postmodernitate

Etichete

, , ,

Postmodernitatea este epoca omului gol ce smulge frenetic-consumist ultimele fructe din Pomul Cunoștinței, pătruns de groaza completei lucidități catafatice în fața imposibilității atingerii dumnezeirii.

Nu mai poate fi imaginat nimic după ospățul hipermodern, căci fructele sunt pe terminate.

Pascal Bruckner despre căsătorie

Etichete

, ,

Pascal Bruckner: „Căsătoria din zilele noastre se bazează doar pe iubire, ea nu mai este sacră, ca odinioară, în ţările de tradiţie catolică [și ortodoxă].

Problema care se pune şi care se punea deja pe vremea strămoşilor noştri este următoarea: se poate clădi o uniune durabilă numai pe dorinţă şi pasiune?”

Și o momeală pentru chibiți: „Protestantismul este religia banilor.”

http://dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/pascal-bruckner-cred-ne-vom-indrepta-simultan-bine-rau

Romȃnia lui Puric sau a puricilor?

Dragostea nu poate fi altfel decât mioapă. Dragostea nu își permite luxul lucidității. Luciditatea tuturor defectelor este diabolică. Cu cât mai multe gropi are țara asta, cu atât mai vârtos trebuie iubită. Caci dacă nu se va transfigura prin iubire, cu siguranță că nu se va transfigura nici prin ură, batjocură și veșnice reproșuri.

dyo

Ȋn cȃte Romȃnii poate trăi un romȃn? Nu sunt doar două, cum odinioară pretindea Năstase, ci mult mai multe. Recenta ȋncrucişare de cuvinte ȋntre protestantul Otniel Vereş şi ortodoxul Cristian Pascu ne aduce aminte ȋncă odată că sunt mult mai numeroase. Cine ar putea să le ţină socoteala?

Suntem o gloată de troglodiţi sau un neam de sfinţi pe nedrept rămaşi (pentru cȃtă vreme?) necanonizaţi de Maica Biserică Ortodoxă Romȃnă? Suntem nişte brute vrednice doar de Ştirile de la ora 5 sau profunzi, frumoşi şi spirituali (evident, cu subȋnţeleasa conotaţie că civilizaţia europeană nu ne merită)?

Păi … depinde de Romȃniile prin care te preumbli. Oferta este variată, atȃt pentru tăișul sabiei protestantului aprig ȋn biblica-i judecată la a-i condamna pe cei ce nu-i sunt dragi la praxis, cȃt şi pentru duhul ortodoxului care respiră ȋn fiecare zi doar romȃnism drept-credincios de cea mai bună calitate.

Eu trec destul…

Vezi articol original 557 de cuvinte mai mult

pietism

Etichete

, , , ,

Dacă oamenii aprind lumina ca să lumineze în întuneric, pietismul separatist izolaționist ghetoizant este lumină?
Nu cumva separatismul purist și exclusivist este punere sub obroc a luminii, îngropare a talantului la loc ferit de anturajul lumii?
Sarea adunată laolaltă în societăți exclusiviste vigilente puriste își mai împlinește menirea de a fi sarea pământului?

Dacă mărturia unui conciliu ecumenic al Bisericii ar avea vreun rost în zilele noastre, scopul său principal ar fi să denunțe această tortură a omului, această închisoare într-o adulteră și falsficată idee de pietism creștin: corodarea și distrugerea adevărului mânturii și a realității Bisericii prin pietismul generalizat.

Christos Yannaras, Pietism as an Ecclesiological Heresy (Disponibil și în limba română [PDF])

mândrie = autonomie

Etichete

, , , , ,

Doar în autonomie e posibilă semețirea mândră a omului ce-și dorește auto-determinarea luciferică și adamică.

Doar în mândrie șe naște dorința de autonomie: mă voi ridica dincolo de orice autoritate și voi decine eu însumi să-mi fiu mie însumi autoritate.

