Hanukkah – sărbătoarea luminii
Pentru creştini, iarna este anotimpul când sặrbặtoresc Crặciunul, naşterea Mântuitorului Isus Christos. Crặciunul este o perioadặ de bucurie şi veselie in care se dau cadouri, se cântặ colinzi şi se aprind lumini multicolore pe strặzile marilor oraşe.
Nu mulţi creştini stiu însặ cặ poporul evreu are în aceeaşi perioadặ propriul „Crặciun”, aşa numita sặrbặtoare de Hanukkah. Aceastặ sặrbặtoare a fost sặrbặtoritặ şi de Domnul nostru Isus pe cand trặia pe Pặmânt aşa cum voi arata în rândurile care urmeazặ.
Mai întâi trebuie însặ sặ aflam ce este Hanukkah, ce reprezintặ aceastặ sặrbặtoare pentru evrei.
Hanukkah / flickr.com / The Gifted Photographer
Dupa întoarcerea evreilor din robia Babiloniană sub conducerea lui Zorobabel, Ezra si Neemia şi după reconstruirea Templului, provincia persană (satrapia) a Iudeei a trecut în 331 î.H. în stapanirea lui Alexandru Macedon. Acesta reusise în scurta sa domnie ca rege şi apoi împặrat al Macedoniei (336-323 î.H.) sặ cucereascặ Egiptul, Asia Micặ, Persia. Dupa moartea lui Alexandru, generalii sặi şi-au împặrțit uriaşul imperiu între ei, unul din aceşti generali pe nume Seleucos (311-305 I.H.) a devenit împặrat al Siriei. Iudeea, după o perioadặ în care a fost în stặpânirea Egiptului (condus de urmaşii altui general al lui Alexandru, Ptolemeu), a intrat sub stặpânirea Siriei dinastiei seleucide.
Urmaşii lui Seleucos la tronul Siriei au promovat cultura, religia şi obiceiurile greceşti. Atât de puternicặ era influența greceascặ în Orientul Mijlociu încât pânặ şi multi dintre evrei au preluat limba, moda şi filosofia greceascặ. S-a ajuns chiar ca mulţi evrei să nu işi mai taie împrejur fii şi ca Marele Preot sa construiascặ o salặ de sport în Ierusalim unde bặrbații evrei participau la competitii sportive în pielea goalặ, la fel ca şi grecii.
Influența greceascặ a dus la infiltrarea în societatea evreiascặ a multe obiceiuri pagâne şi la încặlcarea tot mai gravặ a Legii lui Dumnezeu. Acest lucru a deranjat pe evreii pioşi ataşați valorilor tradiționale evreieşti şi decişi să respecte Legea. Aceştia au intrat în conflict cu evreii elenişti, au urmat ani de zile de certuri, comploturi politice şi intimidặri şi de o parte şi de cealaltặ. Miza cea mare era ocuparea funcției de Mare Preot, Marele Preot fiind atat conducặtorul religios cât şi cel politic al Iudeei. La început pặrea ca lupta dintre traditionalişti (hasidenii) şi elenişti va fi câstigatặ de elenişti si cặ iudaismul biblic va fi înlocuit de un sincretism iudeo-păgân, având în vedere cặ eleniştii erau susținuți de puterea imperialặ. Dar un lanț de evenimente neaşteptate a dus la victoria taberei tradiționaliste. Totul a început în 167 î.H. Când Antiohus IV (un urmas al lui Seleucos) împaratul Siriei, revenit dintr-o campanie militară din Egipt, a trecut prin Ierusalim pe care l-a jefuit de bogăţiile sale. Deasemenea el a luat vasele de aur din Templu şi a ucis o mulţime mare de locuitori ai Ierusalimului . Ca si cum nu ar fi fost de ajuns aceste lucruri, Antiohus (care îşi luase titlul de Epiphanes = Manifestarea lui Dumnezeu sau Dumnezeul vizibil în limba greacă) a poruncit sarcrificarea unei scroafe pe altarul din Templu, animal necurat pentru evrei. Pentru a întări tabăra evreilor elenişti care îi erau loiali, Antiohus a interzis tăierea împrejur, ţinerea Sabatului, deţinerea şi învăţarea Scripturilor evreieşti şi a ordonat ridicarea unei statui a lui Zeus în Templu. Cei care nu au respectat hotărârile lui au fost ucişi.
Hasideenii care nu au fost ucisi de soldatii lui Antiohus şi de evreii elenişti s-au grupat în jurul preotului Mathatias şi a fiilor lui: Iuda Macabeul („Ciocanul”), Ionatan, Eleazar. Aceştia au declanşat o rascoală împotriva lui Antiohus reuşind să îi provoace pierderi însemnate. În cele din urmă Ierusalimul a fost eliberat, dar exista o problemă: Templul fusese spurcat de sacrificiul lui Antiohus. Aşa că Templul a trebuit resfinţit şi rededicat iar altarul a fost demolat şi pietrele depuse într-o curte a Templului. Abia dupa resfinţirea şi construirea unui nou altar s-au reluat jertfele la Templu. Se spune că după rededicarea Templului, a mai rămas ulei pentru aprinderea Menorei (candelabrul cu şapte brate din Templu care lumina masa cu cele 12 pâini reprezentând cele 12 seminţii ale lui Israel) doar pentru o singură zi, dar în mod miraculos focul de pe cele 7 braţe ale Menorei a ars 8 zile. Iuda Macabeul a decretat ca în fiecare an eliberarea Templului din mâinile pặgânilor să fie sặrbatorită cu bucurie şi veselie.
De atunci încolo evreii sặrbặroresc Hanukkah sau sặrbặtoarea luminilor, numită şi sặrbặtoarea Înnoirii Templului, iarna, timp de 8 zile, în perioada în care a avut loc acest eveniment miraculos. Uneori Hanukkah se nimereşte să fie în aceeaşi perioadă cu Craciunul. Cu aceasta ocazie evreii aprind lumini şi se bucură cu familia şi prietenii. Pe vremea Templului din Ierusalim tot orasul şi Templul erau pline de candele aprinse care luminau nopțile din timpul sặrbặtorii oferind un spectacol vizual extraordinar.
Și Domnul Isus a participat la Sặrbặtoarea Hanukkah asa cum reiese din Evanghelia dupa Ioan cap.10:22-23 „În Ierusalim se sặrbặtorea atunci sặrbặtoarea Înnoirii Templului. Și era iarnặ. Și Isus se plimba prin templu, prin pridvorul lui Solomon.”
Acest eveniment este descris de Ioan imediat dupa scena în care Domnul Isus spune ca El este lumina lumii şi că cine îl urmează pe El nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii şi după scena vindecării orbului din naştere. Aceste doua evenimente coroborate cu scena prezenţei lui Isus la sarbatoarea de Hanukkah arăta pentru cunoscatorii religiei iudaice ca EL este adevarata lumină de Hanukkah şi că flacăra de pe Mennora îl prevestea pe EL. Hanukkah era şi un moment în care mulţi evrei din aceea vreme credeau că o să vină Mesia. Această aşteptare mesianică se observă şi în Evanghelia după Ioan, unde iudeii l-au înconjurat pe Isus şi i-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Daca eşti tu Christosul (Mesia), spune-ne-o pe faţă.”
Asa cum se va vedea mai încolo, din păcate, viziunile asupra lui Mesia erau diferite la Domnul Isus şi iudeii din jurul lui.
În zilele noastre, de Hanukkah evreii au mai multe obiceiuri precum: aprinderea lumânặrilor de pe Menora (copie în miniaturặ a sfeşnicului de la Templul din Ierusalim), spunerea de rugặciuni. Prima rugặciune este cặtre Dumnezeu şi i se multumeşte pentru cặ a dat viațặ şi sặnặtate celui care spune rugặciunea, a doua rugặciune este o mulțumire adresatặ lui Dumnezeu pentru minunile pe care le-a facut şi pentru cặ îi îndeamnặ pe evrei sặ se bucure de Lumina de Hanukkah, a treia rugặciune este o multumire adresatặ lui Dumnezeu pentru faptul ca i-a ajutat pe înaintaşi sặ elibereze Templul din Ierusalim.
Aceste rugăciuni se spun în seara fiecărei zile a sărbătorii.
După rugăciuni se cântă nişte cântări de laudă la adresa lui Dumnezeu şi Psalmul 91.
De Hanukkah evreii mănâncă clătite cu cartofi (latkes) şi gogoşi cu jeleu (sufganiot).
Copii obişnuiesc să primească cadouri sub formă de dulciuri, bani, nuci sau alune. Acest obicei de a da cadouri copiilor de Hanukkah a apărut după ce copii evrei au cerut ca şi ei să primească cadouri iarna la fel ca prietenii lor neevrei.
Ultima zi a sărbătorii numită Zot Hanukkah este marcată prin citirea din cartea Numeri. Anul acesta Hanukkah s-a nimerit să fie între 11-19 Decembrie.
Ca şi creştini trebuie să sperăm şi să ne rugăm ca poporul evreu să îl recunoască pe Domnul Isus ca adevặrata Lumină de Hanukkah, ca Mesia, pentru a se putea bucura şi pentru a fi fericit cu adevărat.
46.776306
23.604290
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Vasile 
