• Acasă
  • Best of
  • Toate postările
  • Resurse
  • Clujul Evanghelic
  • Despre autor

Vasile

~ blog deCluj, ex. Clujul Evanghelic

Vasile

Arhive etichetă: biserica

Amurgul idolilor

25 Luni mart. 2013

Posted by Vasile in default

≈ 7 comentarii

Etichete

apostoli, înviere, biserica, Cina Domnului, docetism, erezie, euharistia, idoli, intrupare, monofizit, pâine, trup

Nu există altă tristețe decât aceea de a nu putea fi ceea ce ni s-a dat să fim. Iar ceea ce ni s-a dat să fim ni s-a arătat, la plinirea vremii, în Fiul. Iar Fiul a crescut în lume, îar în lume sunt necazuri. Dar Fiul a biruit lumea, fiind aparent biruit de lume pe Cruce. Și Fiul nu a cerut ucenicilor să iasă din lume, ci i-a trimis în lume. Căci ei oricum nu mai erau ai lumii. Lumea a fost crucificată pentru El și pentru ei. Lumea și chipul ei trece, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. Nu există nicio altă tristețe decât aceea de a nu fi sfânt, zice A. Schmemann. De a nu fi ceea ce ni s-a dat să fim. Și nici altă bucurie nu este decât aceea ce a fi ceea ce ni s-a dat să fim.

Iar noi nu putem fi dacă nu ni se dă Pâinea vieții. Pâinea ce s-a pogorât din cer, care se dă pentru viața lumii. Pâinea ce nu se sfârșește. Cine ne va izbăvi de acest trup de moarte? Trupul înviat! Trupul lui Dumnezeu. Trupul lui Cristos se dă pentru viața lumii, pentru ca oile să aibă viață. Trupul înviat nu este docetic, nu are aparență de trup. Este un trup real de carne și oase. Toma știe. Și cel ce deschide ușa primește la cină pe Fiul și pe Tatăl. Și pe Duhul Sfânt. Căci unde e unul sunt toți. Cina nu este simbolică, căci Trupul înviat nu este simbolic. El este. Acuma. Și se dă pentru viața lumii. Și fără să mâncăm acest trup și acest sânge nu putem avea viață în noi înșine. Nu merge cu surogate. Trăim o vreme cu zahăr, cu coloranți artificiali, cu arome identic naturale. Dar vine vremea când vrem adevărul. Când ni s-a acrit de Egipt. Când nu mai vrem simboluri, ci vrem realitatea. Trupul lui Cristos este real. Nu e docetic. Nu e aparent. Docetismul și monofizismul sunt blasfemii și erezii. Sunt negarea Întrupării Fiului. Fiul s-a zămislit în pântecele Fecioarei de la Duhul Sfânt, precum au scris proorocii. La plinirea vremii. Nu mai devreme, nu mai târziu. Iar oamenii trebuia să-l primească. Eu trebuie să-l primesc. Nu pot refuza Cristosul Întrupat pentru un Cristos docetic, sau pentru unul monofizit. Aș fi un blasfemiator și un eretic. Să neg Trupul de carne și oase al lui Cristos. Să neg Întruparea. Să fiu mai deștept ca Toma. Toma a pus degetul în urmele cuielor și a suliței. Ferice de cei ce nu vor pune degetul și vor crede că Isus are trup înviat de carne și oase.

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;
căci Pânea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa”.

Pânea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară.

Eu Sunt Pânea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.”

La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.
Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.

Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.

După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.

Astfel este pâinea, care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac.”

Nu mai pot refuza trupul și sângele, cum am refuzat până acum. Ar însemna să refuz viața.

Apoi a luat pîne; și, după ce a mulțămit lui Dumnezeu, a frînt-o, și le-a dat-o zicînd: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.“

Nu mă pot juca cu euharistia. Unii au murit nedeosebind Trupul Domnului.

Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osînda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta Sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.

Nu e loc de hermeneutică născută în premodernitate și în modernitate și în autonomie luciferică. Nu pentru mine. Nu e loc de alegere. Alegerea e erezie. Erezia e alegere, etimologic. Erezia e schismă. Trupul lui Cristos nu poate fi schismatizat, nu poate fi rupt. El se dă. El este.

Apostolul e clar. Întotdeauna a fost. Biserica așa a crezut dintru început.

Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pânea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?

Aici stă Biserica. Aici a stat de la apostoli până azi. Eu nu pot sta altfel. Ar însemna să stau strâmb. Biserica stă drept. Și Biserica nu greșește, pentru că zidește pe temelia apostolilor. Nu doar pe temelia lui Petru, sau pe temelia lui Pavel, sau Sila, sau Apolo. Ci pe toți apostolii. Sinodal. Acolo trebuie să stau și eu.