Autonomia este doar o perdea semantică care revelează același vechi păcat primordial: mândria, respingerea și substituirea autorității, adică înscăunarea proprie persoane pe tronul deciderii binelui și răului, al adevărului și al erorii.

Autonomia este totuna cu detronarea lui Dumnezeu.

Întelectul e dat omului nu ca să decidă adevărul, nici ca să-l cunoască explicitând și epuizând rațional ceea ce este dincolo de rațiune și ființă, ci pentru ca să-i fie cârjă în bâjbâirea după primirea adevărului.

Dacă Adam și Eva au hotărât adevărul pentru ei înșiși, Cristos și Fecioara au primit de la Tatăl voia în deplină supunere și ascultare.

„nu fac nimic de la Mine însumi”, „nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis”
„Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!”

întrupare arhitecturală a cuvântului teologic

Etichete

,

Dacă populația Europei ar fi avut o viziune dezvrăjită și desacralizatoare, profană, asupra lumii, astăzi nici secularul nici religiosul nu ar vizita trecând prin Paris Catedrala Notre Dame, și nici în Barcelona Sagrada Familia.

La vremea lor și Notre Dame și Sagrada Familia și Domul San Marco din Veneția au fost proiecte megalomanice, iar din banii ăia mai bine s-ar fi făcut școli, spitale sau dat la săraci. Stai, chiar și Solomon s-a tâmpit ridicând un edificiu megalomanic în care a băgat aurul plătitorilor de taxe evrei.

Tot ce face omul are caracter simbolic, iconic. Turnurile Gemene au fost catedrale ale ideologiei și religiei business-ului. Ce lege ciudată face ca să fie mai etic să se construiască icoane arhitecturale ale profitului și consumismului, dar nu și icoane arhitecturale ale Pantocrator-ului?

Am avut nevoie de câteva milenii să descoperim că Dumnezeu are nevoie doar de inima noastră spirituală. Lui Dumnezeu nu-i trebuie materia (deși Cristos a luat trup din Creație și s-a înălțat la cer în trup transfigurat, de carne și oase) deci putem să o macerăm noi liniștiți, oricum vom sfârși în heat death ateu sau anihilare pseudocreștină. Cum lui Dumnezeu nu-i trebuie materia, deci nu-i trebuie ziduri, ne putem face noi ziduri și palate. Iconicitate pentru slava noastră, dar nu și pentru slava lui Dumnezeu.

Cei care nu doresc cuvântul teologic întrupat în edificii arhitecturale și-ar face poză de nuntă lângă replici palide ale templelor idolilor moderni, adică tot felul monștrii de sticlă și oțel de tip BRD Mărăști (templu financiar), sau Iulius Mall Gheorgheni (templu al consumismului).

Aferim dezvrăjire, secularism, raționalism, anticlericalism, opriți finanțarea cultelor religioase.

30

Etichete

, , ,

De la nașterea lui Isus până la botezul lui Ioan au trecut 30 de ani, timp în care în Nazaret s-au născut și au murit oameni.

Acești oameni au murit ‘fără Isus’ după standardul evanghelicalist.

Și totuși, nu se consemnează în evanghelii că Isus nu ar mai fi putut lucra în atelierul tatălui său de stres și deprimare că atâția se duc în iad la noapte dacă mor.

Ba chiar, departe de obsesia ‘moare fără Isus și merge în iad’, Dumnezeu găsește ca primul semn al Fiului Său preaiubit să fie la o ocazie de veselie, la o nuntă, urmând cuvintelor lipsite de orice presiune și manipulare emoțională ale mamei sale: „Nu mai au vin.” Iar El, pricepând că a venit ceasul, schimbă apa în vin, spre înveselirea inimii nuntașilor, fără angoasa puritană că unii ar putea luneca spre exces. Cel ce se sfințește, se sfințește și cu vin, iar cel ce se desfrânează, se desfrânează și fără vin.