Etichete
John Maury a lucrat ca misionar în Huedin şi localităţile dimprejur timp de 3 ani şi acum este lider al misiunii Calvary Chapel în Cluj-Napoca. Timp de aproape 6 luni au fost prezenţi pe strada Piezişe lângă căminele din Haşdeu urmând ca şă-şi continue activitatea pe strada Avram Iancu 44.
Vasile Tomoiagă: Aş dori să ştiu ce este Calvary Chapel. Este o denominaţiune?
John Maury: Calvary Chapel nu este o denominaţiune, de fapt s-a format ca răspuns la mişcarea hippie şi a fost înfiinţată de un om numit Chuch Smith. A fost parte a Mişcării lui Isus (Jesus Movement). Cand hipioţii căutau pace, speranţă, bucurie şi împlinire în droguri, sex şi în stilul de viaţă ciudat pe care-l aveau au creat un vacuum mare în vieţile lor şi încă mai căutau ceva. Dumnezeu a profitat de acea oportunitate şi a început să facă o trezire majoră cu aceşti oameni, începând cu California. Când Dumnezeu făcea acest lucru cu hipioţii, ei erau priviţi de restul populaţiei cum sunt priviţi ţiganii în România. Miroseau urât căci locuiau pe străzi, nu aveau încălţăminte şi aveau păduchi. Prin această trezire ei voiau să vină la o biserică, dar cele mai multe din denominaţiunile existente nu erau pregătite să răspundă la nevoile lor. Îţi poţi imagina cum erau primiţi într-o adunare plină de oameni bine îngrijiţi, în costum şi cravată. Nu că oamenii din biserici nu-i iubeau, dar nu ştiau cum să răspundă, la fel cum spuneai [înainte de interviu] că unele biserici au o mentalitate rurală deşi trăim într-o urbe şi contextul este diferit, nevoile sunt diferite şi modul în care o biserică funcţionează trebuie schimbat pentru a împlini aceste nevoi. Calvary Chapel era deschisă spre oricine era interesat de Dumnezeu şi au permis acestor hippie să vină la biserică. Chuck Smith a deschis o casă în care mulţi hippie au venit să stea, a locuit între ei şi le-a slujit, şi în felul acesta s-a dezvoltat biserica şi a crescut foarte mult. Pentru a sumariza, Calvary Chapel este o biserică nedenominaţională, neoprotestantă, care accentuează învăţătura prin Cuvântul lui Dumnezeu verset cu verset şi capitol cu capitol, cu ideea că în acest fel putem să înţelegem Scriptura fără să scoatem versetele din context.
VT: Cum a înţeles Calvary Chapel să răspundă în mod specific acestei noi mişcări hippie?
JM: Trecerea prin întreaga scriptură a fost modul în care Chuck Smith a înţeles că se fac ucenicii. Dar modul de evanghelizare a fost unul care accentua harul şi dragostea lui Dumnezeu şi esenţa mesajului creştin: Isus a murit pentru păcatele noastre, nu putem să căpătăm iertare de la Dumnezeu prin ce facem, ci prin ceea ce Hristos deja a împlinit. Focalizarea pe har a deschis uşa pentru hipioţi să vină, să se simtă iubiţi şi acceptaţi, ceea ce era diferit de respingerea pe care au simţiti-o de la alţi credincioşi când li s-a spus să iasă din biserici că nu aveau încălţăminte. Harul a fost că Dumnzeu se uită la inimă şi toţi suntem păcătoşi şi mântuiţi prin har. Încercăm să nu punem constrângeri externe pe oameni: felul în care se îmbracă sau cum se poartă ci ne interesează schimbările pe care le face Dumnezeu în inimă.
VT: Calvary Chapel a supravieţuit până în zilele noastre. Asta înseamnă că biserica a simţit noile nevoi ale culturii şi încă răspunde la nevoiele curente?
JM: Asta e adevărat în anumite privinţe. Majoritatea pastorilor şi liderilor din Calvary Chapel o privesc ca pe biserica lui Dumnzeu, nu singura, dar este munca Duhului Sfânt care foloseşte unealta numită Calvary Chapel pentru a-şi realiza scopul în zonă noastră de influenţă. Nu-i ca şi cum am fi inventat un program care să se adapteze la cultură, ci căutăm să-L întrebăm pe Dumnezeu ce doreşte El să facem pentru a ne adapta la cultură şi apoi o facem, sper. Există câteva elemente distinctive ale Calvary Chapel care nu s-au schimbat cum ar fi învăţarea prin Scriptură, verset cu verset, capitol cu capitol, şi accentul pe harul lui Dumnezeu. Dar fiecare biserică acolo unde este trebuie să răspundă la nevoile culturale, ale oraşului în care se află, ale oamenilor de lângă ei, pentru că dacă nu, nu se poate ca biserica să crească. Flexibilitatea este permisă în această mişcare, de exemplu Calvary Chapel din Africa nu seamănă prea mult cu Calvary Chapel din California. Nu suntem limitaţi de anumite dogme (de exemplu felul în care un pastor ar trebui să conducă biserica) care ne sunt o povară pentru înaintarea evangheliei ci suntem mai liberi să-l lăsăm pe Dumnezeu să facă ceea ce doreşte să facă.
