Consumismul ca erezie

Etichete

împărtășanie, calcedonian, consumism, docetism, erezie, euharistie, hristologie, maniheism, mântuire

Doctrina seculară a consumismului este corolarul doctrinei religioase a nemântuirii trupului.

Doctrina eretică a nemântuirii trupului este corolarul natural al cristologiei docetiste.

Cristologia docetistă lucrează taina fărădelegii.

Cel ce nu mărturisește că Cristos vine în trup este Antihristul.

Doctrina eretică docetică este antihristică.

Ereticii docetici nu mărturisesc explicit doctrina nemântuirii trupului. Dar afirmă pe Cristos doar ca Duh, Fiul lui Dumnezeu, fără să-L mărturisească cu gura ce bun este Domnul euharistic, care este și Fiu al Mariei și al lui Iosif, Fiu al omului, cu trup înviat de carne și oase. Iar cei ce afirmă un Cristos docetic sunt condamnați să afirme mântuirea sufletului fără să sufle o vorbă despre mântuirea acestui trup. Creștinului docetic nu i se predică explicit nemântuirea trupului, dar i se predică până la suprasaturație un Cristos docetic, sau monofizit, și la pachet cu Cristosul docetic i se predică mântuirea sufletului. Creștinul va trage el însuși concluziile de rigoare, mai mult sau mai puțin tari, în funcție de cât de bereeni sunt, în funcție de lungimea continuității eretice, și, desigur, în funcție de mila lui Dumnezeu. Concluzia implicită și nespusă cu voce tare este nemântuirea acestui trup. Mântuirea este doar a sufletului. Pentru că trebuie să fim consecvenți.

Cei ce nu se împărtășesc cu cinstit trupul și preasfânt sângele lui Cristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, cu trup înviat de slavă, de carne și oase, sunt condamnați să macereze neeuharistic, consumist și insațiabil lumea aceasta. Macerarea acestei lumi și consumismul insațiabil reprezintă gestul protopărinților noștri din Eden: întinderea mâinii să ne ne luăm ceea ce nu a fost binecuvântat pentru a fi luat. Exista și atunci și există și acum un pom al vieții. Dar toți, fără excepție, preferăm pomul cunoștinței binelui și răului. Până când Hristosul se face cunoscut la frângerea pâinii. Și atunci se deschid ochii.

semiotica bărbii

Etichete

absurd, Adam, anarhie, întâmplare, barbă, bărbat, bărbăție, Dumnezeu, Eva, haotic, mântuire, suflet, trup

Există un motiv pentru care Dumnezeu a dat lui Adam barbă iar Evei nu i-a dat.

Există un motiv pentru care Adam a început să se bărbierească.

Dacă n-ar exista un motiv teologic, dumnezeiesc pentru care Dumnezeu a dat barbă lui Adam iar Evei nu i-a dat ar însemna că Dumnezeu face lucrurile la întâmplare. Ar însemna că Dumnezeu face lucrurile absurd, haotic, anarhic.

Dacă Dumnezeu a dat lui Adam barbă în chip absurd, poate Dumnezeu a dat și alte mădulare specifice bărbatului în chip absurd. Dacă bărbatului i s-a dat, de exemplu, bărbăția, tot în chip absurd, înseamnă că, la fel ca și cu barba, bărbatul este liber să își redefinească bărbăția la fel cum își redefinește barba. Iar bărbatul, și femeia, au înțeles maleabilitatea identității absurde, redefinibile, lipsite de sacru, căci, nu-i așa, și creștinismul predică mântuirea sufletului și învierea extincția trupului, atunci schimbarea de sex este doar o chestiune de tehnologie. Am avut ideea, avem tehnologia, avem și înfăptuirea. Lana Wachowski.

