omul e-o mirare

Etichete

mirare, moarte, om, viata

Mirarea omului este că vrea și să fie viu și să moară.
Mirarea omului este că nu vrea nici să fie viu nici să moară.

„I don’t wanna die. But I ain’t keen on living either.”

En garde!

Etichete

absurd, înviere, creştinism, holistic, iconic, intrupare, maniheism, om, ritual, semiotic, trup, univers

Fie universul este iconic și semiotic, iar omul este o ființă ritualică al cărui trup și exprimare sunt holistice, iconice și semiotice, fie universul nu este iconic nici semiotic, iar omul nu este o ființă ritualică și trupul său și exprimarea sa nu sunt iconice și nici semiotice. Adică universul și trupul omului ar fi fracturate, divorțate și absurde. Iar Creatorul universului și al omului ar fi absurd căci ar fi creat entități absurde.

Fie Creștinism, Întrupare și Învierea trupului, fie maniheism. En garde!

tragedia veacului

Etichete

autonomie, înfrânare, cola, credinta, divort, faptă, nebunie, om, tragedie, trup, vin

este ideea eretică a autonomiei

orice libertate în afara robiei hristice este o închisoare

orice gând de mărire se dovedește a fi un gând de cădere

orice îngâmfare este o îndumnezeire pe dos, pe apucate, smulsă, nu primită

omul recent a crezut că poate să gândească orice. și că trebuie să gândească orice. și că mintea poate hoinări fără trup. că poate exista gând fără faptă. că poate exista credință fără faptă.

omul modern a crezut că se poate divorța pe sine însuși, că poate crede cu mintea dar nu și cu trupul. că trupul poate trândăvi pe când mintea lui se roagă, sau gândeste lucruri minunate. că putem experimenta marele canion de pe canapeaua din sufragerie.

degeaba punem polițiști faptelor oamenilor dacă încurajăm dărâmarea tuturor perimetrelor sanității mintale

la început Dumnezeu a făcut pe om după chipul și asemănarea sa, și nu l-a creat un duh viu, ci un trup din țărâna ce venea tot din voința FIAT a lui Dumnezeu. și Dumnezeu a suflat suflare de viață în nările țărânii modelate cu măiestrie divină, și doar atunci omul s-a făcut om întreg, s-a făcut un suflet viu, suflet ce era țărână și suflare de viață. și omul era foarte bun. și trupul era foarte bun.

dar cei ce trebuiau să primenească și să îngrijească aceste adevăruri s-au crezut înțelepți și au înnebunit, și au primit în trupul lor înșiși plata nelegiuirii lor

poartă în trupul lor înșiși divorțul dintre suflet, minte și trup

iar divorțul e așa de mare că unii îl curmă prin luarea propriei vieți, sau prin nebunie

dar nebunia aceea doar devine completă, căci ea deja lucrează, dar nu este încă dezlănțuită

tragedia veacului este ideea eretică că putem. putem gândi, putem fi liberi, noi prin noi înșine. dar trupul refuză, el ne ține ca o închisoare și ne obligă să gustăm zi de zi realitatea pe care mintea ar dori să o refuze

se spune că pe om îl poți cunoaște după ceea ce citește, ceea ce mănâncă, ceea ce privește, ceea ce iubește, după prieteni, dușmani, și după câte și mai câte oglinzi.

dar suprema oglindă, icoană, a omului, este omul însuși, adică trupul său.

arată-ți trupul și te vei arăta pe tine însuți, în toată goliciunea sau plinătatea sufletului, a minții și a inimii

toată realitatea este iconică, chiar și realitatea cosmică. Hristos e Soarele. Îngerii sunt stelele. ce o fi cu Luna? dar planetele? cometele?

trupul omului este iconic pentru sine însuși

un venetic poate vizita o gospodărie fără ca gospodarul să fie acasă, și din tot ce va vedea va putea spune cât de gospodar este gospodarul. dacă se pricepe.

este scris că bărbatul trebuie să-și iubească nevasta ca pe propriul trup. și dacă un om nu poate îngriji de casa lui, de sine însuși, de femeia lui, de copii lui, nu poate îngriji nici de biserica lui Dumnezeu

cum își poate iubi nevasta cel care nu își iubește trupul? cum își stăpânește nevasta și își ține copii sub ascultare cel care nu se poate ține pe sine însuși în trupul său sub ascultare și înfrânare?

cum am ajuns să disociem toate aceste evidențe?

trupul acesta este templul Duhului Sfânt. chiar este? chiar este pe bune? cum vom îngriji noi templul Duhului Sfânt? ce coloranți îi vom da să bea? cu ce potențiatori de aromă vom bombarda papilele gustative? cu ce alimente hiperprocesate și crescute artificial și mecanic vom hrăni templul Duhului Sfânt?

moarte vinului, că ne poate îmbăta, dar fii binecuvântată Cola. moarte vinului și alcoolului din princina neînfrânării mele, dar lăsați să vină la mine cremeșul, slănina, micii, fără număr, și sucuri. acidulate, aromate, îndulcite, cu rețete secrete și bine păzite.

moarte vinului, dar să vină la mine KFC, McDonalds, și orice alt fast food

ce dacă vinul înveselește pe Dumnezeu? unde scrie asta? undeva …

noi știm mai bine. noi suntem moderni. noi cunoaștem, noi suntem mai deștepți decât părinții noștri. noi știm care versete să le credem și pe care să le suspendăm. noi știm mai bine. nu. nu noi. eu

EU
EU
EU

Un comentariu pe Irisologie (20.02.2013)

Etichete

adevăr, angelic, demonic, divin, genial, literatura, om, profet, scriitor, vizionar

Eu cred că scriitorul are datoria de a spune adevărul. Adevărul despre om. Are datoria să pună o oglindă omului în care să se poată privi şi să se poată recunoaşte, fără să fie foarte enervat de aflarea adevărului evident despre sine însuşi. Are datoria să arate angelicitatea omului, dar şi demonicitatea omului. Şi mai are o datorie. Aceea de a fi profet, sau vizionar. Are datoria să arate omului măcar dorul posibilităţii anulării demonicității. Dacă e capabil să pună o oglindă bună a angelicitatii şi a demonicitatii, va fi un scriitor genial. Dacă e capabil să fie şi profet, sau vizionar, să arate şi uşa spre ieşirea din labirintul demonicitatii, scriitorul va fi deja divin. Adică cu mandat divin.

(aici)