• Acasă
  • Best of
  • Toate postările
  • Resurse
  • Clujul Evanghelic
  • Despre autor

Vasile

~ blog deCluj, ex. Clujul Evanghelic

Vasile

Arhive etichetă: intrupare

întrupare arhitecturală a cuvântului teologic

22 Miercuri mai 2013

Posted by Vasile in default

≈ Scrie un comentariu

Etichete

Arhitectura, intrupare

Dacă populația Europei ar fi avut o viziune dezvrăjită și desacralizatoare, profană, asupra lumii, astăzi nici secularul nici religiosul nu ar vizita trecând prin Paris Catedrala Notre Dame, și nici în Barcelona Sagrada Familia.

La vremea lor și Notre Dame și Sagrada Familia și Domul San Marco din Veneția au fost proiecte megalomanice, iar din banii ăia mai bine s-ar fi făcut școli, spitale sau dat la săraci. Stai, chiar și Solomon s-a tâmpit ridicând un edificiu megalomanic în care a băgat aurul plătitorilor de taxe evrei.

Tot ce face omul are caracter simbolic, iconic. Turnurile Gemene au fost catedrale ale ideologiei și religiei business-ului. Ce lege ciudată face ca să fie mai etic să se construiască icoane arhitecturale ale profitului și consumismului, dar nu și icoane arhitecturale ale Pantocrator-ului?

Am avut nevoie de câteva milenii să descoperim că Dumnezeu are nevoie doar de inima noastră spirituală. Lui Dumnezeu nu-i trebuie materia (deși Cristos a luat trup din Creație și s-a înălțat la cer în trup transfigurat, de carne și oase) deci putem să o macerăm noi liniștiți, oricum vom sfârși în heat death ateu sau anihilare pseudocreștină. Cum lui Dumnezeu nu-i trebuie materia, deci nu-i trebuie ziduri, ne putem face noi ziduri și palate. Iconicitate pentru slava noastră, dar nu și pentru slava lui Dumnezeu.

Cei care nu doresc cuvântul teologic întrupat în edificii arhitecturale și-ar face poză de nuntă lângă replici palide ale templelor idolilor moderni, adică tot felul monștrii de sticlă și oțel de tip BRD Mărăști (templu financiar), sau Iulius Mall Gheorgheni (templu al consumismului).

Aferim dezvrăjire, secularism, raționalism, anticlericalism, opriți finanțarea cultelor religioase.

46.776306 23.604290

Spune și altora:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Imagine

spiritualisme

20 Luni mai 2013

Etichete

descărnare, docetism, intrupare, materie, spiritualism

spiritualisme

46.776306 23.604290

Spune și altora:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Publicat de Vasile | Filed under default

≈ Scrie un comentariu

Amurgul idolilor

25 Luni mart. 2013

Posted by Vasile in default

≈ 7 comentarii

Etichete

apostoli, înviere, biserica, Cina Domnului, docetism, erezie, euharistia, idoli, intrupare, monofizit, pâine, trup

Nu există altă tristețe decât aceea de a nu putea fi ceea ce ni s-a dat să fim. Iar ceea ce ni s-a dat să fim ni s-a arătat, la plinirea vremii, în Fiul. Iar Fiul a crescut în lume, îar în lume sunt necazuri. Dar Fiul a biruit lumea, fiind aparent biruit de lume pe Cruce. Și Fiul nu a cerut ucenicilor să iasă din lume, ci i-a trimis în lume. Căci ei oricum nu mai erau ai lumii. Lumea a fost crucificată pentru El și pentru ei. Lumea și chipul ei trece, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. Nu există nicio altă tristețe decât aceea de a nu fi sfânt, zice A. Schmemann. De a nu fi ceea ce ni s-a dat să fim. Și nici altă bucurie nu este decât aceea ce a fi ceea ce ni s-a dat să fim.