Trupul nu se mântuie. Doar sufletul. Trupul este al nostru să facem ce vrem cu el. Amin!

fac ce vreau

Etichete

avort, Dumnezeu, mântuire, trup

Trupul acesta nu se mântuie, deci
lui Dumnezeu nu-i trebuie trupul meu, deci
trupul meu mi-a fost dat mie, deci
You don’t have a soul, you have a body, deci
pot să fac ce vreau cu trupul meu.

Cum adică Cristos este mântuitorul trupului?

Etichete

biserica, bărbat, Cristos, femeie, mântuire, trup

Cornilescu

Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos. Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Și după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile. Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea

NTR

Supuneți-vă unii altora, în frică de Cristos. Soțiilor, supuneți-vă soților voștri ca Domnului, pentru că soțul este capul soției, așa cum Cristos este capul Bisericii, trupul al cărui Mântuitor este El. Și, așa cum Biserica I se supune lui Cristos, la fel și soțiile trebuie să li se supună soților lor în toate. Soților, iubiți-vă soțiile așa cum Și-a iubit Cristos Biserica! El S-a dat pe Sine pentru ea

Greacă

Christos kephalē tēs ekklēsias autos sōtēr tou sōmatos
[(Christ) [is] head of the church he Savior of the body]

Young Literal

because the husband is head of the wife, as also the Christ [is] head of the assembly, and he is saviour of the body

Nu știu cum adică, n-am auzit nici o predică pe tema asta.

Când este Biserica Baptistă orthodoxă?

Etichete

înviere, baptist, biserica, Cristologie, dogma, eclesiologie, erezie, eshtaologie, filioque, mântuire, orthodoxie, soteriologie, suflet, Trinitate, trup

Sau, care este rostul dogmei drepte?

orthodoxia = dreapta credință. Se implică faptul că ar putea exista și credințe strâmbe. Apostolul spune “Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi mântuitorului nostru Isus Hristos”. Simon Petru implică că există și credințe care nu sunt de același preț cu a lor (a apostolilor?).

Din orthodoxia dogmatică, să ne referim doar la Triadologie și Cristologie. Credința dreaptă despre Dumnezeu unul în ființă și întreit în persoană, și despre Cristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului (al Mariei), întrupat, ridicat la ceruri în trup.

Care este deosebirea dintre o biserică baptistă trinitariană și una netrinitariană? Există biserici baptiste netrinitariene? Cum se verifică trinitarianismul unei biserici? Este important ca o biserică, respectiv credincioșii din acea biserică să fie trinitarieni? Ce previne o biserică trinitariană să decadă în non-trinitarianism? De exemplu, decăderea la arianism sau unitarianism?

Care e diferența dintre o biserică baptistă care crede într-un Cristos definit calcedonian și o biserică baptistă care crede într-un Cristos monofizit? Că există mulți Cristoși, și nu oricine-I spune Doamne Doamne va fi mântuit, nu? Deci trebuie să fim atenți în ce Cristos credem. Cine este Domnul Isus despre care trebuie să spunem tuturor? Care este evanghelia Cristosului calcedonian, și care este evanghelia unui cristos apolinarianist, sau arian, sau docetic, sau monofizit, sau nestorian, sau sabelian? Există biserici baptiste ariene? Dar creștini baptiști docetici? Monofiziți? Sabelieni? Cum se verifică orthodoxia dogmatică a unei biserici baptiste? Când este o biserică baptistă dogmatic orthodoxă?

Sau toate aceste denumiri fandosite sunt de fapt o pierdere de vreme cu filosofii deșarte și omenești, niște certuri de cuvinte între oamenii care mai bine ar crede în Isus și s-ar ruga mai mult? Și ar fi mai spirituali?

Care este rostul dogmei corecte? Și care este pericolul ereziei? Ce este o erezie nimicitoare? Care e dogmatica baptistă ca să știm care sunt ereziile nimicitoare? Ce anume nimicesc ereziile? Care erezii?

