• Acasă
  • Best of
  • Toate postările
  • Resurse
  • Clujul Evanghelic
  • Despre autor

Vasile

~ blog deCluj, ex. Clujul Evanghelic

Vasile

Arhive etichetă: Hristos

liber arbitru

22 Vineri mart. 2013

Posted by Vasile in default

≈ Scrie un comentariu

Etichete

alegere, autonomie, împărtășire, erezie, Hristos, ruptură, schismă, sectă, Sfânta Treime, viata

În autonomie fiecare om aude ceea ce vrea să audă, citește ceea ce vrea să citească, vede ceea ce vrea să vadă, crede ceea ce vrea să creadă și face ceea ce vrea să facă, oricine orice oricum i-ar spune. Chiar și Scriptura. Chiar și Dumnezeu. Chiar și Șarpele cel vechi.

În autonomie omul își trăiește ispita demiurgismului și a independenței față de orice autoritate, fie oameni, fie îngeri, fie Dumnezeu.

Mântuirea se primește prin renunțare la autonomie.

Autonomia este luciferică, și este soră geamănă cu mândria, și este prima ruptură, prima schismă, prima erezie, prima sectă, prima alegere din ordinea lui Dumnezeu.

Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând.

A alege acolo unde Dumnezeu a îngăduit posibilitatea alegerii dar a poruncit să nu aleg, iată erezia, iată autonomia, iată tentația demiurgică, iată schismele și partidele.

Posibilitatea alegerii este precondiție pentru libertate și iubire, dar alegerea propriuzisă este precondiție pentru moarte. Murind vei muri. Moartea și iadul, aici și acum. Sau, prin renunțarea la autonomie, viața și împărția, aici și acum.


hairesis: choice, opinion
Original Word: αἵρεσις, εως, ἡ
Part of Speech: Noun, Feminine
Transliteration: hairesis
Phonetic Spelling: (hah’-ee-res-is)
Short Definition: a self-chosen opinion, a sect
Definition: a self-chosen opinion, a religious or philosophical sect, discord or contention.

(source)


Suprema renunțare ideatică și faptică la autonomie este împărtășirea cu adevăratul Cristos. Prin împărtășirea cu adevăratul Cristos, care este Dumnezeu adevărat și Om adevărat cu Trup înviat de slavă și de carne și oase adevărat, omul afirmă explicit incapacitatea sa cronică de a se mântui pe sine însuși. Prin împărtășirea cu adevăratul Cristos omul afirmă că nu are viață în sine însuși și că are nevoie de pâinea și apa vieții pentru a primi și astfel a avea viață în sine însuși.

Împărtășirea cu adevăratul Cristos este suprema smerenie și renunțare la autonomie. Iar împărtășirea cu adevăratul Cristos este împărtășirea cu Sfânta Treime, este primirea vieții și participarea în viața îmbelșugată a Sfintei Treimi.

46.776306 23.604290

Spune și altora:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

„Arhanghelul Mihail se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise”

05 Sâmbătă ian. 2013

Posted by Vasile in default

≈ 13 comentarii

Etichete

înviere, diavol, Hristos, Iacov, incinerare, inhumare, intrupare, Mihail, Moise, Sergiu Nicolaescu, trup

Întreaga Scriptură mărturisește constant de la început până la sfârșit despre importanța neechivocă a trupului omenesc. Primul trup, al lui Adam, a fost modelat nemijlocit de însăși mâna lui Dumnezeu din țărâna pământului pe care tot Dumnezeu o crease.

Patriarhul Iacov n-a dorit ca oasele să-i rămână în Egipt și a lăsat cu limbă de moarte ca să-i fie mutate în Țara Promisă când Dumnezeu va cerceta poporul Israel.

Trupului lui Moise, adică lui Moise însuși, căci omul nu poate fi gândit fără trup, și nici trupul nu poate fi gândit dezlipit de omul întreg, Dumnezeu i-a făcut mare cinste, căci El însuși i-a „oficiat” înmormântarea”.

„Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi.”

Cristos a fost pregătit pentru înhumare, atât când a fost în viaţă, cât şi după ce trupul i-a fost coborât de pe Cruce. „Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.” Evanghelistul Ioan, care e foarte sensibil la tot ce tine de „trup”, menţionează nu numai că trupul lui Isus a fost înfăşurat într-o pânză de în, cum fac sinopticii, ci spune „Au luat, deci, trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fîşii de pânză de în, cu miresme, dupăcum au obicei Iudeii să îngroape.” Pânza era fâşii, şi cu miresme. Fără neglijenţă. Şi era după obiceiul iudeilor, adică după tradiţia lor. Numai saducheii, seculariștii din vremea lui Cristos, nu credeau în înviere, şi probabil nici în importanţa trupului, dar fariseii şi probabil poporul, care îşi păstra o intuiţie mai lucidă asupra chestiunilor importante, credeau în învierea trupului şi aveau deci ritualuri de înmormântare şi grijă pentru trupul fără suflare.

Oare este fără însemnătate că Iacov a cerut mutarea trupului său din Egipt în Canaan? Oare a fost un moft a lui Dumnezeu să-şi trimită însuşi Comandantul General al Forţelor Îngereşti să ia trupul lui Moise? (Oare este fără însemnătate faptul că şi Diavolul a vrut să-i ia trupul? Oare ce o fi vrut să facă Diavolul cu trupul lui Moise?) Oare este fără însemnătate că trupul lui Isus a fost pregătit pentru înhumare, şi când era în viaţă, şi când era mort? Oare este fără însemnătate faptul că nici unul din oasele lui Cristos nu a fost frânt? Vărsarea mirului pe trupul lui Isus a fost percepută foarte „eficient” de Iuda, care imediat s-a gândit câţi săraci puteau să fie hrăniţi dacă se vindea acel mir. Hristos însă spune să nu-i facă necaz femeii, ba mai mult, că fapta ei va fi amintită oriunde va fi propovăduită evanghelia. Voi, care aţi propovăduit evanghelia, aţi menţionat gestul femeii? Cristos se aştepta să o faceţi. Este un lucru cu semnificație că Cristos se aștepta, pentru un motiv întemeiat, ca gestul femeii să fie spus generații după generații ca parte a evangheliei.

Unii spun că Dumnezeu nu are nevoie de „nişte rămăşiţe” ca să învie un om. Că doar e atotputernic. Alţii spun că de vreme ce martirii au fost arşi până la cenuşă, trupul nu e chiar aşa important. Dar logica această este destructivă. Nu contează ceea ce ar putea face teoretic Dumnezeu, căci noi nu ne cunoaştem nici inima noastră, darminte inima lui Dumnezeu. Contează însă ceea ce a făcut Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a pus în gând lui Iacov să ceară să-i fie mutat trupul. Dumnezeu a găsit cu cale să-şi trimită Comandatul Suprem să ia trupul lui Moise. Dumnezeu a găsit cu cale ca trupul lui Hristos-Dumnezeu să-i fie uns cu mir. La acestea trebuie să ne uităm, nu la rătăcirile minţii noastre, despre ceea ce ar putea să facă Dumnezeu teoretic.

Gâlceava lui Mihail cu Diavolul prefigurează gâlceava iconodulului trupului cu iconoclastul trupului. Dumnezeu vrea trupul că să-l sfințească și să-l mântuie, Diavolul că să-l profaneze. Nu cunosc tradiţia religioasă evreiască, dar nu aș fi deloc surprins ca ei să fi crezut că trupul lui Moise a fost ridicat la cer. La fel ca şi Ilie, al cărui trup a fost luat la cer într-un car de foc (un car al „cavaleriei” cereşti), la fel şi trupul lui Moise posibil să fi fost ridicat la cer de Arhanghel. Nu este fără însemnătate că pe Muntele Schimbării la Faţă a lui Cristos, împreună cu el apar Moise şi Ilie. Dumnezeu e un Dumnezeu al celor vii, nu al celor morţi.

Mutarea trupului lui Iacov din Egipt în Canaan prefigurează mutarea credinciosului din istoria nerascumparabilă, ceea ce este numit „lume”, în Împărăţia lui Dumnezeu, care a început deja şi care este. Iar mutarea aceasta, a celor credincioși lui Cristos, va fi cu tot cu trup. Un trup înnoit, dar nu un alt trup. Trupul învierii lui Hristos a fost trupul de pe cruce, dar unul transfigurat, innoit prin putere dumnezeiasca. Însă purta semnele cuielor și era de „carne și oase”, cum însuși Cristos face clar. Iar Cristos este pârga celor adormiți, și după cum a înviat el vom învia si noi, în aceleași trupuri care suntem acuma, dar înnoite, îmbrăcate în nemurire și nestricăciune, cum clar și fără echivoc se exprimă apostolul Pavel, cel care l-a văzut pe Hristosul înviat ca Dumnezeu-Om-Întrupat (Dumnezeu cu trup de carne și oase, o singură Persoană însă) șezând în slavă, când se afla pe drumul Damascului.

Înfăşarea trupului lui Isus în fâşii de in şi în mir prefigurează îmbrăcarea trupului credinciosului în nemurire şi nestricăciune. Acest trup, nu altul, va fi îmbrăcat în nemurire şi nestricăciune. Dumnezeu nu e sadic, sau măcelar, să se debaraseze de carne şi oase precum clinicile de avorturi de avortoni. El a venit în lume luând trup adevărat de om. El a fost Om adevărat şi Dumnezeu adevărat, şi totuşi, o singură Persoană, un singur Ipostas. Trupul lui Cristos a rămas şi după înviere trup. Când apostolii cred că e un duh, el îi învită să-l pipaie, şi cere de mâncare, şi le spune că un duh nu are „carne şi oase”. În acest trup al slavei, de carne şi oase, transfigurat, în care se mai vedeau semnele cuielor, s-a şi înălţat la cer, şi „iarăşi va să vie”, în același trup, cum avertizează sever apostolul iubirii, Ioan, „să judece vii şi morţii”.

Dumnezeu a pătruns în creaţie, în spaţiu-timp. Acest lucru nu mai poate fi neglijat. Doar cei care gonflează Crucea până nu mai văd Întruparea pot să gândească în termeni neglijenţi despre „materie” şi trupul omenesc.

Ceea ce a sfinţit Dumnezeu omul să nu profaneze!

46.776306 23.604290

Spune și altora:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Despre angoasa Timpului Craciunului

25 Marți dec. 2012

Posted by Vasile in default

≈ Scrie un comentariu

Etichete

Crăciun, Hristos, Schmemann, semnificatie, simbol, timp

„Sunt aceste “simboale” doar “simbolice”? Sau esecul lor se explica tocmai prin valoarea simbolica atribuita lor de crestinii insisi, crestini care au incetat sa le priceapa adevarata lor natura? Si oare n-au incetat ei sa priceapa aceasta natura tocmai pentru ca, intr-o anume perioada (ne-ar lua prea mult timp sa dezvoltam acest lucru aici) crestinii au ajuns sa creda ca “religia” nu are de a nimic cu timpul, ca este, de fapt, o salvare din timp? Inainte de a dobandi dreptul de a ne descotorosi de vechile “simboluri” trebuie sa intelege ca adevarata tragedie a crestinismului nu este “compromisul” lui cu lumea si cu “materialismul” aflat in crestere, ci, dimpotriva, “spiritualizarea” si transformarea lui intr-o “religie”. Si, asa cum stim, religie a ajuns sa insemne o lume a spiritualitatii pure, o concentrare a atentiei asupra chestiunilor referitoare la “suflet”. Crestinii au fost tentati sa respinga cu totul timpul si sa-l inlocuiasca cu misticismul si cautarile “spirituale”, sa traiasca, in calitatea lor de crestini, in afara timpului, si astfel, sa scape de frustrarile pe care le implica; sa insiste in a considera ca timpul nu are un inteles real, din punctul de vedere al Imparatiei, care este “dincolo de timp”. Si, in cele din urma, au reusit. Ei au golit timpul de sens, umplandu-l de “simboluri” crestine. Iar astazi ei insisi nu stiu ce sa faca cu aceste simboluri. Pentru ca este imposibil sa-L “readucem pe Hristos in sarbatoarea Craciunului” daca nu intelegem ca El a rascumparat – adica a umplut de sens – timpul insusi.”

Alexander Schmemann, Pentru Viata Lumii, Basilica, 2012, p. 59-60

46.776306 23.604290

Spune și altora:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Comentarii recente

  • Biblia Fidela la Biblia Fidela este disponibilă gratuit și în format tipărit
  • Din istoria blogosferei evanghelice – 22 februarie (2020) | RoEvanghelica la Când este Biserica Baptistă orthodoxă?
  • Cauze ale rătăcirii unor baptiști titrați precum Vasile Tomoiagă și Daniel Florea – ARMONIA MAGAZINE – USA la Domnilor, eu m-am retras!
  • vivian la Dileme (VII)
  • Cum sa dezabonezi de la un site sau blog de pe platforma wordpress? - la Cum să te dezabonezi de la acest blog wordpress?
  • teo la Grigore Leșe – Cântă cucu-n Bucovina
  • ady la What is the Gospel? A personal perspective.

Cele mai bune articole și pagini

  • Domnilor, eu m-am retras!
  • Ţara Canaan pe vremea lui Avraam (de Paul Chiș)

Blogroll

  • Journey to Orthodoxy
  • Mihai Oara
  • Orthodox Reformed Bridge
  • Orthodoxy and Heterodoxy
  • Ortodoxie și Protestantism

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
  • Urmărește Urmăresc
    • Vasile
    • Alătură-te altor 215 urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Vasile
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
%d blogeri au apreciat: