Etichete
În registrul sociologiei, articolul “Poţi avea succes ca stat? Poţi!”, al doamnei Alina Mungiu-Pippidi, din ediţia curentă a revistei FP România, pune o mare parte din actualul succes al Estoniei sau al Coreei de Sud pe seama protestantismului – pe care estonienii l-or avea din strămoşi, dar sud-coreenii l-au dobândit recent.
„Aşa cum arată regresiile multor economişti ai dezvoltării, totul e să fii protestant, restul vine de la sine şi se menţine chiar după secularizarea acestor societăţi. Poţi deveni protestant, chiar dacă nu eşti? Poţi: avem sondaje ale lui Richard Rose în Coreea de Sud care arată convergenţa valorilor acestei ţări asiatice cu Occidentul capitalist începând de prin anii şaizeci.”
Aşadar, ajută spiritul protestant mai mult dezvoltarea unui stat decât cel ortodox? Este spiritul protestant în sine o garanţie nu doar pentru creşterea economiei, ci şi pentru cheltuirea profitabilă a bugetului public?
Este, invers, ortodoxia – din Rusia, Ucraina, Armenia, Moldova, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia ori Grecia – o şansă în minus?
Notă: articolul este probabil trimis de cititori, fiind parte a dezbaterii Foreign Policy despre „scoaterea din criza a statului”.
(Articolul tratează protestantismul din prisma potențialului economic, ca rampă spre o dezvoltarea materială a societății. Din perspectivă duhovnicească însă este mai bine să fii sărac și ortodox practicant decât bogat și protestant nereligios. Statul român sprijină, la cerere, salarizarea personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea, Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste și Organizaţia Religioasă „Martorii lui Iehova” nu doresc să primească bani de la stat pentru salarizarea „personalului clerical” [sursă].)
Vasile 
Protestantismul poate fi unul din motoarele dezvoltarii unei societati dar nu singurul . Nu putem spune ca protestantismul e o garantie pt. imbogatirea materiala a unei tari , sau singura cauza a imbogatirii unui popor.
Sunt multe tari non-protestante care sunt putred de bogate: Arabia Saudita, Dubai, Kuweit, , Qatar, Bahrein, sultanatul Brunei toate tari majoritar musulmane care au facut avere din petrol.
Japonia este o alta tara bogata (a doua economie a lumii) dar nu e protestanta.Israelul e o alta tara non-protestanta ff. dezvoltata.
Spania , Franta , Italia , Irlanda nu sunt protestant dar sunt bogate.
Protestantismul poate stimula munca si cinstea dar acelasi lucru il poate face orice ideologie religioasa care isi pune ca scop obtinerea de profit.
Adesea se ,,umfla” exagerat de mult rolul protestantismului in dezvoltarea economica si culturala a tarilor protestante. La noi in tara exponentul acestei idei este Iosif Ton care in cartea lui ,,Caderea in ritual” lauda meritele protestantismului in dezvoltarea unor tari ca Scotia, Elvetia , Germania , Marea Britanie. El nu stie faptul ca majoritatea acestor tari erau deja dezvoltate inca din Evul Mediu , de pe vremea cand erau catolice. Germania a ajuns bogata nu datorita protestantismului ci datorita comertului facut de Hansa teutonica , o asociatie a oraselor negustoresti din Germania si datorita banilor introdusi in economie de evrei , care au fost primii bancheri . Marea Britanie in sec.XVI era deja tara cu unul din cele mai crecute nivele de trai din Europa , datorita cresterii preturilor mainii de lucru dupa Epidemia de Ciuma de la sfarsitul Evului Mediu , mai exact din cauza ca multi tarani englezi au murit de ciuma , cei ramasi au primit salarii mai mari de la nobili pt. a nu pleca de pe pamanturile lor( in Anglia serbia s-a desfiintat destul de repede comparativ cu alte state) .
Au existat state protestante care in ciuda ,,protestantismului” lor au ramas inapoiate si sarace : Scotia desi a devenit in sec. XVI reformata a ramas o tara saraca in care baza economiei a ramas agricultura , mai exact cresterea animalelor si nu industria ,,motorul” dezvoltarii economice. Apoi Scotia a trecut printr-o serie de razboaie civile intre diferitele factiuni nobiliare. In 1603 Scotia a intrat in uniune personala cu Anglia , regele Scotiei James fiind ales rege al Angliei. Din pacate pt. Scotia regele a cam uitat de tara de origine , favorizand Anglia.
Abia in sec. XIX o data cu revoltutia industriala si in sec.XX cand s-au descoperit uriase rezerve de petrol pe coasta scotiana a ajuns in sfarsit Scotia bogata. Dar deja in aceasta epoca ,,focul credintei” protestante s-a cam stins sau ca sa folosesc o expresie biblica , scotieni si-au pierdut ,,dragostea dintai”.
Elvetia a fost o tara foarte saraca pana in sec. XIX cand s-au construit primele statiuni turistice montane si s-au deschis bancile . Pe vremea lui regelui Carol I al Romaniei in Romania au emigrat o multime de elvetieni ca sa scape de saracie . Deci in Romania ortodoxa se traia mai bine ca in Elvetia protestanta.
Deci protestantismul nu garanteaza obligatoriu dezvoltarea . Depinde de oameni , de utilizarea resurselor naturale ale tarii si de conjunctura internationala favorabila daca o tara se dezvolta sau nu.
Deasemenea nu exista dovezi care sa ateste faptul ca ortodoxie ar fi o frana in calea dezvoltarii . Constantinopolul capitala Imperiului Roman de Rasarit , centrul ortodoxiei , a fost timp de secole cel mai bogat oras al Europei unde soseau negustori din toate colturile lumii, avea palate , biserici , scoli (prima Universitate din Europa s-a intemeiat la Constantinopol).
Tarile Romane erau traversate mari drumuri comerciale de pe urma carora domnitorii romani faceau o multime de bani. Daca ortodoxia ar fi fost o frana in calea progresului material ar mai fi putut Stefan cel Mare sa construiasca manastirile din N Moldovei(acum incluse in patrimoniul UNESCO -Sucevita) sau sa dea bani manastirilor de pe muntele Athos.
Ar fi putut domnitorii romani sa finanteze patriarhiile ortodoxe ?
Domnitorul Moldovei Vasile Lupu a finantat Patriarhia Ecumenica cu sume uriase.
Nu ortodoxia a tras in jos tarile romane ci stapanirea domnilor fanarioti din sec. XVIII care au jefuit averile tarilor romane si apoi dupa cateva secole comunismul.
Bogatia nu e un indiciu al sfinteniei tot asa cum nici saracia nu e dovada de rautate.