Etichete
Anania, Badilita, Bartolomeu, editoriale, libertate, neoprotestanti, secte
Asociaţia Profesioniştilor din Presă Cluj a iniţiat un proiect intitulat „Cafeneaua APPC” prin care se doreşte organizarea lunară de întâlniri cu personalităţi din viaţa Clujului pentru discuţii informale cu reprezentanţi ai mass-media.
Luni, 28 Ianuarie a fost rândul mitropolitului Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, îPS Bartolomeu Anania să participe la această „cafenea”.
În atmosfera destinsă ierarhul a abordat diverse subiecte ce ţin de viaţa politică, a bisericii, relaţia cu alte culte sau perioada de 12 ani pe care a petrecut-o în America, stat pe care îl califică „cea mai mare democraţie din lume” din care „am avut ce învãţa”.
Probabil la întrebarea despre pericolele ce vizează Biserica Ortodoxa Română, Bartolomeu a găsit cu cale să avertizeze poporul asupra a ceea ce el consideră nu doar un pericol, ci cel mai mare dintre ele: sectele neoprotestante. Fiind obişnuit cu retorica anti-sectanţi din scrieri cum ar fi cele ale parintelui Cleopa, poate aş fi lăsat gândul să dispară, dar nu am putut să nu văd o anume lipsă de consistenţă de la această înaltă faţă bisericească.
Nu ştim câtă istorie a învăţat mitropolitul în răstimpul şederii domniei sale pe pământ American, dar istoria libertăţii religioase a SUA este legată de un predicator baptist, Roger Williams, care a fondat prima colonie în care se garanta libertatea închinării înaintea Atotputernicului, anume Rhode Island, după ce a fost nevoit să fugă din colonia Massachusetts din pricina persecuţiei. Este trist că distinsul om de cultură şi om al credinţei dedicat adevărului şi Adevărului se referă la culte religioase recunoscute de stat cu termenul „secte” acuzându-i că „îşi cumpãrã adepţii cu bani ori cu bunuri „, că „lucreazã pe dedesubt, ca şi cârtiţele”, fiind sponsorizaţi cu „foarte mulţi [bani] din strãinãtate, milioane de dolari „. [1]
Este trist că respectabilul ierarh are o asemenea atitudine faţă de „sectele” ale căror principii de libertatea religioasă şi de conştiinţă au stat la baza democraţiei americane pe care a gustat-o timp de 12 ani.
O asemenea atitudine nu poate fi nicidecum un model pentru tânăra generaţie. Din fericire, există şi semne de normalitate. Cristian Bădiliţă, doctor în istoria crestinismului timpuriu al Universitatii Paris IV-Sorbona, coordonator al traducerii Septuagintei a avut remarcabilul curaj de a face distinctie între ortodoxie de orthodoxie:
„Cred ca ar trebui facuta, o data pentru totdeauna, distinctia intre ortodoxie, fara h, si orthodoxie, cu h, pentru a nu mai suprapune „dreapta credinta” peste o confesiune religioasa.” (Ziua, nr. 4068). Nu ştiu dacă a mai orthodoxit şi pe alţii, dar a făcut-o cel puţin cu un baptist şi doi catolici [2, 3]. Nu pot decât să sper că nu e singurul cu o astfel de gândire printre conaţionalii mei.
Cât despre comparaţia cu cârtiţele, este cel puţin nepotrivită. Pe acest website sunt prezentate peste 80% din bisericile evanghelice (neoprotestante) din Cluj-Napoca cât şi acele ştiri, conferinţe sau alte evenimente de care ajung să aflu. Toate la vedere, aşa cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel. Probabil că suntem printre primele culte din ţară care abordăm deschis (cu chiu cu vai) problema colaborării slujitorilor bisericeşti cu Securitatea, şi asta pe internet, cu fotocopii ale notelor informative accesibile public.
În perioada stundeţiei obişnuiam să merg duminca la slujba de la catedrală, bucurându-mă de fiecare dată când predica Bartolomeu. Îmi amintesc cum îşi presăra cuvântarea cu ilustrate din literatură, în special din clasicii ruşi. Păcat că în raportarea faţă de cei care aleg să îmbrăţişeze o altă tradiţie creştină renunţă la farmec şi la bunăvoinţă.
Vasile Tomoiagă
un (alt) baptist orthodox
[1] ÎPS Bartolomeu, Marga şi Ardelean continuã tradiţia Gojdu
Vasile 