

Martin Luther: „Atât aşteaptă răul ca să sporească, ca oamenii buni să nu facă nimic” – „Deci atât aşteaptă politicienii noştri, să nu mergem la vot şi să îi lăsăm să îşi facă jocul” (V. B. )

„Nu toţi politicienii sunt la fel…nu avem însă alţii mai buni…” – „depinde de percepţiile noastre…”

„În politică nu contează adevărul, ci percepţia noastră…nu votăm în funcţie de cât de bun este candidatul, ci de modul în care îl vedem [percepem] noi”

3. E normal să facem politică în administrarea bisericii locale?

„Nu, sunt total împotriva predicării politice de la amvon, de aceea nici nu m-am aşezat la amvon!”

Ce părere aveţi despre Machiavelismul din biserică?

„Machiavelismul este în noi (minciuna, răul…sunt în noi – o spune Pavel: este o lege a păcatului); unii îl stăpânesc mai bine, alţii îl stăpânesc mai rău. ”

„Dacă ar exista societăţi de sfinţi, nu ar mai fi nevoie de politică. Sfinţii nu au nevoie de politică, tot aşa cum nu au nevoie nici de morală. Noi avem nevoie şi de una şi de alta, tocmai pentru că nu suntem sfinţi. ”

Suntem chemaţi să fim sfinţi!

Suntem chemaţi, dar nu suntem încă sfinţi. Suntem într-un proces de a deveni sfinţi. Probabil că suntem mai buni, dar nu încă sfinţi. ”

4. Dumnezeu a răsturnat cererea mamei fiilor lui Zebedei – „între voi să nu fie aşa; cel mai mare să fie slujitorul tuturor. Nu ar trebui să destructurăm biserica şi să fim slujitori unii altora? Dar în societate?

„Ba da, ar trebui să facem asta în Biserică. Ar trebui să facem asta şi în politică [să ne slujim unii pe alţii]. Problema este că suntem robi păcatului…Suntem cu toţii expuşi…ne iluzionăm zicând că noi suntem sfinţi şi toţi politicienii ăia sunt răi. Păi, să intrăm noi în politică şi să le arătăm că putem noi face o altfel de politică! – aşa ar fi normal. ”

5. Romani 13 – care este cheia de interpretare despre care vorbeaţi că ne-ar ajuta să găsim un raport just între supunerea noastră şi puterea totalitară; şi, a doua întrebare: privind lista de candidaţi nu putem spune că „cutare” se teme de Dumnezeu; există nişte criterii pe care putem să le urmărim? nu li se potriveşte toată morala din Scriptură…deci putem să privim spre alte lucruri care l-ar putea indica pe cutare?

„Fără îndoială că există…Bunul Dumnezeu ştie ce este în interiorul fiecăruia dintre noi; numai El cunoaşte păcatele noastre ascunse – dar cel puţin acolo unde avem anumite indicii, putem să luăm o decizie, în funcţie de ele” [v. exemplul cu un candidat la preşedinţie care are o poziţie pro-homosexualitate]

Cheia înţelegerii supunerii faţă de autoritate (Rom. 13) – „Nu suntem buni prin fire, iar Machiavelli susţinea că omul va rămâne mereu rău şi, ca atare, este nevoie de o putere [politică] pentru a contracare acest rău; dar [Biblia spune că] putem fi restauraţi. Pavel vorbeşte despre «răul care este în noi» (Rom. 7), dar arată şi soluţia pentru ca omul să redevină bun, după chipul şi asemănarea Făcătorului (Rom. 8)”

6. Atitudinea Bisericii [vest-europene] a fost una de pasivitate faţă de Hitler, a fost bine? Şi a doua întrebare: în Romani 13 Dumnezeu zice că împăraţii pământului trebuie să urmărească binele, dar în fapt nu este chiar aşa…de fapt chiar nu le pasă de noi!

Depinde cum percepem acest bine: dacă de pildă înseamnă a stăpâni haosul. Nici o societate nu rezistă la infinit în starea de haos; este nevoie de ordine, mai bună sau mai proastă. Această ordine – o societate care are anumite legi, anumite restricţii [pentru rău] – este deja un bine, un lucru bun, un bine relativ. Binele absolut se află la Dumnezeu. Oamenii nu pot să practice decât forme relative ale binelui. În orice putere, oricât de rea, este şi o latură bună, atunci când Dumnezeu nu ne dă aceste puteri spre pedepsirea noastră (cazul lui Hitler), ca să ne arate încotro merg lucrurile atunci când nimeni nu luptă împotriva răului, când răul proliferează.

Răspunsul la prima întrebare: cazul călugărului Savonarola care a încercat să aplice [în forţa] principiile creştine în guvernarea unei cetăţi foarte corupte (Florenţa) – l-a declarat pe Isus rege peste Florenţa, care era o sodomă şi o gomoră – vă daţi seama ce eroare! …Iar Savonarola a sfârşit în ştreang…
Puterea este locul unde se desfăşoară răul…Este complicată lumea puterii, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne implicăm – putem fi ca luminiţa aceea care poate să schimbe ceva!

7. [comentariu moderator]: Observ că judecăm foarte binar, în culori absolute, fără nuanţe, vrem candidatul perfect, partidul perfect, politica perfectă…Dar Dumnezeu cu ce fel de oameni a venit să lucreze pe pământ? Noi din care categorie suntem: albă sau neagră? – dacă este să gândim binar. Şi dacă El şi-a putut permite libertatea să lase o creaţie în care negrul, nuanţele de negru, sau de gri, să existe, de ce am cere noi de la semenii noştri, care nici măcar nu au apucat să îl cunoască cum se cuvine pe Dumnezeu, să se prezinte înaintea noastră cu nişte modele absolute, perfecte, bune, valide?!