VT: Se pare că Calvary Chapel este destul de mult orientată pe misiune. Sunteţi prezenţi în Londra, Africa de Sud, etc. Cum şi când aţi ajuns în România?
JM: Cred că prima biserică Calvary a fost în Petroşani, la un an sau doi după căderea comunismului. A fost destul de greu să pornim în ţara asta, destul de suprinzător. În acest moment cred că suntem al în al treilea val de misionari care au venit în România şi am acest sentiment că suntem pe punctul de a ne dezvolta semnificativ în acest moment. Avem biserici în Bistriţa, Braşov, Cluj, Bucureşti, Timişoara, Ploieşti, Huedin (lângă). Există cam 8-9 biserici de mărime aprecilabilă şi altele care pornesc.
VT: Cea din Cluj este printre ultimele înfiinţate?
JM: E ciudat pentru că a existat o Calvary Chapel în Cluj, cu 70-75 de participanţi la serviciile de duminică, cred că prin 99. Pastorul a trebuit să se întoarcă în state şi lucrurile s-au mai domolit şi după cam trei ani a dispărut de tot. Eu sunt în Cluj doar de 6 luni, am venit şi m-am alătural lui Răzvan care a fost cu Calvary de la început aici. Felul în care această biserică (de pe strada Piezişe, dar se va muta în luna mai pe Avram Iancu 44, nota mea) a început a fost în felul acesta: a venit o echipă din California şi a făcut puţină evanghelizare pe stradă, am invitat oameni la un grătar şi am vorbit cu ei, cei mai mulţi studenţi. Cei care au venit erau genul de persoane care nu s-ar fi potrivit în bisericile obişnuite. Aşa am început a doua oară, asta a fost cam acum 9 luni.
VT: Deci când aţi revenit în 2007 v-aţi bazat pe experienţa anterioară. Aţi avut sau aţi încercat vreo colaborare cu alte biserici sau organizaţii?
JM: Eu am venit din Huedin, am fost acolo trei ani, unde împreună cu restul echipei am pornit trei biserici în Călăţele şi în Săcuieu. Am avut multe colaborări acolo cu Biserica Baptistă din Sâncrai, şi am încercat să ne adunăm să ne rugăm cu toţi liderii evanghelici din zonă, dar a fost foarte greu să facem asta din cauza unei oarecare neîncrederi. Am mai colaborat cu Ecce Homo şi alte organizaţii pentru împărţirea cutiilor cu cadouri de Crăciun, cu Alege Viaţa şi cu Tineri pentru Misiune. Avem un fel de politică a uşilor deschise şi oricine doreşte să facem ceva împreună, cel puţin dintre evanghelici, vom colabora, pentru că suntem aici pentru scopuri comune.
VT: Deci misiunea voastră este orientată mai mult spre stundeţi?
JM: Ce e pe inima mea în ce priveşte Clujul sunt studenţii şi familiile tinere. Dar ca şi biserică care ne întâlnim duminica, suntem doar câteva familii tinere şi câţiva oameni mai în vârstă. Stundeţi nu prea sunt aici peste weekend. Slujirea noastă are două direcţii: duminca avem învăţătură şi în timpul săptămânii ieşim si căutăm să facem evanghelizare.
VT: Legat de Alege Viaţa, ei lucrează cu stundeţii, bănuiesc că aşa v-aţi întâlnit.
JM: Ei ne-au găsit pe noi. Probabil că au văzut plăcuţa. De asta îmi place locul ăsta, e foarte vizibil şi îmi pare rău că trebuie să ne mutăm. Alege Viaţa au venit la noi şi ne-au întrebat dacă pot să folosească spaţiul pentru unele întâlniri, şi am ajuns să lucrăm împreună destul de bine, în ultima vreme două seri pe săptămână acest loc este folosit pentru întâlnirile Alege Viaţa.
VT: Au fost şi biserici cu care v-aţi întânit, cu care să colaboraţi? Există una penticostală aproape, una baptistă, este şi o organizatie care funcţionează şi ca biserică, Fundaţia Ajutorul Familiei.
JM: Tu eşti singurul care ne-a căutat, dar nici eu nu luat iniţiativa să urc strada nici eu. Ca străin sunt mai prudent să încep ceva, ci mi-e mai uşor când alţii vin la mine.
VT: Mulţumesc pentru amabilitate şi timpul acordat.
Vasile 