copilașii

Etichete

alegere, chip, consum, copil, famen, Isus, lume, TV

Lăsați copilașii să vină la … tehnologie.

Modernitatea (tentativa de autonomizarea a omului față de Dumnezeu, față de semeni și față de creație) nu poate fi evadată. Isus (Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, al Mariei și al lui Iosif, întrupat, cu trup înviat de carne și oase) nu a poruncit ca ai lui să iasă din lume. Traiul în lume este inevitabil. Conformarea după chipul lumii, apucarea lumii, posedarea și macerarea lumii pentru ea însăși sunt evitabile.

Abandonarea copilul sau a soțului/soției în raiul consumist, consum de orice, nu doar de TV, este evitabilă. Abstinența completă nu e posibilă și nici dezirabilă, decât doar pentru cei ce s-au făcut fameni, sau au fost făcuți fameni. Dar cei căsătoriți nu au ales calea famenilor. Așa că trebuie să își asume alegerea și toate urmările propriei alegeri.

iluzia impunerii adevărului și a binelui

Etichete

Adam, adevăr, alegere, bine, erezie, Geneva, impunere, minciună, partidă, poftă, rău, schismă

Niciodată, nimeni nu poate să convingă de nimic.

Tot ce alegem este pe cine să credem, cine să fie călăuza până la următoarea alegere. Nu ne putem alege pe noi înșine ca și călăuze. Aceasta este o mare iluzie. Tot ce putem alege este ai cui robi să fim. Exercitarea liberului arbitru este întinderea grumazului fie spre jugul lui Cristos fie spre cel al ui Belial. Nu există altă libertate. Libertatea nelimitată, libertatea la purtător, libertatea în același timp în afara lui Cristos și a lui Belial este o mare păcăleală. Orice alegere este o adâncire în robie. Orice algere cu spatele la Cristos este o adâncire în erezie. Erezie înseamnă alegere. Schismă. Partidă. Cu cât continuăm șirul alegerilor, al ereziilor ce stau cu spatele la adevăratul Cristos, Dumnezeu Om Întrupat, cu atât ne afundăm mai tare în erezie. Cu atât este mai greu de ieșit din erezie. Sfârșitul ereziei este renunțarea la alegere. Sfârșitul alegerii este renunțarea la autonomie. Sfârșitul autonomiei este robia în jugul lui Cristos. Jugul lui Cristos este bun.

Nimeni nu poate să impună nimănui nimic. Dumnezeu nu a impus lui Adam adevărul. Șarpele nu a impus Evei minciuna. Eva a fost atrasă de pofta ei însăși. Pofta de alegere. Pofta de autonomie. Pofta de erezie. La fel și Adam. Dumnezeu nu a impus lui Lucifer adevărul. Lucifer s-a semețit singur. A dorit autonomie, una mai sus de tronul lui Dumnezeu. Isus Cristos Dumnezeu Om Întrupat nu se impune nimănui. Arătarea pe drumul Damascului l-a găsit pe Pavel la vremea potrivită primirii adevărului. Nu toți au văzut și au auzit ce a văzut și a auzit Pavel. Nu toți sunt chemați în același mod. Nu toți sunt aleși.

Totuși, fiecare hotărăște să nu primească adevărul. Să nu primească adevărul întreg. Fiecare este momit de pofta lui însuși. Fiecare păcătuiește. Fiecare vrea să aleagă pentru el. Fiecare bărbat a fost și este Adam, fiecare femeie a fost și este Eva. Fiecare bărbat a abdicat și abdică de la a fi ceea ce i-a fost dat să fie, și fiecare femeie a abdicat și abdică de la a fi ceea ce i-a fost dat să fie. Nu. Nu fiecare. Este un bărbat care nu a abdicat. Și se spune că și o femeie a ajuns la statura la care trebuia să rămână Eva.

Adevărul și înțelepciunea strigă la răspântiile drumurilor. Adevărul este mărturisit în Carte. Cristos s-a înălțat la cer. Cei care citesc cuvintele apostolului nu se pot disculpa. Nu pot da vina pe hermeneutică. Pe text. Textul e clar. E clar pentru cei ce nu mai vor să aleagă, să eretizeze, să se autonomizeze în cartea lor scrie.

Niciodată, nimeni nu poate să convingă de nimic. Dacă credem ceva, nu credem pentru elocvența retorului, ci din pricina poftei noastre înșine după acea învățătură. Chiar și când ni se toarnă o minciună, o credem pentru că dorim, pentru că ne pare adevărată, pentru că promite ceva ce noi dorim în secret. Suntem manipulați și ne lăsăm manipulați. Și apoi devenim cinici și eventual manipulăm la rândul nostru. Iar dacă credem adevăr este pentru că ne deschidem către adevăr. Adevărul nu ar putea intra în noi dacă noi nu l-am dori. Adevărul nu manipulează. Adevărul este blând și aspru. Este răbdător și necruțător. Adevărul smerește, dar adevărul poate aduce mândrie. Mândria cunoașterii adevărului poate fi mai rea decât mândria credinței într-o minciună.

Adevărul nu poate fi impus, el poate fi doar primit. Nu putem fi convinși de ceva ce nu suntem dispuși mai dinainte să primim. Nimeni nu poate să ne convingă prin constrângere de nimic, dar noi ne putem lăsa convinși, fie de adevăr, fie de minciună. Acesta este liberul arbitru. Să arbitreze între robia adevărui și robia minciunii. Între libertatea robiei jugului lui Cristos și robia pretins eliberatoare a demiurgismului luciferic. Aceasta fost alegerea pusă înaintea lui Adam și Eva, și aceasta este alegerea care se pune înainte fiecărui adam și a fiecărei eve.

libertatea

Etichete

alegere, autonomie, înrobire, conștiință, credit, demiurgism, iad, lanț, libertate, mașină, modernitate, păcăleală, robie, verigă

Libertatea de conștiință și de alegere este cea mai mare iluzie și păcăleală a omului modern.

Orice alegere este o verigă în lanțul cu care înșine ne înlănțuim.

Orice alegere ne limitează libertatea, promițând să ne lărgescă orizontul de libertate. Deja-vu. Șarpele, cineva?

Odată ce am ales liber credit ipotecar la BCR suntem sclavi 30 de ani. 30 de ani trebuie să avem job și salar și sănătate să plătim creditul. 30 de ani de jug lunar și zilnic pe umeri.

Odată ce am ales liber să ne cumpărăm mașină, care ne oferă libertate, ne-am făcut sclavi mașinii. TREBUIE să plătim prețul ei de piață, adică să dăm rodul muncii noastre. TREBUI să plătim RCA. TREBUIE să îi punem motorină. TREBUIE să o reparăm când se strică. TREBUIE să o spălăm când e murdară. TREBUIE să decidem concediul și drumurile știind că avem mașină. TREBUI să fim atenți la drum, neputând, de exemplu, să citim o carte, cum am face pe tren. TREBUIE să parcăm unde e permis. TREBUIE să ne plătim amenzile. Și câte și mai câte TREBUIE.

Prin orice alegere noi ne alegem următorul stăpân.

ORICE alegere este o înrobire.

Alegerea liberă și libertatea nelimitată sunt cele mai mari păcăleli ale omului modern.

Cu cât alege mai mult cu spatele la Dumnezeu, cu atât își lungește lanțul robiilor.

Libertatea este o marotă. Autonomia este iad. Alegerea este înrobire.

Există o singură libertate. Libertatea de a alege ceea ce trebuie să alegem, ceea ce știm că trebuie să alegem, căci ni s-a pus înainte ce trebuie să alegem, și ni se pune în fiecare zi.

Demiurigismul este luciferism.

Singura libertate este robia fiului. A singurului născut din tatăl.

liber arbitru

Etichete

alegere, autonomie, împărtășire, erezie, Hristos, ruptură, schismă, sectă, Sfânta Treime, viata

În autonomie fiecare om aude ceea ce vrea să audă, citește ceea ce vrea să citească, vede ceea ce vrea să vadă, crede ceea ce vrea să creadă și face ceea ce vrea să facă, oricine orice oricum i-ar spune. Chiar și Scriptura. Chiar și Dumnezeu. Chiar și Șarpele cel vechi.

În autonomie omul își trăiește ispita demiurgismului și a independenței față de orice autoritate, fie oameni, fie îngeri, fie Dumnezeu.

Mântuirea se primește prin renunțare la autonomie.

Autonomia este luciferică, și este soră geamănă cu mândria, și este prima ruptură, prima schismă, prima erezie, prima sectă, prima alegere din ordinea lui Dumnezeu.

Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând.

A alege acolo unde Dumnezeu a îngăduit posibilitatea alegerii dar a poruncit să nu aleg, iată erezia, iată autonomia, iată tentația demiurgică, iată schismele și partidele.

Posibilitatea alegerii este precondiție pentru libertate și iubire, dar alegerea propriuzisă este precondiție pentru moarte. Murind vei muri. Moartea și iadul, aici și acum. Sau, prin renunțarea la autonomie, viața și împărția, aici și acum.

---

hairesis: choice, opinion
Original Word: αἵρεσις, εως, ἡ
Part of Speech: Noun, Feminine
Transliteration: hairesis
Phonetic Spelling: (hah’-ee-res-is)
Short Definition: a self-chosen opinion, a sect
Definition: a self-chosen opinion, a religious or philosophical sect, discord or contention.

(source)

---

Suprema renunțare ideatică și faptică la autonomie este împărtășirea cu adevăratul Cristos. Prin împărtășirea cu adevăratul Cristos, care este Dumnezeu adevărat și Om adevărat cu Trup înviat de slavă și de carne și oase adevărat, omul afirmă explicit incapacitatea sa cronică de a se mântui pe sine însuși. Prin împărtășirea cu adevăratul Cristos omul afirmă că nu are viață în sine însuși și că are nevoie de pâinea și apa vieții pentru a primi și astfel a avea viață în sine însuși.

Împărtășirea cu adevăratul Cristos este suprema smerenie și renunțare la autonomie. Iar împărtășirea cu adevăratul Cristos este împărtășirea cu Sfânta Treime, este primirea vieții și participarea în viața îmbelșugată a Sfintei Treimi.