Inscripție pe-o cruce

Etichete

înviere, cimitir, cruce, inscriție

Amurgul idolilor

Etichete

apostoli, înviere, biserica, Cina Domnului, docetism, erezie, euharistia, idoli, intrupare, monofizit, pâine, trup

Nu există altă tristețe decât aceea de a nu putea fi ceea ce ni s-a dat să fim. Iar ceea ce ni s-a dat să fim ni s-a arătat, la plinirea vremii, în Fiul. Iar Fiul a crescut în lume, îar în lume sunt necazuri. Dar Fiul a biruit lumea, fiind aparent biruit de lume pe Cruce. Și Fiul nu a cerut ucenicilor să iasă din lume, ci i-a trimis în lume. Căci ei oricum nu mai erau ai lumii. Lumea a fost crucificată pentru El și pentru ei. Lumea și chipul ei trece, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. Nu există nicio altă tristețe decât aceea de a nu fi sfânt, zice A. Schmemann. De a nu fi ceea ce ni s-a dat să fim. Și nici altă bucurie nu este decât aceea ce a fi ceea ce ni s-a dat să fim.

Iar noi nu putem fi dacă nu ni se dă Pâinea vieții. Pâinea ce s-a pogorât din cer, care se dă pentru viața lumii. Pâinea ce nu se sfârșește. Cine ne va izbăvi de acest trup de moarte? Trupul înviat! Trupul lui Dumnezeu. Trupul lui Cristos se dă pentru viața lumii, pentru ca oile să aibă viață. Trupul înviat nu este docetic, nu are aparență de trup. Este un trup real de carne și oase. Toma știe. Și cel ce deschide ușa primește la cină pe Fiul și pe Tatăl. Și pe Duhul Sfânt. Căci unde e unul sunt toți. Cina nu este simbolică, căci Trupul înviat nu este simbolic. El este. Acuma. Și se dă pentru viața lumii. Și fără să mâncăm acest trup și acest sânge nu putem avea viață în noi înșine. Nu merge cu surogate. Trăim o vreme cu zahăr, cu coloranți artificiali, cu arome identic naturale. Dar vine vremea când vrem adevărul. Când ni s-a acrit de Egipt. Când nu mai vrem simboluri, ci vrem realitatea. Trupul lui Cristos este real. Nu e docetic. Nu e aparent. Docetismul și monofizismul sunt blasfemii și erezii. Sunt negarea Întrupării Fiului. Fiul s-a zămislit în pântecele Fecioarei de la Duhul Sfânt, precum au scris proorocii. La plinirea vremii. Nu mai devreme, nu mai târziu. Iar oamenii trebuia să-l primească. Eu trebuie să-l primesc. Nu pot refuza Cristosul Întrupat pentru un Cristos docetic, sau pentru unul monofizit. Aș fi un blasfemiator și un eretic. Să neg Trupul de carne și oase al lui Cristos. Să neg Întruparea. Să fiu mai deștept ca Toma. Toma a pus degetul în urmele cuielor și a suliței. Ferice de cei ce nu vor pune degetul și vor crede că Isus are trup înviat de carne și oase.

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;
căci Pânea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa”.

Pânea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară.

Eu Sunt Pânea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.”

La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.
Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.

Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.

După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.

Astfel este pâinea, care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac.”

Nu mai pot refuza trupul și sângele, cum am refuzat până acum. Ar însemna să refuz viața.

Apoi a luat pîne; și, după ce a mulțămit lui Dumnezeu, a frînt-o, și le-a dat-o zicînd: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.“

Nu mă pot juca cu euharistia. Unii au murit nedeosebind Trupul Domnului.

Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osînda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta Sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.

Nu e loc de hermeneutică născută în premodernitate și în modernitate și în autonomie luciferică. Nu pentru mine. Nu e loc de alegere. Alegerea e erezie. Erezia e alegere, etimologic. Erezia e schismă. Trupul lui Cristos nu poate fi schismatizat, nu poate fi rupt. El se dă. El este.

Apostolul e clar. Întotdeauna a fost. Biserica așa a crezut dintru început.

Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pânea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?

Aici stă Biserica. Aici a stat de la apostoli până azi. Eu nu pot sta altfel. Ar însemna să stau strâmb. Biserica stă drept. Și Biserica nu greșește, pentru că zidește pe temelia apostolilor. Nu doar pe temelia lui Petru, sau pe temelia lui Pavel, sau Sila, sau Apolo. Ci pe toți apostolii. Sinodal. Acolo trebuie să stau și eu.

