Etichete
bălegar, confort, Familia Sfântă, grajd, Iosif, Isus, Maria, nativitate
Nasurile de filosofi ale magilor nu s-au strâmbat mirosind bălegarul grajdului nativității.
Cristos nu a fost mai puțin Dumnezeu în scutece impregnate de mirosul de grajd.
Fecioara Maria nu a fost mai puțin femeie îngrijind Copilul Sfânt în grajd.
Iosif nu a fost mai puțin protector al Mariei și al lui Isus dacă singurul loc propice nașterii pe care l-a găsit a fost grajdul cu animale.
Maria nu a fost maltratată psihic de incompetența de logodnic al lui Iosif ce n-a reușit să găsească o maternitate privată și pampers mărimea 0-6 luni.
Isus nu a fost mai puțin Dumnezeu când odorile grajdului au pătruns în plămânii dumnezeiești.
Iosif nu a fost mai puțin tată dacă nu a reușit să primească iluștrii oaspeți de la răsărit pe covor curat și să-i servească cu friptură și suc.
Cristos a înviat!
Vasile 
Neaşteptată trimiterea aceasta la Crăciun când abia am sărbătorit Paştele.
Da, și pe mine m-a suprins, dar tocmai am vizitat părinții și am aruncat bălegarul din grajd, și am scris acuma. Subiectul eludării crucii și blestemului lui Dumnezeu (care e binecuvântare pentru noi) e însă peren.
Ce este fascinant este că blestemul femeii este să nască (și să crească?) cu durere prunci, iar al bărbatului să câștige pâinea în sudoare din pământ. Femeia nu prea poate fugi de blestemul ei (decât cu cezariană …) dar bărbatul poate mult mai ușor, evadând în birouri de clasă A. Iar e Adam întâiul vinovat.
Original articolul tău. Zici că l-si scris după ce ai muncit la grajd… Păi nu tocmai lucrurile mai mici sau mai mari ai zilei ar trebui să ne neliniştească şi să ne facă să scriem? Eu cred că da. Frumos şi felicitări.
Remarc şi antiteza din fotografia ce ne întâmpină: Porumbelul ce vrea probabil să-l reprezinte pe Cristos contra şarpelui ce vrea să-l reprezinte pe Satana.
Antiteza a sintetizat-o Cristos. El unește paradoxurile aparent ireconciliabile. El este și porumbel și șarpe. Spre El arăta șarpele înălțat de Moise în pustie. Dar Cristos nu este un șarpe care să ispitească, ci unul ispitit fără păcat. Nu este un șarpe care să muște călcâie ci a fost străpuns aproape de călcâi pe cruce. A fost șarpele ridicat pe cruce, iar cei ce privesc spre el capătă vindecare. „Fiți blânzi ca porumbeii și înțelepți ca șerpii”.
Hristos a inviat! De multe ori m-am gandit la dreptul Iosif, ce cruce a avut de dus…Sa fie tamplar si sa nu-i poata oferi Pruncului Iisus un leganel sau un patut din mainile si priceperea lui, din dragostea lui. E foarte greu sa stii cum si sa-ti doresti sa faci acel ceva, din priceperea ta, dar sa fii oprit de context si vicisitudini. Aceasta e o jertfa /asceza deloc usoara de implinit.
Adevărat a înviat!
Crucea lui Iosif a fost mai ușoară pentru că a dus-o împreună cu Sfânta Fecioară. Ea a primit greutățile contextului împreună cu Sf. Iosif, fără să toarne potop de reproșuri pe neputința logodnicului sau pe conducătorul care a convocat recensământul. Ei au asumat asceza fără crâcnire, spre deosebire de mine, care fug de mirosul grajdului spre confortul urbei.
Pingback: Noi propunem, voi citiţi…dacă doriţi (10) | Aradul Evanghelic