46.776306 23.604290

Spune și altora:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

fluturi

22 Vineri mart. 2013

Posted by Vasile in default

≈ Scrie un comentariu

Etichete

îndrăgostire, biserica, bărbat, contract, contractual, căsnicie, căsătorie, Dumnezeu, femeie, fluturi, iubire, sacrament, sacramental

Când eram cinic credeam că îndrăgostirea este o farsă necesară, o oblojeală, o anestezie pe care a dat-o Dumnezeu (sau evoluția*) omului care altfel nu s-ar căsători.

Acuma cred că îndrăgostirea este un preview, o pregustare, o arvună a căsniciei sacramentale.

Căsnicia sacramentală este în antiteză cu căsnicia contractuală.

Căsnicia contractuală spune te iubesc pentru că …

Căsnicia sacramentală spune te iubesc. Iubirea cu care Cristos iubește Biserica. Cristos iubește, Biserica este iubită. Abia apoi Biserica iubește la rândul ei.

*sunt sensibil la sensibilități progresiste

46.776306 23.604290

Spune și altora:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Cum adică Cristos este mântuitorul trupului?

05 Marți mart. 2013

Posted by Vasile in default

≈ 8 comentarii

Etichete

biserica, bărbat, Cristos, femeie, mântuire, trup

Cornilescu

Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos. Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Și după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile. Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea

NTR

Supuneți-vă unii altora, în frică de Cristos. Soțiilor, supuneți-vă soților voștri ca Domnului, pentru că soțul este capul soției, așa cum Cristos este capul Bisericii, trupul al cărui Mântuitor este El. Și, așa cum Biserica I se supune lui Cristos, la fel și soțiile trebuie să li se supună soților lor în toate. Soților, iubiți-vă soțiile așa cum Și-a iubit Cristos Biserica! El S-a dat pe Sine pentru ea

Greacă

Christos kephalē tēs ekklēsias autos sōtēr tou sōmatos
[(Christ) [is] head of the church he Savior of the body]

Young Literal

because the husband is head of the wife, as also the Christ [is] head of the assembly, and he is saviour of the body

Nu știu cum adică, n-am auzit nici o predică pe tema asta.

46.776306 23.604290

Spune și altora:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Când este Biserica Baptistă orthodoxă?

22 Vineri feb. 2013

Posted by Vasile in default

≈ 20 comentarii

Etichete

înviere, baptist, biserica, Cristologie, dogma, eclesiologie, erezie, eshtaologie, filioque, mântuire, orthodoxie, soteriologie, suflet, Trinitate, trup

Sau, care este rostul dogmei drepte?

orthodoxia = dreapta credință. Se implică faptul că ar putea exista și credințe strâmbe. Apostolul spune “Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi mântuitorului nostru Isus Hristos”. Simon Petru implică că există și credințe care nu sunt de același preț cu a lor (a apostolilor?).

Din orthodoxia dogmatică, să ne referim doar la Triadologie și Cristologie. Credința dreaptă despre Dumnezeu unul în ființă și întreit în persoană, și despre Cristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului (al Mariei), întrupat, ridicat la ceruri în trup.

Care este deosebirea dintre o biserică baptistă trinitariană și una netrinitariană? Există biserici baptiste netrinitariene? Cum se verifică trinitarianismul unei biserici? Este important ca o biserică, respectiv credincioșii din acea biserică să fie trinitarieni? Ce previne o biserică trinitariană să decadă în non-trinitarianism? De exemplu, decăderea la arianism sau unitarianism?

Care e diferența dintre o biserică baptistă care crede într-un Cristos definit calcedonian și o biserică baptistă care crede într-un Cristos monofizit? Că există mulți Cristoși, și nu oricine-I spune Doamne Doamne va fi mântuit, nu? Deci trebuie să fim atenți în ce Cristos credem. Cine este Domnul Isus despre care trebuie să spunem tuturor? Care este evanghelia Cristosului calcedonian, și care este evanghelia unui cristos apolinarianist, sau arian, sau docetic, sau monofizit, sau nestorian, sau sabelian? Există biserici baptiste ariene? Dar creștini baptiști docetici? Monofiziți? Sabelieni? Cum se verifică orthodoxia dogmatică a unei biserici baptiste? Când este o biserică baptistă dogmatic orthodoxă?

Sau toate aceste denumiri fandosite sunt de fapt o pierdere de vreme cu filosofii deșarte și omenești, niște certuri de cuvinte între oamenii care mai bine ar crede în Isus și s-ar ruga mai mult? Și ar fi mai spirituali?

Care este rostul dogmei corecte? Și care este pericolul ereziei? Ce este o erezie nimicitoare? Care e dogmatica baptistă ca să știm care sunt ereziile nimicitoare? Ce anume nimicesc ereziile? Care erezii?

Și care este rostul dogmei? Se învață pe banda rulantă a școlii de popi sau are vreo relevanță în viața bisericii, și în mântuire? E important pentru Ghiță și Safta să nu fie apolinariști? Iarăși, cum arată evanghelia corectă, în care trebuie să credem în Cristosul calcedonian, și cum arată o evanghelie falsă, a unui Cristos, să zicem, docetic? Conteză, când pastorul predică evanghelia, să accentueze că Cristos nu doar a murit pentru păcatele mele, ci a și înviat ÎN TRUP DE CARNE ȘI OASE, dar trup îmbrăcat în slavă? E important la predicile de evanghelizare să se precizeze că va fi o înviere a morților, a trupurilor? Că ACESTE trupuri vor fi îmbrăcate în nestricăciune și neputrezire? E important la evanghelizări să se menționeze, în treacăt, spre final, că Isus s-a înălțat la cer ÎN TRUP? Unde o fi trupul lui Isus? Dar al lui Moise?

Care este rostul dogmei corecte Trinitariene și Cristologice? Există o relevanță eclesiologică, soteriologică și eshatologică a dogmei corecte, sau dogma e doar un set de principii abstracte și uscate bune pentru cursul de teologie de la seminar, pe care absolventul le poate uita când primește slujba de pastor, și textul Bibliei îi este deajuns pentru predicarea corectă?

Dogma, eclesiologia, soteriologia, eshatologia sunt într-o strânsă sinergie și interdependență, sau e trebuincios ca doar dogma să fie corectă, orthodoxă, iar eclesiologia variabilă, soteriologia diversă, și eshatologia schimbătoare? Are vreo influență dogma orthodoxă asupra eclesiologiei, soteriologiei, eshatologiei, sau sunt chestiuni disjuncte, independete una de alta, iar teologii sunt liberi să speculeze cu fiecare individual? Dacă este așa, și dogma este doar un set interesant de formulări intelectuale bune pentru seminar, pentru doctorate la King’s College, sau pentru lecturile private ale baptistului ecumenic, există cu adevărat o relevanță practică a dogmei corecte? Dacă este doar o activitate intelectuală de tip seminar, sau privată, este ea indispensabilă mântuirii și credinței de același preț cu a apostolilor sau este facultativă? Iar dacă este indispensabilă, când și în ce fel este accentuată dogma sănătoasă despre cristologia calcedoniană în bisericile baptiste?

Există biserici care sunt trinitariene și calcedoniene nu doar în dogmatică ci și în eclesiologie, soteriologie și eshatologie? Care sunt acele biserici? Există astfel de biserici? Iar dacă bisericile trebuie să fie trinitariene pentru a fi creștine, care e diferența dintre o biserică creștină trinitară fără filioque, și o biserică creștină trinitară cu filioque?

Este dogma obligatorie, atât întelectual, cât și cultic? Doar intelectual? Dacă dogma nu este obligatorie, nici cultic, nici intelectual, ci este facultativă, fie doar cultic, fie și cultic și intelectual, de ce n-am fi eretici?

Cea mai mare poruncă este

Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău

Iar

Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.

și

trupul vostru este Templul Duhului Sfânt

și trebuie să

Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care Sunt ale lui Dumnezeu.

Deci, dacă omul este o ființă unitară, trupsuflet, cu minte, inimă, putere, cuget, și dacă toate acestea sunt de la Dumnezeu și pentru Dumnezeu, nu cumva și în Biserică, dogmatica, eclesiologia, soteriologia și eshatologia sunt sau trebuie să fie un tot unitar? Cum arată o astfel de biserică? Există o astfel de biserică unde cele patru nu sunt despărțite unele de altele? Există om armonios în care trupul nu este despărțit de suflet, și sufletul de trup, ci omul este o armonie unitară și nedivorțat în sine însuși? Există om cu trup frumos și suflet frumos?

David_von_Michelangelo x500

46.776306 23.604290

Spune și altora:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Cugetările lui Bazil (13)

16 Luni apr. 2012

Posted by Vasile in default

≈ 2 comentarii

Etichete

biserica, erezie, minimalism, teologie

Minimalismul teologic este o poartă larg deschisă ereziilor.