Ce spune Mărturisirea?

Etichete

înviere, baptist, credinta, mărturisire, trup

Ar spuna așa, dacă i-ar păsa cuiva.

3. Invierea morților

Noi credem și mărturisim că la venirea Domnului morții vor învia spre a se înfățișa înaintea scaunului de judecată;
trupurile înviate vor fi schimbate și ele în nemurire, vor fi asemenea trupului înviat al Mântuitorului. Cu acest trup se va moșteni viața de veci, cei mântuiți în fericirea veșnică iar cei nemântuiți în pedeapsa veșnică.

http://uniuneabaptista.ro/rubenword/wp-content/uploads/2011/10/Marturisirea-de-Credinta.pdf

En garde!

Etichete

absurd, înviere, creştinism, holistic, iconic, intrupare, maniheism, om, ritual, semiotic, trup, univers

Fie universul este iconic și semiotic, iar omul este o ființă ritualică al cărui trup și exprimare sunt holistice, iconice și semiotice, fie universul nu este iconic nici semiotic, iar omul nu este o ființă ritualică și trupul său și exprimarea sa nu sunt iconice și nici semiotice. Adică universul și trupul omului ar fi fracturate, divorțate și absurde. Iar Creatorul universului și al omului ar fi absurd căci ar fi creat entități absurde.

Fie Creștinism, Întrupare și Învierea trupului, fie maniheism. En garde!

Când este Biserica Baptistă orthodoxă?

Etichete

înviere, baptist, biserica, Cristologie, dogma, eclesiologie, erezie, eshtaologie, filioque, mântuire, orthodoxie, soteriologie, suflet, Trinitate, trup

Sau, care este rostul dogmei drepte?

orthodoxia = dreapta credință. Se implică faptul că ar putea exista și credințe strâmbe. Apostolul spune “Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi mântuitorului nostru Isus Hristos”. Simon Petru implică că există și credințe care nu sunt de același preț cu a lor (a apostolilor?).

Din orthodoxia dogmatică, să ne referim doar la Triadologie și Cristologie. Credința dreaptă despre Dumnezeu unul în ființă și întreit în persoană, și despre Cristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului (al Mariei), întrupat, ridicat la ceruri în trup.

Care este deosebirea dintre o biserică baptistă trinitariană și una netrinitariană? Există biserici baptiste netrinitariene? Cum se verifică trinitarianismul unei biserici? Este important ca o biserică, respectiv credincioșii din acea biserică să fie trinitarieni? Ce previne o biserică trinitariană să decadă în non-trinitarianism? De exemplu, decăderea la arianism sau unitarianism?

Care e diferența dintre o biserică baptistă care crede într-un Cristos definit calcedonian și o biserică baptistă care crede într-un Cristos monofizit? Că există mulți Cristoși, și nu oricine-I spune Doamne Doamne va fi mântuit, nu? Deci trebuie să fim atenți în ce Cristos credem. Cine este Domnul Isus despre care trebuie să spunem tuturor? Care este evanghelia Cristosului calcedonian, și care este evanghelia unui cristos apolinarianist, sau arian, sau docetic, sau monofizit, sau nestorian, sau sabelian? Există biserici baptiste ariene? Dar creștini baptiști docetici? Monofiziți? Sabelieni? Cum se verifică orthodoxia dogmatică a unei biserici baptiste? Când este o biserică baptistă dogmatic orthodoxă?

Sau toate aceste denumiri fandosite sunt de fapt o pierdere de vreme cu filosofii deșarte și omenești, niște certuri de cuvinte între oamenii care mai bine ar crede în Isus și s-ar ruga mai mult? Și ar fi mai spirituali?

Care este rostul dogmei corecte? Și care este pericolul ereziei? Ce este o erezie nimicitoare? Care e dogmatica baptistă ca să știm care sunt ereziile nimicitoare? Ce anume nimicesc ereziile? Care erezii?

Și care este rostul dogmei? Se învață pe banda rulantă a școlii de popi sau are vreo relevanță în viața bisericii, și în mântuire? E important pentru Ghiță și Safta să nu fie apolinariști? Iarăși, cum arată evanghelia corectă, în care trebuie să credem în Cristosul calcedonian, și cum arată o evanghelie falsă, a unui Cristos, să zicem, docetic? Conteză, când pastorul predică evanghelia, să accentueze că Cristos nu doar a murit pentru păcatele mele, ci a și înviat ÎN TRUP DE CARNE ȘI OASE, dar trup îmbrăcat în slavă? E important la predicile de evanghelizare să se precizeze că va fi o înviere a morților, a trupurilor? Că ACESTE trupuri vor fi îmbrăcate în nestricăciune și neputrezire? E important la evanghelizări să se menționeze, în treacăt, spre final, că Isus s-a înălțat la cer ÎN TRUP? Unde o fi trupul lui Isus? Dar al lui Moise?

Care este rostul dogmei corecte Trinitariene și Cristologice? Există o relevanță eclesiologică, soteriologică și eshatologică a dogmei corecte, sau dogma e doar un set de principii abstracte și uscate bune pentru cursul de teologie de la seminar, pe care absolventul le poate uita când primește slujba de pastor, și textul Bibliei îi este deajuns pentru predicarea corectă?

Dogma, eclesiologia, soteriologia, eshatologia sunt într-o strânsă sinergie și interdependență, sau e trebuincios ca doar dogma să fie corectă, orthodoxă, iar eclesiologia variabilă, soteriologia diversă, și eshatologia schimbătoare? Are vreo influență dogma orthodoxă asupra eclesiologiei, soteriologiei, eshatologiei, sau sunt chestiuni disjuncte, independete una de alta, iar teologii sunt liberi să speculeze cu fiecare individual? Dacă este așa, și dogma este doar un set interesant de formulări intelectuale bune pentru seminar, pentru doctorate la King’s College, sau pentru lecturile private ale baptistului ecumenic, există cu adevărat o relevanță practică a dogmei corecte? Dacă este doar o activitate intelectuală de tip seminar, sau privată, este ea indispensabilă mântuirii și credinței de același preț cu a apostolilor sau este facultativă? Iar dacă este indispensabilă, când și în ce fel este accentuată dogma sănătoasă despre cristologia calcedoniană în bisericile baptiste?

Există biserici care sunt trinitariene și calcedoniene nu doar în dogmatică ci și în eclesiologie, soteriologie și eshatologie? Care sunt acele biserici? Există astfel de biserici? Iar dacă bisericile trebuie să fie trinitariene pentru a fi creștine, care e diferența dintre o biserică creștină trinitară fără filioque, și o biserică creștină trinitară cu filioque?

Este dogma obligatorie, atât întelectual, cât și cultic? Doar intelectual? Dacă dogma nu este obligatorie, nici cultic, nici intelectual, ci este facultativă, fie doar cultic, fie și cultic și intelectual, de ce n-am fi eretici?

Cea mai mare poruncă este

Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău

Iar

Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.

și

trupul vostru este Templul Duhului Sfânt

și trebuie să

Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care Sunt ale lui Dumnezeu.

Deci, dacă omul este o ființă unitară, trupsuflet, cu minte, inimă, putere, cuget, și dacă toate acestea sunt de la Dumnezeu și pentru Dumnezeu, nu cumva și în Biserică, dogmatica, eclesiologia, soteriologia și eshatologia sunt sau trebuie să fie un tot unitar? Cum arată o astfel de biserică? Există o astfel de biserică unde cele patru nu sunt despărțite unele de altele? Există om armonios în care trupul nu este despărțit de suflet, și sufletul de trup, ci omul este o armonie unitară și nedivorțat în sine însuși? Există om cu trup frumos și suflet frumos?

„Arhanghelul Mihail se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise”

Etichete

înviere, diavol, Hristos, Iacov, incinerare, inhumare, intrupare, Mihail, Moise, Sergiu Nicolaescu, trup

Întreaga Scriptură mărturisește constant de la început până la sfârșit despre importanța neechivocă a trupului omenesc. Primul trup, al lui Adam, a fost modelat nemijlocit de însăși mâna lui Dumnezeu din țărâna pământului pe care tot Dumnezeu o crease.

Patriarhul Iacov n-a dorit ca oasele să-i rămână în Egipt și a lăsat cu limbă de moarte ca să-i fie mutate în Țara Promisă când Dumnezeu va cerceta poporul Israel.

Trupului lui Moise, adică lui Moise însuși, căci omul nu poate fi gândit fără trup, și nici trupul nu poate fi gândit dezlipit de omul întreg, Dumnezeu i-a făcut mare cinste, căci El însuși i-a „oficiat” înmormântarea”.

„Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi.”

Cristos a fost pregătit pentru înhumare, atât când a fost în viaţă, cât şi după ce trupul i-a fost coborât de pe Cruce. „Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.” Evanghelistul Ioan, care e foarte sensibil la tot ce tine de „trup”, menţionează nu numai că trupul lui Isus a fost înfăşurat într-o pânză de în, cum fac sinopticii, ci spune „Au luat, deci, trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fîşii de pânză de în, cu miresme, dupăcum au obicei Iudeii să îngroape.” Pânza era fâşii, şi cu miresme. Fără neglijenţă. Şi era după obiceiul iudeilor, adică după tradiţia lor. Numai saducheii, seculariștii din vremea lui Cristos, nu credeau în înviere, şi probabil nici în importanţa trupului, dar fariseii şi probabil poporul, care îşi păstra o intuiţie mai lucidă asupra chestiunilor importante, credeau în învierea trupului şi aveau deci ritualuri de înmormântare şi grijă pentru trupul fără suflare.

Oare este fără însemnătate că Iacov a cerut mutarea trupului său din Egipt în Canaan? Oare a fost un moft a lui Dumnezeu să-şi trimită însuşi Comandantul General al Forţelor Îngereşti să ia trupul lui Moise? (Oare este fără însemnătate faptul că şi Diavolul a vrut să-i ia trupul? Oare ce o fi vrut să facă Diavolul cu trupul lui Moise?) Oare este fără însemnătate că trupul lui Isus a fost pregătit pentru înhumare, şi când era în viaţă, şi când era mort? Oare este fără însemnătate faptul că nici unul din oasele lui Cristos nu a fost frânt? Vărsarea mirului pe trupul lui Isus a fost percepută foarte „eficient” de Iuda, care imediat s-a gândit câţi săraci puteau să fie hrăniţi dacă se vindea acel mir. Hristos însă spune să nu-i facă necaz femeii, ba mai mult, că fapta ei va fi amintită oriunde va fi propovăduită evanghelia. Voi, care aţi propovăduit evanghelia, aţi menţionat gestul femeii? Cristos se aştepta să o faceţi. Este un lucru cu semnificație că Cristos se aștepta, pentru un motiv întemeiat, ca gestul femeii să fie spus generații după generații ca parte a evangheliei.

Unii spun că Dumnezeu nu are nevoie de „nişte rămăşiţe” ca să învie un om. Că doar e atotputernic. Alţii spun că de vreme ce martirii au fost arşi până la cenuşă, trupul nu e chiar aşa important. Dar logica această este destructivă. Nu contează ceea ce ar putea face teoretic Dumnezeu, căci noi nu ne cunoaştem nici inima noastră, darminte inima lui Dumnezeu. Contează însă ceea ce a făcut Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a pus în gând lui Iacov să ceară să-i fie mutat trupul. Dumnezeu a găsit cu cale să-şi trimită Comandatul Suprem să ia trupul lui Moise. Dumnezeu a găsit cu cale ca trupul lui Hristos-Dumnezeu să-i fie uns cu mir. La acestea trebuie să ne uităm, nu la rătăcirile minţii noastre, despre ceea ce ar putea să facă Dumnezeu teoretic.

Gâlceava lui Mihail cu Diavolul prefigurează gâlceava iconodulului trupului cu iconoclastul trupului. Dumnezeu vrea trupul că să-l sfințească și să-l mântuie, Diavolul că să-l profaneze. Nu cunosc tradiţia religioasă evreiască, dar nu aș fi deloc surprins ca ei să fi crezut că trupul lui Moise a fost ridicat la cer. La fel ca şi Ilie, al cărui trup a fost luat la cer într-un car de foc (un car al „cavaleriei” cereşti), la fel şi trupul lui Moise posibil să fi fost ridicat la cer de Arhanghel. Nu este fără însemnătate că pe Muntele Schimbării la Faţă a lui Cristos, împreună cu el apar Moise şi Ilie. Dumnezeu e un Dumnezeu al celor vii, nu al celor morţi.

Mutarea trupului lui Iacov din Egipt în Canaan prefigurează mutarea credinciosului din istoria nerascumparabilă, ceea ce este numit „lume”, în Împărăţia lui Dumnezeu, care a început deja şi care este. Iar mutarea aceasta, a celor credincioși lui Cristos, va fi cu tot cu trup. Un trup înnoit, dar nu un alt trup. Trupul învierii lui Hristos a fost trupul de pe cruce, dar unul transfigurat, innoit prin putere dumnezeiasca. Însă purta semnele cuielor și era de „carne și oase”, cum însuși Cristos face clar. Iar Cristos este pârga celor adormiți, și după cum a înviat el vom învia si noi, în aceleași trupuri care suntem acuma, dar înnoite, îmbrăcate în nemurire și nestricăciune, cum clar și fără echivoc se exprimă apostolul Pavel, cel care l-a văzut pe Hristosul înviat ca Dumnezeu-Om-Întrupat (Dumnezeu cu trup de carne și oase, o singură Persoană însă) șezând în slavă, când se afla pe drumul Damascului.

Înfăşarea trupului lui Isus în fâşii de in şi în mir prefigurează îmbrăcarea trupului credinciosului în nemurire şi nestricăciune. Acest trup, nu altul, va fi îmbrăcat în nemurire şi nestricăciune. Dumnezeu nu e sadic, sau măcelar, să se debaraseze de carne şi oase precum clinicile de avorturi de avortoni. El a venit în lume luând trup adevărat de om. El a fost Om adevărat şi Dumnezeu adevărat, şi totuşi, o singură Persoană, un singur Ipostas. Trupul lui Cristos a rămas şi după înviere trup. Când apostolii cred că e un duh, el îi învită să-l pipaie, şi cere de mâncare, şi le spune că un duh nu are „carne şi oase”. În acest trup al slavei, de carne şi oase, transfigurat, în care se mai vedeau semnele cuielor, s-a şi înălţat la cer, şi „iarăşi va să vie”, în același trup, cum avertizează sever apostolul iubirii, Ioan, „să judece vii şi morţii”.

Dumnezeu a pătruns în creaţie, în spaţiu-timp. Acest lucru nu mai poate fi neglijat. Doar cei care gonflează Crucea până nu mai văd Întruparea pot să gândească în termeni neglijenţi despre „materie” şi trupul omenesc.

Ceea ce a sfinţit Dumnezeu omul să nu profaneze!

Cronologia săptămânii dinainte de Înviere

Etichete

înviere, Cronologie, Iisus Hristos, Paște, Săptămâna mare

Cronologia ultimei săptămâni a Domnului Isus Hristos

ŞASE ZILE ÎNAINTE DE PAŞTE Vineri seara/Sâmbătă

 

Evenimentul	Locaţia	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Isus a sosit în Betania	Betania	–	–	–	12:1

Isus a sosit în după masa de Vineri, înainte de apusul soarelui, care era începutul official al Sabatului. A petrecut Sabatul în Betania. Masa care este descrisă în contextul următor a avut loc Sâmbătă seara, după încheierea Sabatului.

CINCI ZILE ÎNAINTE DE PAŞTE Sâmbătă seara/Duminică

 

Eveniment	Locaţie	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Cina în casa lui Simon	Betania	26:6-13	14:3-9	–	12:2-8
Intrarea triumfală în Ierusalim	Mt.Măslinilor	21:1-11	11:1-10	19:29-44	12:12-19
Isus se uită la Templu	Ierusalim	–	11:11	–	–
Isus se întoarce la Betania	Betania	–	11:11	–	–

Marcu este singurul evanghelist care face distincţie între ziua intrării în Ierusalim şi ziua în care Domnul Isus curăţă Templul. Pentru că era deja seară, Isus s-a întors la Betania şi avea să revină la Templu în ziua următoare.

PATRU ZILE ÎNAINTE DE PAŞTE Duminică seara/Luni

 

Eveniment	Locaţie	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Isus bleastămă smochinul neroditor	Mt.Măslinilor	21:18-19a	11:11-18	–	–
Isus curăţă Templul	Ierusalim	21:12-13	11:15-18	19:45-48	–
Nişte greci cer să-L vadă pe Isus	Ierusalim	–	–	–	12:20-36
Isus mustră necredinţa	Ierusalim	–	–	–	12:37-50
Isus se întoarce la Betania	Betania	–	11:19	–	–

Luca dezvăluie programul Domnului în primele zile ale ultimei săptămâni. Luca 21:37-38 spune: “Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor. Şi tot norodul venea dis de dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.”

TREI ZILE ÎNAINTE DE PAŞTE Luni seara/Marţi

 

Eveniment	Locaţie	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Ucenicii văd smochinul uscat	Mt.Măslinilor	21:19b-22	11:20-26	21:37-38	–
Autoritatea lui Isus pusă la îndoială de lideri	Ierusalim	21:23-27	11:27-33	20:1-8	–
Pilda celor doi fii	Ierusalim	21:23-27	–	–	–
Pilda vierilor	Ierusalim	21:33-46	12:1-12	20:9-19	–
Pilda nunţii fiului de împărat	Ierusalim	22:1-14	–	–	–
Întrebarea fariseilor: plata birului	Ierusalim	22:15-22	12:13-17	20:20-26	–
Întrebarea saducheilor: învierea	Ierusalim	22:23-33	12:18-27	20:27-40	–
Întrebarea cărturarului: marea poruncă	Ierusalim	22:35-40	12:28-34	–	–
Întrebarea lui Isus: Domnul lui David	Ierusalim	22:41-46	12:35-37	20:41-44	–
Vai de cărturari şi farisei	Ierusalim	23:1-39	12:38-40	20:45-47	–
Dărnicia văduvei	Ierusalim	–	12:41-44	21:1-4	–
Profeţia de distrugere a Ierusalimului şi venirea Domnului	Mt.Măslinilor	24:1-51	13:1-37	21:5-36	–
Pilda celor zece fecioare	Mt.Măslinilor	25:1-13	–	–	–
Pilda talanţilor	Mt.Măslinilor	25:14-30	–	–	–
Pilda oilor şi a caprelor	Mt.Măslinilor	25:31-46	–	–	–

Se pare că Marţea a fost ultima zi în care Domnul Isus a intrat în Templu ca să dea învăţătură. Nu mai era necesar ca El să discute cu liderii Iudei. Scriptura nu ne menţionează ce a făcut Domnul în Miercurea din ultima Sa săptămână.

DOUĂ ZILE ÎNAINTE DE PAŞTE Marţi seara/Miercuri

 

Eveniment	Locaţie	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Sinediul hotăreşte moartea Domnului Isus	Ierusalim	26:1-5	14:1-2	22:1-2	–
Iuda aceeptă să-L vândă pe Isus	Ierusalim	26:14-16	14:10-11	22:3-6	–

 

O ZI ÎNAINTE DE PAŞTE Miercuri seara/Joi

 

Eveniment	Locaţie	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Pregătirea pentru Paşte	Ierusalim	26:17-19	14:12-16	22:7-13	–

 

PAŞTELE Joi seara/Vineri

 

Eveniment	Locaţie	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Isus şi ucenicii se adună pentru sărbătoarea Paştelui	Ierusalim	26:20	14:17	22:14-16	13:1
Ucenicii se ceartă pentru locurile dintâi	Ierusalim	–	–	22:24-30	–
Isus spală picioarele ucenicilor	Ierusalim	–	–	–	13:2-17
Isus îl identifică pe vânzătorul Său	Ierusalim	26:21-25	14:18-21	22:21-23	13:18-30
Isus instituie Cine Domnului	Ierusalim	26:26-29	14:22-25	22:15-20	–
Porunca dragostei	Ierusalim	–	–	–	13:31-35
Isus prezice lepădarea lui Petru	Ierusalim	26:31-35	14:27-31	22:31-38	13:36-38
Discursul lui Isus din camera de sus	Ierusalim	–	–	–	14:1-30
Au cântat şi au plecat din camera  de sus	Ierusalim	26:30	14:26	–	14:31
Discursul lui Isus pe drum către Ghetsimani	Valea Kedron	–	–	–	15:1-16:33
Rugăciunea lui Isus pentru ucenicii Săi	Valea Kedron	–	–	–	17:1-26
Rugăciunea lui Isus în Ghetsimani	Mt.Măslinilor	26:36-46	14:32-42	22:39-46	18:1
Isus este trădat şi arestat	Mt.Măslinilor	26:47-56	14:43-52	22:47-53	18:2-12
Isus este adus înaintea lui Ana	Ierusalim	–	–	–	18:13-14
Isus este adus înainte lui Caiafa	Ierusalim	–	–	–	18:24
Isus este condamnat şi batjocorit de Sinedriu în acea noapte	Ierusalim	26:57-68	14:53-65	22:54, 66-72	–
Petru se leapădă de Isus de trei ori	Ierusalim	26:58, 69-75	14:54, 66-72	22:54-62	18:15-18, 25-27
Sinedriul Îl condamnă pe Isus	Ierusalim	27:1	15:1	22:66-71	–
Iuda s-a dus şi s-a spânzurat	Ogorul de sânge	27:3-10	–	–	–
Isus apare înaintea lui Pilat	Ierusalim	27:2, 11-14	15:1-5	23:1-7	18:28-38
Isus apare înaintea lui Irod	Ierusalim	–	–	23:6-12	–
Isus apare înaintea lui Pilat din nou	Ierusalim	27:15-23	15:6-14	23:13-22	18:39-40
Isus biciuit şi batjocorit de romani	Ierusalim	27:27-31	15:16-19	–	19:1-3
Pilat aprobă moartea lui Isus	Ierusalim	27:22-26	15:12-15	23:20-25	19:4-16
Isus este dus şi răstignit	Golgota	27:31-34	15:20-23	23:26-32	19:16-17
Isus pe cruce: primele trei ore	Golgota	27:35-44	15:24-32	23:33-43	19:18-24
Isus pe cruce: ultimele trei ore	Golgota	27:45-50	15:33-37	23:44, 46	19:25-30
Minuni care însoţesc răstignirea Sa	Ierusalim	27:51-56	15:38-41	23:45, 47-49	–
Iosif îngroapă trupul lui Isus	Ierusalim	27:57-61	15:42-47	23:50-55	19:31-42

 

SABATUL Vineri seara/ Sâmbăta

 

Eveniment	Locaţie	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Liderii iudei cer gărzi la mormânt	Ierusalem	27:62-66	–	–	–
Femeile ţin ziua de Sabat	–	–	–	23:56	–

 

PRIMA ZI A SĂPTĂMÂNII Sâmbătă seara/ Duminică

 

Eveniment	Locaţie	Matei	Marcu	Luca	Ioan
Femeile vin la mormânt; Isus a înviat din morţi	–	28:1-8	16:1-9	24:1-8	20:1

 

Sursa: buletinul informativ al Bisericilor Creștine după Evanghelie din România.

Andrei Marga: Religia în epoca globalizării

Etichete

Andrei Marga, înviere, citate, globalizare, Isus Cristos, religie

Astăzi asistăm la o resurgenţă a religiei. Un lucru este însă stabilit: globalizarea aduce sporirea religiozităţii. Odată cu această resurgenţă este clar că se prăbuşeşete o doctrină a erei moderne, a cărei istorie a început cu Hegel, a continuat cu Feuerbach, Comte, Marx, Nietzsche şi Freud, doctrină conform căreia, pe măsură ce ştiinţa se va extinde, religia va intra în muzeu. Dar este clar că religia este mai adânc înfiptă în condiţia umană decât ceea ce această doctrină şi-a asumat, iar noi trăim prăbuşirea acestui demers care a dominat scena europeană aproape două sute de ani.

[…]

Pe de o parte vedem în Europa analize care vor să topească în istorie tot ceea ce se leagă de persoana lui Isus, iar pe de alte parte observăm nevoia nedisimulată a omului de conservare, chiar de împrospătare a speranţei în mântuire, fără de care un sens raţional al vieţii nu este posibil. Deci, cultural vorbind, pe de o parte escathologia este provocată sensibil de abordarea istorică, dar, pe de altă parte speranţa revenirii lui Hristos se dovedeşte în continuare o sursă de motivare a oamenilor. Trebuie precizat că, nici după două mii de ani de încercări, noi nu am găsit nici în ştiinţă, nici în filosofie un substitut pentru marea doctrină a Invierii.

[…]

Nu poţi fundamenta valori stabile fără asumpţii teologice. E clar că cea mai mare parte a umanităţii va fi de acord că în spatele acestor valori ferme este Cineva, o anume Ordine care trebuie asumată de fiecare dintre noi.

Extrase dintr-un articol apărut în Informaţia de Cluj.