Proiect: Ce este Dumnezeu?

Etichete

Ce este Dumnezeu?, religie, romani

Vezi: Ce este Dumnezeu pentru:

• Musulmani
• Adventiști de ziua a șaptea
• Lăutarii pocăiți
• Yoghini

(va continua …)

Pagina oficială: http://www.CeEsteDumnezeu.ro și pe Facebook facebook.com/CeEsteDumnezeu.

(via Mădălin Potoroacă)

Recensământ – structura după religie – comparație 2002 – 2012

Etichete

2002, 2012, recensamant, religie

Toate religiile sunt în pierdere de aderenți cu excepția penticostalilor (creștere de 60.000) și a ateilor (creștere de 30.000).

Cea mai mare scădere numerică este la ortodocși, aproape un milion și jumătate, dar în termeni procentuali scăderea este de doar 0,3%. Explicația diferenței între numeric și procentual este dată de emigrație și de faptul că se nasc mult mai puțini copii.

Surse: 2002, 2012

Actualizare (05.07.2013): Cum este împărţit Clujul etnic şi religios

Credințele românilor – un amestec de religiozitate, superstiție și ignoranță științifică

Etichete

religie, sondaj, stiinta, studiu, superstiție

„Dumnezeu trebuie că iubește omul de rând, a făcut așa de mulți”. (Abraham Lincoln, al 16-lea președinte al SUA)

Zilele acestea se dezbate un studiu al profesorilor din cadrul Facultatii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti intitulat „Ştiinţa şi societate. Interese şi percepţii ale publicului privind cercetarea ştiinţifică şi rezultatele cercetării”.

Deși studiul a fost lansat vineri (conform Mediafax), pe Hotnews a apărut joi un comentariu al lui Dragoș Paul Aligică, Senior Research Fellow la George Mason University USA. Au apărut și câteva comentarii pe diferite bloguri românești iar până la acestă oră singulul blogger evanghelic care știu să fi comentat studiul este Emanuel Alboiu.

Concluziile studiului sunt destul de descumpănitoare: „Românii au unul dintre cele mai mari deficite de cunoaştere ştiinţifică a publicului în context european (locul 28 din 29 de țări Europene), există unul dintre cele mai înalte niveluri ale credinţelor şi practicilor religioase (), ale încrederii în pseudo şi para-ştiinţe, în horoscoape şi superstiţii.”

La afirmația „Ființele umane, aşa cum le ştim noi azi, au evoluat din specii străvechi de animale” 47% au fost de acord (deci sunt evoluționiști, răspunsul științific corect)  și 36% nu sunt de acord (deci ar fi creaționiști). Totuși „patru din cinci români cred că Dumnezeu a creat toate fiinţele, aşa cum sunt ele astăzi”! Ceea ce arată că întrebările sondajului nu au fost înțelese corect, lucru deloc surprinzător: știm asta dintr-un alt studiu :-)

Credincioșii nu dau bine deloc în acest studiu: „deşi dogma creștină se opune superstiţiilor, o parte dintre cei care caută răspunsuri şi ghidare în religie o fac şi cu superstiţiile. Ne-am putea întreba dacă natura acestei relaţii este de tip cauzal. Datele obţinute în această cercetare nu pot confirma decât existenţa unei co-ocurenţe între credinţele religioase şi cele superstiţioase.”

O minimă cultură ştiinţifică nu este o premisă necesară pentru a crede în Cristos. Dar nici prezenţa uneia nu este dăunătoare, ajutând credinciosul să-şi cultive discernământul, o aptitudine critică în societatea contemporanta, atât de bogată în oferte religioase sau de altă natură. Problema majoră este că românul își face cruce când trece pe lângă o biserică cu aproape aceeași determinare cu care consultă horoscopul.