46.776306 23.604290

Spune și altora:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Sumar interviu Andrei Ivan cu Dănuţ Mănăstireanu (I)

10 Joi ian. 2008

Posted by Vasile in default

≈ 4 comentarii

Etichete

alianţa evanghelică, Andrei Ivan, biserica, comunism, Dănuţ Mănăstireanu, editoriale, evanghelici, instituţii, interviuri

În vara anului 2007 Andrei Ivan, absolvent al Institutului teologic penticostal din Bucuresti si student masterand la Facultatea de studii politice a Universitatii Bucuresti i-a luat un interviu lui Dănuţ Mănăstireanu (doctor în teologie, Director pentru Credinţă şi Dezvoltare pentru regiunea Europei de est şi a Orientului Apropiat a organizaţiei World Vision International) ca parte a unei cercetări mai largi pentru lucrarea de disertaţie a cărei temă este situaţiei evanghelicilor în România.Dat fiind raritatea unor astfel de demersuri de întelegere şi explicare a vremurilor, nu poate decât să ne bucure apariţia acestui material care este o analiză atât largă cât şi adâncă a stării curente a evanghelicilor. Printre subiectele abordate se numără influenţa comunismului, Alianţa Evanghelică, instituţiile eclesiale si paraeclesiale, rolul banilor, angajarea socială, captivitatea culturală, activismul şi colaborarea cu Securitatea.

Deşi voi încerca să fac un rezumat (parafrazare) în două părţi cât mai concis, acesta nu poate înlocui citirea în întregime a interviului, întins pe 14 episoade (cam 24 pagini A4).

Influenţa comunismului.
În materie de conducere (leadership) am moştenit din comunism secretomania, controlul şi manipularea prin vinovăţie. Apoi, incapacitatea dialogului în contradictoriu, chiar şi între intelectuali, mentalitatea de asistaţi, dependenţa de exterior (vest) şi uşurinţa cu care ne vindem libertatea. Deşi o convertire completă (conform lui Calvin) ar trebui să includă mintea, inima şi punga, la noi s-a ajuns în cel mai bun caz la inimă, şi foarte rar la pungă, motiv pentru care susţinerea materială a diferitelor nevoi interne este majoritar din vest, lucru care poate duce la impunerea unor direcţii sau linii doctrinare din afară, sau chiar la manipulare.
Libertatea.
Pentru înţelegerea libertăţii câştigate în 89, cea mai bună metaforă este inspirată din Vechiul Testament, robia egipteană a poporului evreu – pentru definirea comunismului; exodul – pentru a descrie pregatirea pentru libertate; si cei 40 de ani in pustie – pentru definirea postcomunismului. Pornind de la această metaforă, este imposibil pentru o naţiune care a trăit în robia comunismului să înţeleagă şi să trăiască libertatea.
Pentru vremuri noi avem nevoie de structuri (şi de oameni) noi, pe când bisericile permanentizeaza modele din perioada comunistă în vreme ce datele realităţii din jurul nostru s-au schimbat complet. Oamenii nu mai pot fi controlaţi prin vinovăţie şi reguli, ci aşteaptă să le fie insuflate convingeri şi să aibă modele vrednice de urmat.
Alianţa Evanghelică.
Alianţa a apărut dintr-o nevoie reală, de unitate a evanghelicilor. Dar modelul de conducere prin rotaţie între cele trei culte este unul care mai mult duce la fragmentare decât ajută. Un model mai bun ar putea fi cel din Anglia, unde conducerea e aleasa prin vot pe baza unui proiect. Cum Alianţa nu este viabilă în teren, soluţia ar putea fi crearea unor structuri alternative care să poată mobiliza resursele locale pentru unitate, cum este iniţiativa BIG-Impact.
Instituţiile eclesiale şi ‘paraeclesiale’.
Deoarece moştenim ADN-ul reformei radicale nu avem o relaţie foarte bună cu instituţiile, unul dintre motive fiind si faptul că nu am dezvoltat o teologie a insitituţiei. De asta evanghelicii au triumfat mai degrabă în perioada anti-instituţională, pe când în momentul în care acestea se consolidează şi în spaţiul propriu, riscă să stingă duhul evanghelic.
Instituţiile parabisericeşti (termen nefericit, deoarece numai ‘lumea’ – în sensul teologic – este în afara Bisericii) se aseamănă cu ordinele călugăreşti catolice. Atunci când bisericile uită sau neglijează anumite domenii de slujire cum este îngrijirea săracilor, Dumnezeu ridică o carismă specială, de ajutorare a săracilor. În lumea catolică este exemplu franciscanilor, care au apărut tocmai din acest motiv. Dar aceste organizaţii există doar pentru a umple găurile pe care biserica nu le umple şi nu le încorporează holistic în viaţa ei, dar cum este cazul World Vision, în momentul în care biserica încorporează din ce în ce mai mul dimensiunea slujirii săracilor, prezenta organizatiei nu mai este necesară în acea comunitate.
Bisericile uneori nu funcţionează în mod eficient, nu împlinesc nevoile oamenilor şi se autoperpetuează din rutină. În aceste situaţii o mică infuzie cu pragmatism este binevenită.
La nivel personal, pentru creştin religiosul ar trebui să fie savoarea care pătrunde întregul, sarea care dă gust mâncării, şi nu ceva care înghite toate dimensiunile vieţii. Subsumărea întregii realităţi personale religiosului duce la concetrarea noastră pe activităţi şi programe care umplu săptămâna la biserică, ne mai lăsând loc la o dezvoltare socială, culturală şi profesională coerentă.
Rolul banilor
Saracia materială a românilor este în mare parte rezultatul mentalităţii de asistaţi. Soluţia pentru depăşirea dependenţei finaciare de vest este aplicarea modelul biblic vechi testamental, când 12 triburi susţineau material leviţii, cei care făceau slujba la Templu. La fel, 12 familii ar putea susţine un slujitor eclesial, într-un model ideal. Există biserici mult mai sărace care au o mentalitate misionară şi dăruiesc pentru acest scop cu mult peste cât am fi noi înclinaţi să credem.
Ne putem confrunta cu două pericole financiare: dependenţa de sponsorizari si astfel probabilitatea impunerii din afară şi a pierderii indentităţii, şi cealaltă extremă, autarhia, izolarea completă de trupul lui Hristos. Ca si evanghelici oricum suntem izolaţi prin ignorarea celor 14 secole de la apostoli până la reformă, uitând sau neglijând că în această perioadă s-a mai făcut teologie şi au mai fost sfinţi. Această amnezie istorică ne afectează serios identitatea, riscând să repetăm greşelile trecutului din care se pot învăţa atâtea. Iar izolarea duce la spirit sectar, care nu naşte sănătate spirituală.
Angajarea socială.
O contribuţie importantă pe care evangelicii o pot aduce spaţiului românesc este etica împuternicită de Duh şi întrupată în faptă, predicată teoretic dar care nu este întâlnită plenar în comunităţile noastre.
Apoi mai putem aduce in societatea contemporană o înţelegere a muncii ca vocaţie (la care se adaugă conceptul de chemare) nu ca corvoadă. Aceste perspective ne pot ajuta să sacralizăm componentele „ne-religioase” ale vieţii cum ar fi munca, politica, grija faţă de natură. Dar din păcate nu am ajuns să avem reflecţie de calitate, teologie românească evanghelică. N-am ajuns nici la o asumare sănătoasă a responsabilităţii pentru faptele noastre izvorâtă din realitatea că suntem parte a planului mai mare a lui Dumnezeu. Parte din vină este moştenirea comunistă, unde responsabilitatea şi deciziile erau ale partidului, si individul nu era nevoie să gândească prea mult, ajungând ca şi acuma să trăim în umbra aceleiaşi mentalităţi iresponsabile.

Spune și altora:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Comentarii recente

  • Biblia Fidela la Biblia Fidela este disponibilă gratuit și în format tipărit
  • Din istoria blogosferei evanghelice – 22 februarie (2020) | RoEvanghelica la Când este Biserica Baptistă orthodoxă?
  • Cauze ale rătăcirii unor baptiști titrați precum Vasile Tomoiagă și Daniel Florea – ARMONIA MAGAZINE – USA la Domnilor, eu m-am retras!
  • vivian la Dileme (VII)
  • Cum sa dezabonezi de la un site sau blog de pe platforma wordpress? - la Cum să te dezabonezi de la acest blog wordpress?
  • teo la Grigore Leșe – Cântă cucu-n Bucovina
  • ady la What is the Gospel? A personal perspective.

Cele mai bune articole și pagini

  • Domnilor, eu m-am retras!
  • Ţara Canaan pe vremea lui Avraam (de Paul Chiș)

Blogroll

  • Journey to Orthodoxy
  • Mihai Oara
  • Orthodox Reformed Bridge
  • Orthodoxy and Heterodoxy
  • Ortodoxie și Protestantism

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
  • Urmărește Urmăresc
    • Vasile
    • Alătură-te altor 215 urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Vasile
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
 

Încarc comentariile...
 

    %d blogeri au apreciat: