Etichete

, , , ,

„Dumnezeu trebuie că iubește omul de rând, a făcut așa de mulți”. (Abraham Lincoln, al 16-lea președinte al SUA)

Zilele acestea se dezbate un studiu al profesorilor din cadrul Facultatii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti intitulat „Ştiinţa şi societate. Interese şi percepţii ale publicului privind cercetarea ştiinţifică şi rezultatele cercetării”.

Deși studiul a fost lansat vineri (conform Mediafax), pe Hotnews a apărut joi un comentariu al lui Dragoș Paul Aligică, Senior Research Fellow la George Mason University USA. Au apărut și câteva comentarii pe diferite bloguri românești iar până la acestă oră singulul blogger evanghelic care știu să fi comentat studiul este Emanuel Alboiu.

Concluziile studiului sunt destul de descumpănitoare: „Românii au unul dintre cele mai mari deficite de cunoaştere ştiinţifică a publicului în context european (locul 28 din 29 de țări Europene), există unul dintre cele mai înalte niveluri ale credinţelor şi practicilor religioase (), ale încrederii în pseudo şi para-ştiinţe, în horoscoape şi superstiţii.”

La afirmația „Ființele umane, aşa cum le ştim noi azi, au evoluat din specii străvechi de animale” 47% au fost de acord (deci sunt evoluționiști, răspunsul științific corect)  și 36% nu sunt de acord (deci ar fi creaționiști). Totuși „patru din cinci români cred că Dumnezeu a creat toate fiinţele, aşa cum sunt ele astăzi”! Ceea ce arată că întrebările sondajului nu au fost înțelese corect, lucru deloc surprinzător: știm asta dintr-un alt studiu :-)

Credincioșii nu dau bine deloc în acest studiu: „deşi dogma creștină se opune superstiţiilor, o parte dintre cei care caută răspunsuri şi ghidare în religie o fac şi cu superstiţiile. Ne-am putea întreba dacă natura acestei relaţii este de tip cauzal. Datele obţinute în această cercetare nu pot confirma decât existenţa unei co-ocurenţe între credinţele religioase şi cele superstiţioase.”

O minimă cultură ştiinţifică nu este o premisă necesară pentru a crede în Cristos. Dar nici prezenţa uneia nu este dăunătoare, ajutând credinciosul să-şi cultive discernământul, o aptitudine critică în societatea contemporanta, atât de bogată în oferte religioase sau de altă natură. Problema majoră este că românul își face cruce când trece pe lângă o biserică cu aproape aceeași determinare cu care consultă horoscopul.

Mass-media poartă o responsabilitate indirectă în formarea, promovarea şi fixarea cunoştinţelor populaţiei, inclusiv cele ştiinţifice. Între mass-media și public există o relaţie bi-cauzală: şi publicul dictează agenda mass-media dar şi mass-media este formatoarea opiniei publice. Abordarea senzaționalistă, de divertisment, tabloidă a știrilor nu va duce la cultivarea unui public mai pretențios, mai selectiv, mai informat, calități care se corelează cu un grad mai mare al stocului public de cunoaștere științifică.

Nu știu în ce măsură cultura evanghelică favorizează cultivarea cunoașterii științifice. Pe plan internațional evanghelicii conservatori (numiți din ce în ce mai mult fundamentaliști) duc o luptă culturală cu establishmentul științific care promovează și impune ca ortodoxie evoluționismul. Pentru a putea evalua slăbiciunile teoriei evoluției respectiv pentru a prezenta un minim model al creației bazat pe Genesa cu siguranță nu poți fi ignorant științific. Încurajarea informării credincioșilor în această direcție lasă uneori de dorit: anul trecut am cerut permisiune unui pastor să afișez un anunț cu proiectarea documentarului Planeta Privilegiată. Deși absolvent de facultate tehnică, pastorul nu a fost de acord, spunând că pe când a fost el student Scripura i-a fost de ajuns (deși i se părea o ideea bună ca DVD-ul să fie distribuit în căminele de studenți).

Cred însă că cele mai mari surprize le-am avea daca Biserica Ortodoxă Română (fiind cea mai mare din România) ar comanda un sondaj privind cultura teologică a românilor: înțelegerea conceptelor esențiale, cele 10 porunci, fericirile, personajele Scripturii etc.

Unele lucruri îngrijorătoare le putem însă vedea chiar din studiul curent: 43% din români nu cred în iad. 23% nu cred în rai. 26% nu cred în viața de apoi. 12% nu cred în păcat. 8% nu cred în puterea rugăciunii. Și doar 4% sunt atei.

La fel de interesantă este și evoluția acestor procente (unele greu de urmărit pentru discromați):

Distributia in timp a credintelor religioase Romania

Citește mai mult:

Anunțuri