Deficit de românitate

Etichete

globalizare, Identitate

Dacă păcatului ortodoxului pravoslavnic este etnofiletismul, păcatul evanghelicului filoamerican este deficitul de românitate. Alungarea tradițiilor. Neaprecierea folclorului. McDonaldizarea. Respingerea portului.

Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.

Cetățeanul global purtător de blugi și costum. Omul fără istorie.

Un creștinism fără istorie generează o umanitate fără istorie. O umanitate fără istorie sfârșește prin a nu mai fi umană. Progresăm cavalcadic spre robotizarea proceselor mentale cot la cot cu șablonarea versetariană a Scripturii.

Din ce în ce mai puțin umani, din ce în ce mai puțin teologici. Din ce în ce mai globaliști, mai anarhiști, mai a- și anti-identitari,  mai a- și anti-teologici.

logica horirii

Etichete

Cine m-aude cântând, folclor, globalizare, horire, Titiana Mihali

De n-ar fi horile-n lume
Ai vedea fete nebune
Şi neveste duse-n lume

Care om horeşte mult
Zice lumea că-i bolund
Nu-i bolund focul să-l bată
Cu horile se desfată

Horile din astă lume
Ştiu că nu le-am pus eu nume
Că şi eu le-am învăţat
De la omul supărat

Creearea de folclor a fost o caracteristică a umanității din zorii întristării și îmbucurării ei, adică de la începuturi.

Omul modern, globalist, care nu mai are identitate, nu mai știe să horească. Motiv pentru care se împlinește profeția Titianei Mihali. Din ce în ce mai mulți oameni deprimați, amused to death, plictisiți și plicticoși, fără orizont și fără viață, supraviețuind duhovnicește de pe o zi pe alta, căutându-și mântuirea pe care pretind că o posedă.

Andrei Marga: Religia în epoca globalizării

Etichete

Andrei Marga, înviere, citate, globalizare, Isus Cristos, religie

Astăzi asistăm la o resurgenţă a religiei. Un lucru este însă stabilit: globalizarea aduce sporirea religiozităţii. Odată cu această resurgenţă este clar că se prăbuşeşete o doctrină a erei moderne, a cărei istorie a început cu Hegel, a continuat cu Feuerbach, Comte, Marx, Nietzsche şi Freud, doctrină conform căreia, pe măsură ce ştiinţa se va extinde, religia va intra în muzeu. Dar este clar că religia este mai adânc înfiptă în condiţia umană decât ceea ce această doctrină şi-a asumat, iar noi trăim prăbuşirea acestui demers care a dominat scena europeană aproape două sute de ani.

[…]

Pe de o parte vedem în Europa analize care vor să topească în istorie tot ceea ce se leagă de persoana lui Isus, iar pe de alte parte observăm nevoia nedisimulată a omului de conservare, chiar de împrospătare a speranţei în mântuire, fără de care un sens raţional al vieţii nu este posibil. Deci, cultural vorbind, pe de o parte escathologia este provocată sensibil de abordarea istorică, dar, pe de altă parte speranţa revenirii lui Hristos se dovedeşte în continuare o sursă de motivare a oamenilor. Trebuie precizat că, nici după două mii de ani de încercări, noi nu am găsit nici în ştiinţă, nici în filosofie un substitut pentru marea doctrină a Invierii.

[…]

Nu poţi fundamenta valori stabile fără asumpţii teologice. E clar că cea mai mare parte a umanităţii va fi de acord că în spatele acestor valori ferme este Cineva, o anume Ordine care trebuie asumată de fiecare dintre noi.

Extrase dintr-un articol apărut în Informaţia de Cluj.