pantaloni de nuntă

Etichete

, , ,

Este un fapt remarcabil că deși ținutele casual ale femeii s-au liberalizat până la uniformizare și ștergerea diferențelor cu ținutele bărbătești, încă nu există cerere pentru pantaloni și cămașă de nuntă femeiești.

Stai, există.

Reclame

cacealmaua autonomiei

Etichete

, , , , , , , , , ,

Autonomia este privarea auto-impusă de libertatea de a nu alege răul.

Autonomia libertății de a alege și a face răul este robia imposibilității de a nu alege răul.

Omul devine liber doar renunțând la autonomie, iar renunțarea omului la autonomie se poate înfăptui doar asumând, în omul întreg nu doar ca și consimțământ intelectual, jugul și crucea asemenea Fiului Omului și împreună cu Fiul Omului.

Cristos a purtat crucea pentru noi, pentru ca și noi să învățăm a ne asuma purtarea crucii pe care noi înșine ne-am plămădit-o, iar nu pentru a fugi de propria cruce.

Să încetăm a ne pune problema suferinței, și să ne punem mai degrabă problema afrontului refuzării crucii pe care fiecare ne-am finisat-o cu mare migală autonomă.

Fiecare dintre noi ne-am plămădit o cruce a cărei măsură este măsura autonomiei față de Creator și față de ceea ce Creatorul a impus ca și cruce omului.

Iar crucea femeii este înmulțirea necazurilor, mai ales în vremea sarcinii, nașterea de prunci în durere, și să fie atrasă către bărbatul ei care o va stăpâni.

Iar crucea bărbatului este procurarea cu osteneală și în sudoare a hranei din pământul ostil ce dă pe lângă grâu, măslin și viță, spini și pălămidă. Iar osteneala este pentru toate zilele vieții sale, nu doar până la pensie.

Iar la capătul ostenelii îl așteaptă odihna în țărână (nu incinerarea cu simbolism anihilaționist ateu) până la învierea a ceea ce se odihnește în țărână, adică acest trup.

Nădejdea este crucea impusă șarpelui: sămânța femeii îi va zdrobi capul.

de bun simț

Etichete

, , , , ,

nu cred
în prietenie interesată (nici dacă profitul este „spiritual”)
în presiune relațională
în evanghelizare (agresivă)
în sfântoșenie de fațadă

Presiunea relațională de a face evanghelizare forțată prin prietenie interesată afișând meanwhile o fațadă de sfântoc.

cred
că prietenia din interes ucide prietenia
că presiunea relațională ucide relația
că nici unul din cei hotărâți nu vor pierde corabia
că fațada nu păcălește pe nimeni

nuntașul fără haină (P)

Etichete

, , , , , ,

Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăşi alţi robi, şi le-a zis:

– „Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.”

Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui. Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorât.

Când a auzit împăratul s-a mâniat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le-a ars cetatea. Atunci a zis robilor săi:
– „Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. Duceţi-vă, deci, la răspântiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.”

Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.

„Prietene” i-a zis el „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?”

***

Omul acela a răspuns:

– “Împărate, eu am răspuns chemării tale și am venit negreșit la nuntă, spre deosebire de cei ce te-au refuzat pentru holde, negustorii, si spre deosebire de ucigașii aceia netrebnici. Prezența mea aici mărturisește acest lucru negreșit. Și apoi, împărate, bucuria autentică nu este dată de exterior, de haina de nuntă, ci este cea din inimă, pentru că și Dumnezeu se uită la inimă nu la ce izbește ochiul.”

Sub privirea apusului – O abordare reformată a ortodoxiei răsăritene

Etichete

,

„Ortodoxia răsăriteană este tot mai populară în lumea anglo-saxonă. Ea transmite un sentiment de mister, de continuitate cu trecutul, de închinare plină de demnitate într-o vreme când protestantismul evanghelic este tot mai ieftinit şi banalizat.”

Librărie: faclia.ro

Vezi și: 3 cărți pentru familiarizarea credinciosului evanghelic cu Ortodoxia Răsăriteană

Imago Dei

Etichete

, , , , , , ,

When man started to unembody the Incarnation he started to lose the iconicity of the Creation. In losing the iconicity of the Creation and of Christ he was slowly omitting the sacred rituals until he came to believe that there are no sacred rituals anymore and that nothing of the created order is or can be sacred. The man who believes that there are no sacred rituals anymore will very soon realize that his unritualized body is not sacred also, and thus will start preach the soul-only salvation. The unritualized man is the secular man, for that who refuses the sacred in the form of ritual is unavoidably driven towards a secular behaviour, be it a ethicist or pious or puritan behaviour, secular nevertheless.

After the Annunciation, God the Son did not become a spirit, but took flesh, He became embodied, receiving full human nature. The central problem of humanity thus is not its lack of spirituality, but its lack of embodied iconicity. We were not supposed to imitate Christ only at the level of His spirit, His mind, but also at the level of his whole humanity which is unavoidably embodied.

Just think for a second if one can imagine the development of the same Christian theology as we have now if Christ would have been obese. Or would we have the same theology if Christ was clean shaved?

What does it mean to become like Jesus?

Does it mean to follow him in our minds and in our ethical behavior, but to run away from His manger into conformable apartments and A-class offices, from the dusty streets of Galilee into our SUV’s, from his heavy cross of Calvary inside the comfort of modernity? Can we really follow half of Jesus, or we either follow the complete God-man or end up not following Him at all?

Can we really follow a ritualistic, ascetic and iconic Jesus in a unritualistic, anascetic and aniconic manner?

on being

Etichete

, ,

The condition of man is to never know it all. To always remain ignorant somewhere. For if he knew it all he would not need anything else, he would instantly get completely bored. The purpose of knowledge then cannot be the exhaustion of knowledge. Not knowing it all is a gift of the universe for us. Not knowing it all keeps us sane. The moment we would know it all there would be no reason to live any other moment, because the only thing to do would be to contemplate our own completeness. The being is subject to incompleteness. That is why the Christian says that God is beyond Being.

mâncare

Etichete

, , ,

Mâncând din fructul pomului cunoștinței binelui și răului, omul a refuzat fructul Pomului Vieții, primind astfel moarte.
Primind Pomul Vieții, pe Cristos, prin împărtășirea cu trupul și sângele său, omul primește viață.

Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.