Mass-media poartă o responsabilitate indirectă în formarea, promovarea şi fixarea cunoştinţelor populaţiei, inclusiv cele ştiinţifice. Între mass-media și public există o relaţie bi-cauzală: şi publicul dictează agenda mass-media dar şi mass-media este formatoarea opiniei publice. Abordarea senzaționalistă, de divertisment, tabloidă a știrilor nu va duce la cultivarea unui public mai pretențios, mai selectiv, mai informat, calități care se corelează cu un grad mai mare al stocului public de cunoaștere științifică.

Nu știu în ce măsură cultura evanghelică favorizează cultivarea cunoașterii științifice. Pe plan internațional evanghelicii conservatori (numiți din ce în ce mai mult fundamentaliști) duc o luptă culturală cu establishmentul științific care promovează și impune ca ortodoxie evoluționismul. Pentru a putea evalua slăbiciunile teoriei evoluției respectiv pentru a prezenta un minim model al creației bazat pe Genesa cu siguranță nu poți fi ignorant științific. Încurajarea informării credincioșilor în această direcție lasă uneori de dorit: anul trecut am cerut permisiune unui pastor să afișez un anunț cu proiectarea documentarului Planeta Privilegiată. Deși absolvent de facultate tehnică, pastorul nu a fost de acord, spunând că pe când a fost el student Scripura i-a fost de ajuns (deși i se părea o ideea bună ca DVD-ul să fie distribuit în căminele de studenți).

Cred însă că cele mai mari surprize le-am avea daca Biserica Ortodoxă Română (fiind cea mai mare din România) ar comanda un sondaj privind cultura teologică a românilor: înțelegerea conceptelor esențiale, cele 10 porunci, fericirile, personajele Scripturii etc.

Unele lucruri îngrijorătoare le putem însă vedea chiar din studiul curent: 43% din români nu cred în iad. 23% nu cred în rai. 26% nu cred în viața de apoi. 12% nu cred în păcat. 8% nu cred în puterea rugăciunii. Și doar 4% sunt atei.

La fel de interesantă este și evoluția acestor procente (unele greu de urmărit pentru discromați):

Citește mai mult:

• stisoc.ro: Ştiință şi societate. Interese şi percepții ale publicului privind cercetarea ştiințifică şi rezultatele cercetării
• mediafax.ro: Românii – corigenţii Europei la cunoaşterea ştiinţifică şi printre primii la superstiţii

Andrei Marga: Religia în epoca globalizării

Etichete

Andrei Marga, înviere, citate, globalizare, Isus Cristos, religie

Astăzi asistăm la o resurgenţă a religiei. Un lucru este însă stabilit: globalizarea aduce sporirea religiozităţii. Odată cu această resurgenţă este clar că se prăbuşeşete o doctrină a erei moderne, a cărei istorie a început cu Hegel, a continuat cu Feuerbach, Comte, Marx, Nietzsche şi Freud, doctrină conform căreia, pe măsură ce ştiinţa se va extinde, religia va intra în muzeu. Dar este clar că religia este mai adânc înfiptă în condiţia umană decât ceea ce această doctrină şi-a asumat, iar noi trăim prăbuşirea acestui demers care a dominat scena europeană aproape două sute de ani.

[…]

Pe de o parte vedem în Europa analize care vor să topească în istorie tot ceea ce se leagă de persoana lui Isus, iar pe de alte parte observăm nevoia nedisimulată a omului de conservare, chiar de împrospătare a speranţei în mântuire, fără de care un sens raţional al vieţii nu este posibil. Deci, cultural vorbind, pe de o parte escathologia este provocată sensibil de abordarea istorică, dar, pe de altă parte speranţa revenirii lui Hristos se dovedeşte în continuare o sursă de motivare a oamenilor. Trebuie precizat că, nici după două mii de ani de încercări, noi nu am găsit nici în ştiinţă, nici în filosofie un substitut pentru marea doctrină a Invierii.

[…]

Nu poţi fundamenta valori stabile fără asumpţii teologice. E clar că cea mai mare parte a umanităţii va fi de acord că în spatele acestor valori ferme este Cineva, o anume Ordine care trebuie asumată de fiecare dintre noi.

Extrase dintr-un articol apărut în Informaţia de Cluj.