Iar noi nu putem fi dacă nu ni se dă Pâinea vieții. Pâinea ce s-a pogorât din cer, care se dă pentru viața lumii. Pâinea ce nu se sfârșește. Cine ne va izbăvi de acest trup de moarte? Trupul înviat! Trupul lui Dumnezeu. Trupul lui Cristos se dă pentru viața lumii, pentru ca oile să aibă viață. Trupul înviat nu este docetic, nu are aparență de trup. Este un trup real de carne și oase. Toma știe. Și cel ce deschide ușa primește la cină pe Fiul și pe Tatăl. Și pe Duhul Sfânt. Căci unde e unul sunt toți. Cina nu este simbolică, căci Trupul înviat nu este simbolic. El este. Acuma. Și se dă pentru viața lumii. Și fără să mâncăm acest trup și acest sânge nu putem avea viață în noi înșine. Nu merge cu surogate. Trăim o vreme cu zahăr, cu coloranți artificiali, cu arome identic naturale. Dar vine vremea când vrem adevărul. Când ni s-a acrit de Egipt. Când nu mai vrem simboluri, ci vrem realitatea. Trupul lui Cristos este real. Nu e docetic. Nu e aparent. Docetismul și monofizismul sunt blasfemii și erezii. Sunt negarea Întrupării Fiului. Fiul s-a zămislit în pântecele Fecioarei de la Duhul Sfânt, precum au scris proorocii. La plinirea vremii. Nu mai devreme, nu mai târziu. Iar oamenii trebuia să-l primească. Eu trebuie să-l primesc. Nu pot refuza Cristosul Întrupat pentru un Cristos docetic, sau pentru unul monofizit. Aș fi un blasfemiator și un eretic. Să neg Trupul de carne și oase al lui Cristos. Să neg Întruparea. Să fiu mai deștept ca Toma. Toma a pus degetul în urmele cuielor și a suliței. Ferice de cei ce nu vor pune degetul și vor crede că Isus are trup înviat de carne și oase.

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;
căci Pânea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa”.

Pânea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară.

Eu Sunt Pânea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.”

La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.
Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.

Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.

După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.

Astfel este pâinea, care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac.”

Nu mai pot refuza trupul și sângele, cum am refuzat până acum. Ar însemna să refuz viața.

Apoi a luat pîne; și, după ce a mulțămit lui Dumnezeu, a frînt-o, și le-a dat-o zicînd: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.“

Nu mă pot juca cu euharistia. Unii au murit nedeosebind Trupul Domnului.

Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osînda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta Sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.

Nu e loc de hermeneutică născută în premodernitate și în modernitate și în autonomie luciferică. Nu pentru mine. Nu e loc de alegere. Alegerea e erezie. Erezia e alegere, etimologic. Erezia e schismă. Trupul lui Cristos nu poate fi schismatizat, nu poate fi rupt. El se dă. El este.

Apostolul e clar. Întotdeauna a fost. Biserica așa a crezut dintru început.

Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pânea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?

Aici stă Biserica. Aici a stat de la apostoli până azi. Eu nu pot sta altfel. Ar însemna să stau strâmb. Biserica stă drept. Și Biserica nu greșește, pentru că zidește pe temelia apostolilor. Nu doar pe temelia lui Petru, sau pe temelia lui Pavel, sau Sila, sau Apolo. Ci pe toți apostolii. Sinodal. Acolo trebuie să stau și eu.

46.776306 23.604290

Spune și altora:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

En garde!

11 Luni mart. 2013

Posted by Vasile in default

≈ Scrie un comentariu

Etichete

absurd, înviere, creştinism, holistic, iconic, intrupare, maniheism, om, ritual, semiotic, trup, univers

Fie universul este iconic și semiotic, iar omul este o ființă ritualică al cărui trup și exprimare sunt holistice, iconice și semiotice, fie universul nu este iconic nici semiotic, iar omul nu este o ființă ritualică și trupul său și exprimarea sa nu sunt iconice și nici semiotice. Adică universul și trupul omului ar fi fracturate, divorțate și absurde. Iar Creatorul universului și al omului ar fi absurd căci ar fi creat entități absurde.

Fie Creștinism, Întrupare și Învierea trupului, fie maniheism. En garde!

46.776306 23.604290

Spune și altora:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Un comentariu pe Facebook (08.01.2013) – Persoana divino-umană-întrupată Isus Cristos ca paradox unificator și revelatoriu

08 Marți ian. 2013

Posted by Vasile in default

≈ 30 comentarii

Etichete

contradictie, credinta, Cristos, divin, duh, fapte, intrupare, judecata, mântuire, paradox, Persoana, revelare, trup, uman, unificare

Mihai, părerea mea, şi a ta, sunt sigur, este că „cheia” de interpretare a Scripturii este Cristos. Cred că Scriptura trebuie citită într-o logică a paradoxului nu una a contradicţiei. Cred că versetele trebuie să se completeze unul pe altul, nu să fie înghiţite sau anihilate unul de celălalt.

Cristos este o persoană, să mă ierte Dumnezeu şi cititorii, paradoxală. Cine a mai pomenit ca cineva să fie şi Dumnezeu şi Om? Cine a mai pomenit ca cineva să fie şi Dumnezeu, şi Om, si să aibă şi Trup? Ai zice că dacă eşti Dumnezeu nu poţi fi om, şi dacă eşti om, nu poţi fi Dumnezeu. Şi dacă totuşi aceste ciudăţenii ar fi posibile, nu te-ai aştepta să le găseşti unite într-un trup de carne şi oase.

