cacealmaua autonomiei

Etichete

Adam, autonomie, blestem, bărbat, cruce, Eva, șarpe, femeie, jug, libertate, suferinta

Autonomia este privarea auto-impusă de libertatea de a nu alege răul.

Autonomia libertății de a alege și a face răul este robia imposibilității de a nu alege răul.

Omul devine liber doar renunțând la autonomie, iar renunțarea omului la autonomie se poate înfăptui doar asumând, în omul întreg nu doar ca și consimțământ intelectual, jugul și crucea asemenea Fiului Omului și împreună cu Fiul Omului.

Cristos a purtat crucea pentru noi, pentru ca și noi să învățăm a ne asuma purtarea crucii pe care noi înșine ne-am plămădit-o, iar nu pentru a fugi de propria cruce.

Să încetăm a ne pune problema suferinței, și să ne punem mai degrabă problema afrontului refuzării crucii pe care fiecare ne-am finisat-o cu mare migală autonomă.

Fiecare dintre noi ne-am plămădit o cruce a cărei măsură este măsura autonomiei față de Creator și față de ceea ce Creatorul a impus ca și cruce omului.

Iar crucea femeii este înmulțirea necazurilor, mai ales în vremea sarcinii, nașterea de prunci în durere, și să fie atrasă către bărbatul ei care o va stăpâni.

Iar crucea bărbatului este procurarea cu osteneală și în sudoare a hranei din pământul ostil ce dă pe lângă grâu, măslin și viță, spini și pălămidă. Iar osteneala este pentru toate zilele vieții sale, nu doar până la pensie.

Iar la capătul ostenelii îl așteaptă odihna în țărână (nu incinerarea cu simbolism anihilaționist ateu) până la învierea a ceea ce se odihnește în țărână, adică acest trup.

Nădejdea este crucea impusă șarpelui: sămânța femeii îi va zdrobi capul.

Dincoace de Eden

Etichete

împărtășanie, bine, cădere, eden, euharistie, șarpe, fruct, Pâinea Vieții, Pomul Cunoștinței, Pomul Vieții, rău

Dincoace de Eden se înmulțesc fructele oprite, se înmulțesc șerpii șireți, și, mai ales, se plăsmuiesc poftele vrednice de dorit pentru plăcerea vederii, deschiderea minții, și îndrăzneala întru știință. Și luăm, și dăm și altora, și împânzim pământul de cunoaștere în chip nevrednic, de blestem și de cădere. Căci calea către Pomul Cunoștinței Binelui și Răului nu este păzită de heruvimi, ci este luminată de luciferi.

În tot acest timp calea către Pomul Vieții este păzită de heruvimi. Asta dacă nu cumva Pomul s-a făcut Pâine și s-a pogorât din ceruri și a cortuit printre noi, dându-se pentru viața lumii, așteptând de atunci a fi primit cu mulțumire în chip vrednic, căci se dăruie în euharistie.

oaie, lup, porumbel, șarpe

Etichete

șarpe, lup, oaie, porumbel

Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, deci, înţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii.

oi, oaie = próbaton (that which walks forward / acel care merge înainte (acolo unde este mânat, pe pășune) [respectiv care nu dă înapoi])

înțelept [ca șerpii] = inteligent, prudent, sensibil, înțelept; caracter precaut, prevăzător; cu referire la perspectiva personală care reglează comportamentul exterior

fără răutate [ca porumbeii] = simplu (sărac cu Duhul?), nesofisticat, inocent, fără vină, neamestecat, care nu e un talmeș-balmeș

Iată cel puțin patru animale de studiat pe National Geographic, Discovery sau Animal Planet. Isus Hristos Dumnezeu Om Întrupat vrea să învățăm de la ele. Cei care cresc oi, și porumbei, și chiar șerpi, respectiv se luptă cu lupii iarna să nu le mănânce animalele de casă, probabil că înțeleg mai bine cuvintele Mântuitorului înviat în trup decât cei ce privesc și primesc cerebral informație prelucrată pe sticlă.

oi și lupi

Etichete

blană, blândețe, șarpe, șiretenie, lup, oaie, porumbel

există lupi în haine de oaie și există oi în haine de lup

altfel nu s-ar putea împlini cuvântul care spune „iată, vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor”

să fii oaie e blândețea porumbelului, să ai blană de lup e șiretenia șarpelui, altfel oaia ar fi devorată de la primul behăit