Etichete

, , , , , ,

Omul tânjește să fie iubit necondiționat.
Omul nu reușește să iubească necondiționat decât foarte rar.
Cel mai adesea omul alunecă de la fărâma de iubire necondiționată pe care o are arareori la iubire contractuală. Te iubesc pentru că … ai 90-60-90, ai bani, mașină, ști, ai, faci, îmi dai, arăți.
Iubirea condiționată este un coșmar și toți știm asta.
Urâm să fim iubiți condiționat chiar dacă nu reușim noi înșine să iubim necondiționat.
Totuși omul tânjește după iubirea necondiționată.
Deci iubirea necondiționată există, căci uneori trăim ecouri ale ei.
Iubirea necondiționată nu e în puterea omului.
Atunci ea vine din afara omului, de la cineva mai mare ca omul.
Iubirea necondiționată vine de la Dumnezeu și doar el o poate face posibilă.

Și acuma, faza grea.
Nu numai că Dumnezeu iubește necondiționat, dar el iubește și pe cei ce îl ignoră, îl folosesesc, îl neagă și îl reneagă. (Iadul este tot iubire, dar neîmpărtășită, este respingerea iubirii lui Dumnezeu, este durerea și nefericirea respingerii active a focului iubirii lui Dumnezeu.)

Deci deoarece tânjim după iubire necondiționată,
dar nu găsim resurse în noi înșine pentru aceasta,
și deoarece unii oameni au un grad mai mare de iubire necondiționată (sunt undeva pe asimptotă, tind spre, dar nu au ajuns),
despre care ei mărturisesc că este prin mijlocirea lui Dumnezeu,
înseamnă că Dumnezeu există. Și că există ca Trinitate, în care se poate manifesta iubirea apriori creației omului.

q.e.d.

Iubirea necondiționată se mai numește și iubire sacramentală pentru că este oglindirea iubirii sacre din ființa trinitară a dumnezeirii.

Iubirea fie este sacramentală (necondiționată) fie este profanatoare, contractuală. Iubirea contractuală profanează iubirea treimică, sacramentală, și naște insatisfacție, posedare, ură, rebeliune, divorț, căci nu poate naște altceva.

Reclame