8. S-a spus că e un păcat să mergi nu la vot…

„Acum nu e un păcat foarte grav…să nu vă imaginaţi că vă izgoneşte Dumnezeu din Împărăţia Lui. Nu cred că vă dă afară. Dacă sunteţi în Împărăţie şi nu vă duceţi la vot, nu vă dă afară; dar s-ar putea să se uite la noi aşa…”doar v-am spus prin apostolul Meu, Pavel, că orice putere vine de la Mine, fie bună, fie rea” – atunci trebuie să o onorăm, să ne supunem; primul gest de supunere sau de libertate este să te prezinţi la vot. ”

Dar nu mi-am pus întrebarea…Care ar fi câteva criterii pe care le putem avea în vedere [când este să alegem între candidaţii de pe listă] ca să evităm erorile de percepţie şi să fim cât mai obiectivi ?

„Criterii…cel puţin vă uitaţi la cel care nu se raportează ireverenţios la Dumnezeu…
Merg pe adevăr – pe Cuvântul lui Dumnezeu: deci mă uit în Biblie şi apoi văd care este cel mai puţin incompatibil cu Cuvântul/Adevărul lui Dumnezeu. Şi apoi iau şi adevărul aristotelic – consonanţa dintre gând/vorbă şi realitate: deci, vine omul şi spune «am dres şi am făcut», dar eu pot să verific dacă este adevărat sau nu; şi dacă nu este adevărat, îl taxez.

Altul vine cu promisiuni. Oamenii politici promit cu toţii, iar din ce se promite în campania electorală se realizează, în medie, 10-20% – sunt studii realizate în acest sens. Deci în campania electorală se minte cel mai vârtos, pentru că atunci toată lumea vrea să ne ia votul. Până la urmă, politica este această piaţă în care omul vine şi ne oferă ceva, adică o iluzie, contra votului. Şi votul este o iluzie, pentru că noi ne imaginăm că o să schimbăm lucrurile. Deci schimbăm iluzii! Suntem pe o piaţă a iluziilor şi facem schimb de iluzii. Noi dăm votul nostru cu iluzia că omul respectiv o să fie bun şi o să se schimbe, iar el ne oferă iluzia că el o să acţioneze spre binele nostru. Dumnezeu e sus şi vede; şi ne va lumina după cinci ani de mandat…sau mai devreme. ”

9. Cu toţii aşteptăm să vedem etică, moralitate în societate; şi ştim că nu poate fi etică fără o morală creştină. Ce am putea noi să facem ca şi creştini, ca să facem cunoscută morala creştină aşa încât ea să aibă impact la cei care ne conduc?

Unu: să facem ce a făcut Isus Hristos – să mergem ca nişte ucenici ai Lui, cum a zis El – „ca nişte miei în mijlocul lupilor…fiţi înţelepţi ca şerpii şi fără viclenie ca porumbeii”;
Apoi, să mergem printre oamenii politici sau printre semenii noştri şi să le spunem că în politică poate fi aplicat un principiu minimal de morală: regula de aur – „tot ce aţi vrea să vă facă vouă oamenilor, faceţi-le şi voi la fel”; este un principiu care poate fi aplicat, fără nişte sacrifici imposibile.

Şi apoi este foarte important să urmăm exemple umane – sigur, Isus este exemplul perfect, dar sunt şi exemple umane. Iată, de pildă, un astfel de exemplu a fost [poetul] Ioan Alexandru: el şi-a dat viaţa pentru a-i convinge pe politicienii români că Dumnezeu este mai important decât împăratul şi că împărăţia lui Dumnezeu este deasupra împărăţiei cezarului…. Nu am auzit discursuri mai frumaoase ca ale lui…El a spus: «Problema capitală a României şi problema capitală a tuturor fostelor ţări comuniste nu va fi nici problema economică, nici problema politică, ci problema spirituală şi morală», adică credinţa în Dumnezeu. Este exact ceea ce v-am citit din 2Cr. 714 – „dacã poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va cãuta Faþa Mea, şi se va abate de cãile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta pãcatul, şi-i voi tãmãdui ţara. „. Ne punem sub autoritatea lui Dumnezeu, ne smerim în faţa lui Dumnezeu, iar Dumnezeu va da binecuvântări peste ţară. Deci, primul lucrul pe care ar trebui să îl facem noi creştinii ar fi să ne rugăm, să ne rugăm intens, cu toată convingerea, cu toată smerenia, cu toată puterea, pentru că credinţa şi rugăciunea sunt puteri extraordinare pe care le au copiii lui Dumnezeu…

Copiii lui Dumnezeu sunt luaţi în seamă, sunt ascultaţi!

Trebuie să ne rugăm fiecare ca Dumnezeu să trimită în această ţară un om potrivit. Trebuie să îl rugăm pe Dumnezeu să ne lumineze, atunci cânt mergem la vot, să votăm pe omul potrivit. Nu e nimic rău în asta, nu ne costă nimic! Decât că ne punem mai bine cu Dumnezeu, cu Stăpânul nostru. Nu văd nici un impediment!”

[…]

Înregistrarea audio: