spiritualisme

Etichete

descărnare, docetism, intrupare, materie, spiritualism

Consumismul ca erezie

Etichete

împărtășanie, calcedonian, consumism, docetism, erezie, euharistie, hristologie, maniheism, mântuire

Doctrina seculară a consumismului este corolarul doctrinei religioase a nemântuirii trupului.

Doctrina eretică a nemântuirii trupului este corolarul natural al cristologiei docetiste.

Cristologia docetistă lucrează taina fărădelegii.

Cel ce nu mărturisește că Cristos vine în trup este Antihristul.

Doctrina eretică docetică este antihristică.

Ereticii docetici nu mărturisesc explicit doctrina nemântuirii trupului. Dar afirmă pe Cristos doar ca Duh, Fiul lui Dumnezeu, fără să-L mărturisească cu gura ce bun este Domnul euharistic, care este și Fiu al Mariei și al lui Iosif, Fiu al omului, cu trup înviat de carne și oase. Iar cei ce afirmă un Cristos docetic sunt condamnați să afirme mântuirea sufletului fără să sufle o vorbă despre mântuirea acestui trup. Creștinului docetic nu i se predică explicit nemântuirea trupului, dar i se predică până la suprasaturație un Cristos docetic, sau monofizit, și la pachet cu Cristosul docetic i se predică mântuirea sufletului. Creștinul va trage el însuși concluziile de rigoare, mai mult sau mai puțin tari, în funcție de cât de bereeni sunt, în funcție de lungimea continuității eretice, și, desigur, în funcție de mila lui Dumnezeu. Concluzia implicită și nespusă cu voce tare este nemântuirea acestui trup. Mântuirea este doar a sufletului. Pentru că trebuie să fim consecvenți.

Cei ce nu se împărtășesc cu cinstit trupul și preasfânt sângele lui Cristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, cu trup înviat de slavă, de carne și oase, sunt condamnați să macereze neeuharistic, consumist și insațiabil lumea aceasta. Macerarea acestei lumi și consumismul insațiabil reprezintă gestul protopărinților noștri din Eden: întinderea mâinii să ne ne luăm ceea ce nu a fost binecuvântat pentru a fi luat. Exista și atunci și există și acum un pom al vieții. Dar toți, fără excepție, preferăm pomul cunoștinței binelui și răului. Până când Hristosul se face cunoscut la frângerea pâinii. Și atunci se deschid ochii.

Amurgul idolilor

Etichete

apostoli, înviere, biserica, Cina Domnului, docetism, erezie, euharistia, idoli, intrupare, monofizit, pâine, trup

Nu există altă tristețe decât aceea de a nu putea fi ceea ce ni s-a dat să fim. Iar ceea ce ni s-a dat să fim ni s-a arătat, la plinirea vremii, în Fiul. Iar Fiul a crescut în lume, îar în lume sunt necazuri. Dar Fiul a biruit lumea, fiind aparent biruit de lume pe Cruce. Și Fiul nu a cerut ucenicilor să iasă din lume, ci i-a trimis în lume. Căci ei oricum nu mai erau ai lumii. Lumea a fost crucificată pentru El și pentru ei. Lumea și chipul ei trece, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. Nu există nicio altă tristețe decât aceea de a nu fi sfânt, zice A. Schmemann. De a nu fi ceea ce ni s-a dat să fim. Și nici altă bucurie nu este decât aceea ce a fi ceea ce ni s-a dat să fim.

Iar noi nu putem fi dacă nu ni se dă Pâinea vieții. Pâinea ce s-a pogorât din cer, care se dă pentru viața lumii. Pâinea ce nu se sfârșește. Cine ne va izbăvi de acest trup de moarte? Trupul înviat! Trupul lui Dumnezeu. Trupul lui Cristos se dă pentru viața lumii, pentru ca oile să aibă viață. Trupul înviat nu este docetic, nu are aparență de trup. Este un trup real de carne și oase. Toma știe. Și cel ce deschide ușa primește la cină pe Fiul și pe Tatăl. Și pe Duhul Sfânt. Căci unde e unul sunt toți. Cina nu este simbolică, căci Trupul înviat nu este simbolic. El este. Acuma. Și se dă pentru viața lumii. Și fără să mâncăm acest trup și acest sânge nu putem avea viață în noi înșine. Nu merge cu surogate. Trăim o vreme cu zahăr, cu coloranți artificiali, cu arome identic naturale. Dar vine vremea când vrem adevărul. Când ni s-a acrit de Egipt. Când nu mai vrem simboluri, ci vrem realitatea. Trupul lui Cristos este real. Nu e docetic. Nu e aparent. Docetismul și monofizismul sunt blasfemii și erezii. Sunt negarea Întrupării Fiului. Fiul s-a zămislit în pântecele Fecioarei de la Duhul Sfânt, precum au scris proorocii. La plinirea vremii. Nu mai devreme, nu mai târziu. Iar oamenii trebuia să-l primească. Eu trebuie să-l primesc. Nu pot refuza Cristosul Întrupat pentru un Cristos docetic, sau pentru unul monofizit. Aș fi un blasfemiator și un eretic. Să neg Trupul de carne și oase al lui Cristos. Să neg Întruparea. Să fiu mai deștept ca Toma. Toma a pus degetul în urmele cuielor și a suliței. Ferice de cei ce nu vor pune degetul și vor crede că Isus are trup înviat de carne și oase.

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;
căci Pânea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa”.

Pânea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară.

Eu Sunt Pânea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.”

La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.
Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.

Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.

După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.

Astfel este pâinea, care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac.”

Nu mai pot refuza trupul și sângele, cum am refuzat până acum. Ar însemna să refuz viața.

Apoi a luat pîne; și, după ce a mulțămit lui Dumnezeu, a frînt-o, și le-a dat-o zicînd: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.“

Nu mă pot juca cu euharistia. Unii au murit nedeosebind Trupul Domnului.

Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osînda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta Sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.

Nu e loc de hermeneutică născută în premodernitate și în modernitate și în autonomie luciferică. Nu pentru mine. Nu e loc de alegere. Alegerea e erezie. Erezia e alegere, etimologic. Erezia e schismă. Trupul lui Cristos nu poate fi schismatizat, nu poate fi rupt. El se dă. El este.

Apostolul e clar. Întotdeauna a fost. Biserica așa a crezut dintru început.

Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pânea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?

Aici stă Biserica. Aici a stat de la apostoli până azi. Eu nu pot sta altfel. Ar însemna să stau strâmb. Biserica stă drept. Și Biserica nu greșește, pentru că zidește pe temelia apostolilor. Nu doar pe temelia lui Petru, sau pe temelia lui Pavel, sau Sila, sau Apolo. Ci pe toți apostolii. Sinodal. Acolo trebuie să stau și eu.