Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăşi alţi robi, şi le-a zis:
– „Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.”
Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui. Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorât.
Când a auzit împăratul s-a mâniat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le-a ars cetatea. Atunci a zis robilor săi:
– „Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. Duceţi-vă, deci, la răspântiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.”
Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
„Prietene” i-a zis el „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?”
***
Omul acela a răspuns:
– “Împărate, eu am răspuns chemării tale și am venit negreșit la nuntă, spre deosebire de cei ce te-au refuzat pentru holde, negustorii, si spre deosebire de ucigașii aceia netrebnici. Prezența mea aici mărturisește acest lucru negreșit. Și apoi, împărate, bucuria autentică nu este dată de exterior, de haina de nuntă, ci este cea din inimă, pentru că și Dumnezeu se uită la inimă nu la ce izbește ochiul.”
Vasile 