Pascal Bruckner despre căsătorie

Etichete

căsătorie, iubire, Pascal Bruckner

Pascal Bruckner: „Căsătoria din zilele noastre se bazează doar pe iubire, ea nu mai este sacră, ca odinioară, în ţările de tradiţie catolică [și ortodoxă].
…
Problema care se pune şi care se punea deja pe vremea strămoşilor noştri este următoarea: se poate clădi o uniune durabilă numai pe dorinţă şi pasiune?”

Și o momeală pentru chibiți: „Protestantismul este religia banilor.”

http://dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/pascal-bruckner-cred-ne-vom-indrepta-simultan-bine-rau

Argumentul pentru existența lui Dumnezeu din tânjirea omului după iubire necondiționată (sacramentală)

Etichete

argument, condiționare, contractual, Dumnezeu, iubire, sacramental, Trinitate

Omul tânjește să fie iubit necondiționat.
Omul nu reușește să iubească necondiționat decât foarte rar.
Cel mai adesea omul alunecă de la fărâma de iubire necondiționată pe care o are arareori la iubire contractuală. Te iubesc pentru că … ai 90-60-90, ai bani, mașină, ști, ai, faci, îmi dai, arăți.
Iubirea condiționată este un coșmar și toți știm asta.
Urâm să fim iubiți condiționat chiar dacă nu reușim noi înșine să iubim necondiționat.
Totuși omul tânjește după iubirea necondiționată.
Deci iubirea necondiționată există, căci uneori trăim ecouri ale ei.
Iubirea necondiționată nu e în puterea omului.
Atunci ea vine din afara omului, de la cineva mai mare ca omul.
Iubirea necondiționată vine de la Dumnezeu și doar el o poate face posibilă.

Și acuma, faza grea.
Nu numai că Dumnezeu iubește necondiționat, dar el iubește și pe cei ce îl ignoră, îl folosesesc, îl neagă și îl reneagă. (Iadul este tot iubire, dar neîmpărtășită, este respingerea iubirii lui Dumnezeu, este durerea și nefericirea respingerii active a focului iubirii lui Dumnezeu.)

Deci deoarece tânjim după iubire necondiționată,
dar nu găsim resurse în noi înșine pentru aceasta,
și deoarece unii oameni au un grad mai mare de iubire necondiționată (sunt undeva pe asimptotă, tind spre, dar nu au ajuns),
despre care ei mărturisesc că este prin mijlocirea lui Dumnezeu,
înseamnă că Dumnezeu există. Și că există ca Trinitate, în care se poate manifesta iubirea apriori creației omului.

q.e.d.

Iubirea necondiționată se mai numește și iubire sacramentală pentru că este oglindirea iubirii sacre din ființa trinitară a dumnezeirii.

Iubirea fie este sacramentală (necondiționată) fie este profanatoare, contractuală. Iubirea contractuală profanează iubirea treimică, sacramentală, și naște insatisfacție, posedare, ură, rebeliune, divorț, căci nu poate naște altceva.

fluturi

Etichete

îndrăgostire, biserica, bărbat, contract, contractual, căsnicie, căsătorie, Dumnezeu, femeie, fluturi, iubire, sacrament, sacramental

Când eram cinic credeam că îndrăgostirea este o farsă necesară, o oblojeală, o anestezie pe care a dat-o Dumnezeu (sau evoluția*) omului care altfel nu s-ar căsători.

Acuma cred că îndrăgostirea este un preview, o pregustare, o arvună a căsniciei sacramentale.

Căsnicia sacramentală este în antiteză cu căsnicia contractuală.

Căsnicia contractuală spune te iubesc pentru că …

Căsnicia sacramentală spune te iubesc. Iubirea cu care Cristos iubește Biserica. Cristos iubește, Biserica este iubită. Abia apoi Biserica iubește la rândul ei.

*sunt sensibil la sensibilități progresiste

povara împlinirii

Etichete

împlinire, celălalt, contractual, iubire, povară

Astăzi plasezi povara propriei fericiri și împliniri pe umerii celuilalt.
Mâine celălalt te iubește. Ești fericit. Îl iubești și tu pe celălalt.
Poimâine nu mai ești fericit. Nu îl mai iubești pe celălalt. Nu mai simți că celălalt te iubește.
Fericirea ta depinde de capacitatea celuilalt de a te împlini.
Celălalt va rămâne negreșit fără combustibilul necesar împlinirii tale. Celălalt e om nu robot.
Și când lipsa fericirii va fi acută, îl vei urî pe celălalt căci și-a încălcat partea de contract de a te face pe tine fericit.
Fericirea contractuală este moartea fericirii.
Fericirea contractuală naște ură. În cel mai rău caz. Indiferență în cel mai bun. Toleranță bleagă de cele mai multe ori.

Cugetări (45)

Etichete

aproape, împăcare, divort, Dumnezeu, iubire, omul, sine

omul care iubește pe Dumnezeu se iubește și pe sine și iubește și pe aproapele său și iubește și pe Dumnezeu

omul care nu iubește pe Dumnezeu nu se iubește nici pe sine și nu iubește nici pe aproapele său și nu iubește nici pe Dumnezeu

omul care este împăcat cu Dumnezeu este împăcat și cu sine însuși și este împăcat și cu aproapele său și este împăcat și cu Dumnezeu

omul care nu este împăcat cu Dumnezeu nu este împăcat nici cu sine însuși și nu este împăcat nici cu aproapele său și nu este împăcat nici cu Dumnezeu

Riscurile iubirii şi ale neiubirii

Etichete

C.S. Lewis, citate, iubire

Iubeşte orice şi inima ta va fi cu siguranţă frântă sau chiar ruptă. Dacă vrei sa te asiguri că va rămâne intactă, nu trebuie să-ţi dai inima nimănui, nici măcar unui animal. Înfăşoar-o grijuliu cu hobiuri şi mică plăceri luxoase, evită orice complicaţii; încui-o în siguranţă în cutia sau sicriul propriului tău egosim. Dar în acea cutie – în siguranţă, întunecată, nemişcată, fără aer – se va schimba. Nu se va frânge; va deveni de neînduplecat, impenetrabilă, de nerăscumpărat. Alternativa la tragedie, sau cel puţin la riscul tragediei, este osânda.

C.S. Lewis, The Four Loves (Cele patru iubiri)
(traducere proprie)