Asigurarea de viață poate fi o negare explicită a providenței lui Dumnezeu.
Ar putea să nu fie o negare explicită a providenței lui Dumnezeu dacă omul crede cu adevărat că viața lui nu e în mâna lui dar dorește totuși să lase familiei o centură de siguranță în cazul „neprevăzut” al decesului neașteptat.
(Ce putem prevede noi de fapt cu adevărat? Ziua de mâine? Ziua de azi? Secunda următorare? De ce eveniment viitor putem fi cu adevărat și cu totul siguri? Eu cred că doar de moarte și de providență. Iar cine nu e sigur de providență rămâne cu certitudinea morții.)
Vasile 