Etichete
iad, Isus, manipulare, moarte
De la nașterea lui Isus până la botezul lui Ioan au trecut 30 de ani, timp în care în Nazaret s-au născut și au murit oameni.
Acești oameni au murit ‘fără Isus’ după standardul evanghelicalist.
Și totuși, nu se consemnează în evanghelii că Isus nu ar mai fi putut lucra în atelierul tatălui său de stres și deprimare că atâția se duc în iad la noapte dacă mor.
Ba chiar, departe de obsesia ‘moare fără Isus și merge în iad’, Dumnezeu găsește ca primul semn al Fiului Său preaiubit să fie la o ocazie de veselie, la o nuntă, urmând cuvintelor lipsite de orice presiune și manipulare emoțională ale mamei sale: „Nu mai au vin.” Iar El, pricepând că a venit ceasul, schimbă apa în vin, spre înveselirea inimii nuntașilor, fără angoasa puritană că unii ar putea luneca spre exces. Cel ce se sfințește, se sfințește și cu vin, iar cel ce se desfrânează, se desfrânează și fără vin.