Delia Ghergel de la Biserica Baptistă Betel scrie:
„Deocamdată ne pregătim citind şi învăţând despre budism, despre cultura tibetanilor şi despre controversele actuale privind administraţia Tibetului.
…
Evanghelizarea [budiștilor] nu se face în mod direct şi nici brusc, este un proces de lungă durată. Trebuie să încerci să te împrieteneşti cu respectivul budist, fără a-i impune imediat punctul tău de vedere. Cel mai greu lucru în practică este faptul că creştinul trebuie să fie matur, să trăiască ceea ce spune altfel se descalifică în faţa budistului, care-şi trăieşte credinţa. Răbdarea, deschiderea fără rezerve sau prejudecăţi, dragostea sunt cele mai importante ingrediente ale reuşitei unei eventuale convertiri.”
A se citi de 3x.
Dar oare nu așa ar trebui să facem cu toți oamenii? Deseori m-am întrebat de ce când e vorba de evanghelizarea unor grupuri îndepărtate misionarii le studiază cultura, obiceiurile, și încearcă să se apropie de ei prietenos, mizând pe mărturia unei credințe mature, trăită șapte zile pe săptămână, dar când e vorba de evanghelizarea ortodocșilor nepracticanți le scoatem ochii cu icoane, moaște, sfinți, tradiție, și tindem uneori spre o atitudine superioară.
Răbdare, deschidere, dragoste – cele mai importante ingrediente. Oare n-ar fi înțelept să folosim aceste ingrediente zilnic și în propria cultură românească, nu doar când plecăm în misiune în China, India etc?
Și nici o mică doză de „citire şi învăţare” despre ortodoxie nu ne-ar strica. Să nu credem că știm ce este ortodoxia doar pentru că ne-am născut într-o țară ortodoxă. Nici măcar faptul că mulți convertiți evanghelici vin din medii ortodoxe nu garantează că cunoaștem ortodoxia: dacă ar fi fost bine catehizați în credința lor probabil nu s-ar mai fi convertit.
Iată ce sfaturi dă Yakov Krotov, un credincios ortodox rus, misionarilor protestanți într-un eseu numit „Este posibil să mărturisești fără să faci prozelitism?”:
„Am fost convins în modul cel mai serios din experiența și munca mea creștină că cu cât misionarul condamnă mai puțin cu atât mai sănătoase vor fi roadele sale spirituale. Nu sunt sigur dacă asta e adevărat pentru toate religiile, dar în creștinism această lege spirituală pare a curge din natura lui Cristos însuși și a vieții Lui…
Am formulat cinci principii care mă ajută în eforturile mele de a nu face prozelitism, și totuși să port mărturie creștină. Acesta sunt:
- pune doar întrebări cinstite
- răspunde doar întrebărilor cinstite
- înțelege că lupta noastră este împotriva duhurilor rele, nu împotriva confesiunilor religioase
- înțelege că dragostea înseamnă oferirea informației
- să-ți pese mai mult de indivizi decât de organizații
Punând întrebări sincere, poți întreba „Ști că ești păcătos?” Aceasta e o întrebare amabilă. O întrebare precum „Ști că catolicii [sau ortodocșii] sunt dușmanii lui Cristos?” este o întrebare rea pentru că arată rea voință împotriva catolicilor. Altă întrebare rea este „Ști că icoanele sunt idoli?”… Iată un secret dacă savurezi să condamni secole de închinare la icoane. Vrei să condamni icoanele ca exemplu periculos de închinare la icoane? Condamnă spiritul închinării la idoli fără să menționezi icoanele deloc.”
Eseul este parte a cărții Christianity in Russia and Post-communist Europe de Sharon Linzey.
46.776306
23.604290
Apreciază:
Apreciere Încarc...