Și care este rostul dogmei? Se învață pe banda rulantă a școlii de popi sau are vreo relevanță în viața bisericii, și în mântuire? E important pentru Ghiță și Safta să nu fie apolinariști? Iarăși, cum arată evanghelia corectă, în care trebuie să credem în Cristosul calcedonian, și cum arată o evanghelie falsă, a unui Cristos, să zicem, docetic? Conteză, când pastorul predică evanghelia, să accentueze că Cristos nu doar a murit pentru păcatele mele, ci a și înviat ÎN TRUP DE CARNE ȘI OASE, dar trup îmbrăcat în slavă? E important la predicile de evanghelizare să se precizeze că va fi o înviere a morților, a trupurilor? Că ACESTE trupuri vor fi îmbrăcate în nestricăciune și neputrezire? E important la evanghelizări să se menționeze, în treacăt, spre final, că Isus s-a înălțat la cer ÎN TRUP? Unde o fi trupul lui Isus? Dar al lui Moise?

Care este rostul dogmei corecte Trinitariene și Cristologice? Există o relevanță eclesiologică, soteriologică și eshatologică a dogmei corecte, sau dogma e doar un set de principii abstracte și uscate bune pentru cursul de teologie de la seminar, pe care absolventul le poate uita când primește slujba de pastor, și textul Bibliei îi este deajuns pentru predicarea corectă?

Dogma, eclesiologia, soteriologia, eshatologia sunt într-o strânsă sinergie și interdependență, sau e trebuincios ca doar dogma să fie corectă, orthodoxă, iar eclesiologia variabilă, soteriologia diversă, și eshatologia schimbătoare? Are vreo influență dogma orthodoxă asupra eclesiologiei, soteriologiei, eshatologiei, sau sunt chestiuni disjuncte, independete una de alta, iar teologii sunt liberi să speculeze cu fiecare individual? Dacă este așa, și dogma este doar un set interesant de formulări intelectuale bune pentru seminar, pentru doctorate la King’s College, sau pentru lecturile private ale baptistului ecumenic, există cu adevărat o relevanță practică a dogmei corecte? Dacă este doar o activitate intelectuală de tip seminar, sau privată, este ea indispensabilă mântuirii și credinței de același preț cu a apostolilor sau este facultativă? Iar dacă este indispensabilă, când și în ce fel este accentuată dogma sănătoasă despre cristologia calcedoniană în bisericile baptiste?

Există biserici care sunt trinitariene și calcedoniene nu doar în dogmatică ci și în eclesiologie, soteriologie și eshatologie? Care sunt acele biserici? Există astfel de biserici? Iar dacă bisericile trebuie să fie trinitariene pentru a fi creștine, care e diferența dintre o biserică creștină trinitară fără filioque, și o biserică creștină trinitară cu filioque?

Este dogma obligatorie, atât întelectual, cât și cultic? Doar intelectual? Dacă dogma nu este obligatorie, nici cultic, nici intelectual, ci este facultativă, fie doar cultic, fie și cultic și intelectual, de ce n-am fi eretici?

Cea mai mare poruncă este

Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău

Iar

Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.

și

trupul vostru este Templul Duhului Sfânt

și trebuie să

Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care Sunt ale lui Dumnezeu.

Deci, dacă omul este o ființă unitară, trupsuflet, cu minte, inimă, putere, cuget, și dacă toate acestea sunt de la Dumnezeu și pentru Dumnezeu, nu cumva și în Biserică, dogmatica, eclesiologia, soteriologia și eshatologia sunt sau trebuie să fie un tot unitar? Cum arată o astfel de biserică? Există o astfel de biserică unde cele patru nu sunt despărțite unele de altele? Există om armonios în care trupul nu este despărțit de suflet, și sufletul de trup, ci omul este o armonie unitară și nedivorțat în sine însuși? Există om cu trup frumos și suflet frumos?

Și eu sunt pui de dac

Etichete

consumism, dans, Eu mi-s Doamne pui de dac, gospel, mântuire, suflet, Sunny Trâncă, trup

Sunny Trâncă și tinerii din sala aceea au două intuiții corecte.

Întâi, în timp ce unii pocăiți nu mai pot de dezamagirea țării nasoale și a religiei retrograde în care i-a pierdut Dumnezeu pe români și așteaptă izbăvirea în visul american al consumismului și al evangheliei fast-gospel, Sunny îndrăznește să sugereze că Dumnezeu poate fi lăudat și de urmașii dacilor în fosta Dacie în stil tradițional maramureșan.

Al doilea, unii predică „mântuirea sufletului” ca și cum la cădere a căzut doar sufletul și întruparea lui Dumnezeu nu a reușit să aducă izbăvire tocmai trupului. În această logică a mântuirii jumătății spirituale din omul întreg, trupul nu are parte și nevoie de închinăciune, până acolo că îngenuncherea pentru rugăciune e considerată o fosilă ortodoxă și oricum superfluă. Tinerii din sala aceea intuiesc că dacă se mântuie omul întreg atunci la închinare participă omul întreg trupsuflet.

Un comentariu pe Facebook (08.01.2013) – Persoana divino-umană-întrupată Isus Cristos ca paradox unificator și revelatoriu

Etichete

contradictie, credinta, Cristos, divin, duh, fapte, intrupare, judecata, mântuire, paradox, Persoana, revelare, trup, uman, unificare

Mihai, părerea mea, şi a ta, sunt sigur, este că „cheia” de interpretare a Scripturii este Cristos. Cred că Scriptura trebuie citită într-o logică a paradoxului nu una a contradicţiei. Cred că versetele trebuie să se completeze unul pe altul, nu să fie înghiţite sau anihilate unul de celălalt.

Cristos este o persoană, să mă ierte Dumnezeu şi cititorii, paradoxală. Cine a mai pomenit ca cineva să fie şi Dumnezeu şi Om? Cine a mai pomenit ca cineva să fie şi Dumnezeu, şi Om, si să aibă şi Trup? Ai zice că dacă eşti Dumnezeu nu poţi fi om, şi dacă eşti om, nu poţi fi Dumnezeu. Şi dacă totuşi aceste ciudăţenii ar fi posibile, nu te-ai aştepta să le găseşti unite într-un trup de carne şi oase.

Aşadar, cu „cheia” Cristos, Scriptura probabil că se interpretează la fel, paradoxal-unificator. Dispar dihotomiile, dispare echivocul, dispare nesiguranţa, dispare ambiguitatea. Omul este trup sau duh? Mântuirea este prin credinţă sau fapte?

Ce este pocăinţa?

Etichete

citate, idoli, mântuire, pocăinţă, The Reason for God, Tim Keller

Pocăinţa care-ţi schimbă cu adevărat inima şi relaţia cu Dumnezeu începe când recunoşti că păcatul tău principal, care stă la baza celorlalte păcate, este proiectul tău de a te mântui singur. […] Atât în faptele noastre rele cât şi în cele bune noi căutăm să ne fim proprii Mântuitori şi Domni.  Avem încrederi şi „dumnezei” alternativi, chiar dacă nu îi numim astfel. Încercăm să ne demonstrăm nouă înşine prin bunătatea morală, prin realizări, familie sau carieră. Chiar şi implicarea disciplinată în biserică şi religie ar putea deveni un motiv pentru pocăinţă când înţelegem că şi acestea au fost un mod de a ni-L îndatora pe Dumnezeu şi pe alţii.

Pocăinţa, atunci, este mărturisirea acelor lucruri, în afara lui Dumnezeu însuşi, pe care te-ai bazat pentru speranţă, semnificaţie şi siguranţă. Asta înseamnă că trebuie să ne pocăim nu doar de lucrurile rele pe care le-am făcut (cum ar fi înşelarea sau minciuna) ci şi de motivaţia care a stat în spatele lucrurile bune.

The Reason for God (Raţiunea credinţei în Dumnezeu) de Timothy Keller PhD, pastor al Redeemer Presbyterian Church în New York City.