Aşadar, cu „cheia” Cristos, Scriptura probabil că se interpretează la fel, paradoxal-unificator. Dispar dihotomiile, dispare echivocul, dispare nesiguranţa, dispare ambiguitatea. Omul este trup sau duh? Mântuirea este prin credinţă sau fapte? Continuă lectura →

46.776306 23.604290

Spune și altora:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

„Arhanghelul Mihail se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise”

05 Sâmbătă ian. 2013

Posted by Vasile in default

≈ 13 comentarii

Etichete

înviere, diavol, Hristos, Iacov, incinerare, inhumare, intrupare, Mihail, Moise, Sergiu Nicolaescu, trup

Întreaga Scriptură mărturisește constant de la început până la sfârșit despre importanța neechivocă a trupului omenesc. Primul trup, al lui Adam, a fost modelat nemijlocit de însăși mâna lui Dumnezeu din țărâna pământului pe care tot Dumnezeu o crease.

Patriarhul Iacov n-a dorit ca oasele să-i rămână în Egipt și a lăsat cu limbă de moarte ca să-i fie mutate în Țara Promisă când Dumnezeu va cerceta poporul Israel.

Trupului lui Moise, adică lui Moise însuși, căci omul nu poate fi gândit fără trup, și nici trupul nu poate fi gândit dezlipit de omul întreg, Dumnezeu i-a făcut mare cinste, căci El însuși i-a „oficiat” înmormântarea”.

„Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi.”

Cristos a fost pregătit pentru înhumare, atât când a fost în viaţă, cât şi după ce trupul i-a fost coborât de pe Cruce. „Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.” Evanghelistul Ioan, care e foarte sensibil la tot ce tine de „trup”, menţionează nu numai că trupul lui Isus a fost înfăşurat într-o pânză de în, cum fac sinopticii, ci spune „Au luat, deci, trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fîşii de pânză de în, cu miresme, dupăcum au obicei Iudeii să îngroape.” Pânza era fâşii, şi cu miresme. Fără neglijenţă. Şi era după obiceiul iudeilor, adică după tradiţia lor. Numai saducheii, seculariștii din vremea lui Cristos, nu credeau în înviere, şi probabil nici în importanţa trupului, dar fariseii şi probabil poporul, care îşi păstra o intuiţie mai lucidă asupra chestiunilor importante, credeau în învierea trupului şi aveau deci ritualuri de înmormântare şi grijă pentru trupul fără suflare.

Oare este fără însemnătate că Iacov a cerut mutarea trupului său din Egipt în Canaan? Oare a fost un moft a lui Dumnezeu să-şi trimită însuşi Comandantul General al Forţelor Îngereşti să ia trupul lui Moise? (Oare este fără însemnătate faptul că şi Diavolul a vrut să-i ia trupul? Oare ce o fi vrut să facă Diavolul cu trupul lui Moise?) Oare este fără însemnătate că trupul lui Isus a fost pregătit pentru înhumare, şi când era în viaţă, şi când era mort? Oare este fără însemnătate faptul că nici unul din oasele lui Cristos nu a fost frânt? Vărsarea mirului pe trupul lui Isus a fost percepută foarte „eficient” de Iuda, care imediat s-a gândit câţi săraci puteau să fie hrăniţi dacă se vindea acel mir. Hristos însă spune să nu-i facă necaz femeii, ba mai mult, că fapta ei va fi amintită oriunde va fi propovăduită evanghelia. Voi, care aţi propovăduit evanghelia, aţi menţionat gestul femeii? Cristos se aştepta să o faceţi. Este un lucru cu semnificație că Cristos se aștepta, pentru un motiv întemeiat, ca gestul femeii să fie spus generații după generații ca parte a evangheliei.

Unii spun că Dumnezeu nu are nevoie de „nişte rămăşiţe” ca să învie un om. Că doar e atotputernic. Alţii spun că de vreme ce martirii au fost arşi până la cenuşă, trupul nu e chiar aşa important. Dar logica această este destructivă. Nu contează ceea ce ar putea face teoretic Dumnezeu, căci noi nu ne cunoaştem nici inima noastră, darminte inima lui Dumnezeu. Contează însă ceea ce a făcut Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a pus în gând lui Iacov să ceară să-i fie mutat trupul. Dumnezeu a găsit cu cale să-şi trimită Comandatul Suprem să ia trupul lui Moise. Dumnezeu a găsit cu cale ca trupul lui Hristos-Dumnezeu să-i fie uns cu mir. La acestea trebuie să ne uităm, nu la rătăcirile minţii noastre, despre ceea ce ar putea să facă Dumnezeu teoretic.

Gâlceava lui Mihail cu Diavolul prefigurează gâlceava iconodulului trupului cu iconoclastul trupului. Dumnezeu vrea trupul că să-l sfințească și să-l mântuie, Diavolul că să-l profaneze. Nu cunosc tradiţia religioasă evreiască, dar nu aș fi deloc surprins ca ei să fi crezut că trupul lui Moise a fost ridicat la cer. La fel ca şi Ilie, al cărui trup a fost luat la cer într-un car de foc (un car al „cavaleriei” cereşti), la fel şi trupul lui Moise posibil să fi fost ridicat la cer de Arhanghel. Nu este fără însemnătate că pe Muntele Schimbării la Faţă a lui Cristos, împreună cu el apar Moise şi Ilie. Dumnezeu e un Dumnezeu al celor vii, nu al celor morţi.

Mutarea trupului lui Iacov din Egipt în Canaan prefigurează mutarea credinciosului din istoria nerascumparabilă, ceea ce este numit „lume”, în Împărăţia lui Dumnezeu, care a început deja şi care este. Iar mutarea aceasta, a celor credincioși lui Cristos, va fi cu tot cu trup. Un trup înnoit, dar nu un alt trup. Trupul învierii lui Hristos a fost trupul de pe cruce, dar unul transfigurat, innoit prin putere dumnezeiasca. Însă purta semnele cuielor și era de „carne și oase”, cum însuși Cristos face clar. Iar Cristos este pârga celor adormiți, și după cum a înviat el vom învia si noi, în aceleași trupuri care suntem acuma, dar înnoite, îmbrăcate în nemurire și nestricăciune, cum clar și fără echivoc se exprimă apostolul Pavel, cel care l-a văzut pe Hristosul înviat ca Dumnezeu-Om-Întrupat (Dumnezeu cu trup de carne și oase, o singură Persoană însă) șezând în slavă, când se afla pe drumul Damascului.

Înfăşarea trupului lui Isus în fâşii de in şi în mir prefigurează îmbrăcarea trupului credinciosului în nemurire şi nestricăciune. Acest trup, nu altul, va fi îmbrăcat în nemurire şi nestricăciune. Dumnezeu nu e sadic, sau măcelar, să se debaraseze de carne şi oase precum clinicile de avorturi de avortoni. El a venit în lume luând trup adevărat de om. El a fost Om adevărat şi Dumnezeu adevărat, şi totuşi, o singură Persoană, un singur Ipostas. Trupul lui Cristos a rămas şi după înviere trup. Când apostolii cred că e un duh, el îi învită să-l pipaie, şi cere de mâncare, şi le spune că un duh nu are „carne şi oase”. În acest trup al slavei, de carne şi oase, transfigurat, în care se mai vedeau semnele cuielor, s-a şi înălţat la cer, şi „iarăşi va să vie”, în același trup, cum avertizează sever apostolul iubirii, Ioan, „să judece vii şi morţii”.

Dumnezeu a pătruns în creaţie, în spaţiu-timp. Acest lucru nu mai poate fi neglijat. Doar cei care gonflează Crucea până nu mai văd Întruparea pot să gândească în termeni neglijenţi despre „materie” şi trupul omenesc.

Ceea ce a sfinţit Dumnezeu omul să nu profaneze!

46.776306 23.604290

Spune și altora:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Comentarii recente

  • Biblia Fidela la Biblia Fidela este disponibilă gratuit și în format tipărit
  • Din istoria blogosferei evanghelice – 22 februarie (2020) | RoEvanghelica la Când este Biserica Baptistă orthodoxă?
  • Cauze ale rătăcirii unor baptiști titrați precum Vasile Tomoiagă și Daniel Florea – ARMONIA MAGAZINE – USA la Domnilor, eu m-am retras!
  • vivian la Dileme (VII)
  • Cum sa dezabonezi de la un site sau blog de pe platforma wordpress? - la Cum să te dezabonezi de la acest blog wordpress?
  • teo la Grigore Leșe – Cântă cucu-n Bucovina
  • ady la What is the Gospel? A personal perspective.

Cele mai bune articole și pagini

  • Ţara Canaan pe vremea lui Avraam (de Paul Chiș)
  • Miorița: baciul moldovean

Blogroll

  • Journey to Orthodoxy
  • Mihai Oara
  • Orthodox Reformed Bridge
  • Orthodoxy and Heterodoxy
  • Ortodoxie și Protestantism

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
  • Urmărește Urmăresc
    • Vasile
    • Alătură-te altor 215 urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Vasile
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
 

Încarc comentariile...
 

    %d blogeri au apreciat: