Etichete
În registrul sociologiei, articolul “Poţi avea succes ca stat? Poţi!”, al doamnei Alina Mungiu-Pippidi, din ediţia curentă a revistei FP România, pune o mare parte din actualul succes al Estoniei sau al Coreei de Sud pe seama protestantismului – pe care estonienii l-or avea din strămoşi, dar sud-coreenii l-au dobândit recent.
„Aşa cum arată regresiile multor economişti ai dezvoltării, totul e să fii protestant, restul vine de la sine şi se menţine chiar după secularizarea acestor societăţi. Poţi deveni protestant, chiar dacă nu eşti? Poţi: avem sondaje ale lui Richard Rose în Coreea de Sud care arată convergenţa valorilor acestei ţări asiatice cu Occidentul capitalist începând de prin anii şaizeci.”
Aşadar, ajută spiritul protestant mai mult dezvoltarea unui stat decât cel ortodox? Este spiritul protestant în sine o garanţie nu doar pentru creşterea economiei, ci şi pentru cheltuirea profitabilă a bugetului public?
Este, invers, ortodoxia – din Rusia, Ucraina, Armenia, Moldova, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia ori Grecia – o şansă în minus?
Notă: articolul este probabil trimis de cititori, fiind parte a dezbaterii Foreign Policy despre „scoaterea din criza a statului”.
(Articolul tratează protestantismul din prisma potențialului economic, ca rampă spre o dezvoltarea materială a societății. Din perspectivă duhovnicească însă este mai bine să fii sărac și ortodox practicant decât bogat și protestant nereligios. Statul român sprijină, la cerere, salarizarea personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea, Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste și Organizaţia Religioasă „Martorii lui Iehova” nu doresc să primească bani de la stat pentru salarizarea „personalului clerical” [sursă].)
Vasile 