Etichete
înviere, diavol, Hristos, Iacov, incinerare, inhumare, intrupare, Mihail, Moise, Sergiu Nicolaescu, trup
Întreaga Scriptură mărturisește constant de la început până la sfârșit despre importanța neechivocă a trupului omenesc. Primul trup, al lui Adam, a fost modelat nemijlocit de însăși mâna lui Dumnezeu din țărâna pământului pe care tot Dumnezeu o crease.
Patriarhul Iacov n-a dorit ca oasele să-i rămână în Egipt și a lăsat cu limbă de moarte ca să-i fie mutate în Țara Promisă când Dumnezeu va cerceta poporul Israel.
Trupului lui Moise, adică lui Moise însuși, căci omul nu poate fi gândit fără trup, și nici trupul nu poate fi gândit dezlipit de omul întreg, Dumnezeu i-a făcut mare cinste, căci El însuși i-a „oficiat” înmormântarea”.
„Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi.”
Cristos a fost pregătit pentru înhumare, atât când a fost în viaţă, cât şi după ce trupul i-a fost coborât de pe Cruce. „Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.” Evanghelistul Ioan, care e foarte sensibil la tot ce tine de „trup”, menţionează nu numai că trupul lui Isus a fost înfăşurat într-o pânză de în, cum fac sinopticii, ci spune „Au luat, deci, trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fîşii de pânză de în, cu miresme, dupăcum au obicei Iudeii să îngroape.” Pânza era fâşii, şi cu miresme. Fără neglijenţă. Şi era după obiceiul iudeilor, adică după tradiţia lor. Numai saducheii, seculariștii din vremea lui Cristos, nu credeau în înviere, şi probabil nici în importanţa trupului, dar fariseii şi probabil poporul, care îşi păstra o intuiţie mai lucidă asupra chestiunilor importante, credeau în învierea trupului şi aveau deci ritualuri de înmormântare şi grijă pentru trupul fără suflare.
Oare este fără însemnătate că Iacov a cerut mutarea trupului său din Egipt în Canaan? Oare a fost un moft a lui Dumnezeu să-şi trimită însuşi Comandantul General al Forţelor Îngereşti să ia trupul lui Moise? (Oare este fără însemnătate faptul că şi Diavolul a vrut să-i ia trupul? Oare ce o fi vrut să facă Diavolul cu trupul lui Moise?) Oare este fără însemnătate că trupul lui Isus a fost pregătit pentru înhumare, şi când era în viaţă, şi când era mort? Oare este fără însemnătate faptul că nici unul din oasele lui Cristos nu a fost frânt? Vărsarea mirului pe trupul lui Isus a fost percepută foarte „eficient” de Iuda, care imediat s-a gândit câţi săraci puteau să fie hrăniţi dacă se vindea acel mir. Hristos însă spune să nu-i facă necaz femeii, ba mai mult, că fapta ei va fi amintită oriunde va fi propovăduită evanghelia. Voi, care aţi propovăduit evanghelia, aţi menţionat gestul femeii? Cristos se aştepta să o faceţi. Este un lucru cu semnificație că Cristos se aștepta, pentru un motiv întemeiat, ca gestul femeii să fie spus generații după generații ca parte a evangheliei.
Unii spun că Dumnezeu nu are nevoie de „nişte rămăşiţe” ca să învie un om. Că doar e atotputernic. Alţii spun că de vreme ce martirii au fost arşi până la cenuşă, trupul nu e chiar aşa important. Dar logica această este destructivă. Nu contează ceea ce ar putea face teoretic Dumnezeu, căci noi nu ne cunoaştem nici inima noastră, darminte inima lui Dumnezeu. Contează însă ceea ce a făcut Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a pus în gând lui Iacov să ceară să-i fie mutat trupul. Dumnezeu a găsit cu cale să-şi trimită Comandatul Suprem să ia trupul lui Moise. Dumnezeu a găsit cu cale ca trupul lui Hristos-Dumnezeu să-i fie uns cu mir. La acestea trebuie să ne uităm, nu la rătăcirile minţii noastre, despre ceea ce ar putea să facă Dumnezeu teoretic.
Gâlceava lui Mihail cu Diavolul prefigurează gâlceava iconodulului trupului cu iconoclastul trupului. Dumnezeu vrea trupul că să-l sfințească și să-l mântuie, Diavolul că să-l profaneze. Nu cunosc tradiţia religioasă evreiască, dar nu aș fi deloc surprins ca ei să fi crezut că trupul lui Moise a fost ridicat la cer. La fel ca şi Ilie, al cărui trup a fost luat la cer într-un car de foc (un car al „cavaleriei” cereşti), la fel şi trupul lui Moise posibil să fi fost ridicat la cer de Arhanghel. Nu este fără însemnătate că pe Muntele Schimbării la Faţă a lui Cristos, împreună cu el apar Moise şi Ilie. Dumnezeu e un Dumnezeu al celor vii, nu al celor morţi.
Mutarea trupului lui Iacov din Egipt în Canaan prefigurează mutarea credinciosului din istoria nerascumparabilă, ceea ce este numit „lume”, în Împărăţia lui Dumnezeu, care a început deja şi care este. Iar mutarea aceasta, a celor credincioși lui Cristos, va fi cu tot cu trup. Un trup înnoit, dar nu un alt trup. Trupul învierii lui Hristos a fost trupul de pe cruce, dar unul transfigurat, innoit prin putere dumnezeiasca. Însă purta semnele cuielor și era de „carne și oase”, cum însuși Cristos face clar. Iar Cristos este pârga celor adormiți, și după cum a înviat el vom învia si noi, în aceleași trupuri care suntem acuma, dar înnoite, îmbrăcate în nemurire și nestricăciune, cum clar și fără echivoc se exprimă apostolul Pavel, cel care l-a văzut pe Hristosul înviat ca Dumnezeu-Om-Întrupat (Dumnezeu cu trup de carne și oase, o singură Persoană însă) șezând în slavă, când se afla pe drumul Damascului.
Înfăşarea trupului lui Isus în fâşii de in şi în mir prefigurează îmbrăcarea trupului credinciosului în nemurire şi nestricăciune. Acest trup, nu altul, va fi îmbrăcat în nemurire şi nestricăciune. Dumnezeu nu e sadic, sau măcelar, să se debaraseze de carne şi oase precum clinicile de avorturi de avortoni. El a venit în lume luând trup adevărat de om. El a fost Om adevărat şi Dumnezeu adevărat, şi totuşi, o singură Persoană, un singur Ipostas. Trupul lui Cristos a rămas şi după înviere trup. Când apostolii cred că e un duh, el îi învită să-l pipaie, şi cere de mâncare, şi le spune că un duh nu are „carne şi oase”. În acest trup al slavei, de carne şi oase, transfigurat, în care se mai vedeau semnele cuielor, s-a şi înălţat la cer, şi „iarăşi va să vie”, în același trup, cum avertizează sever apostolul iubirii, Ioan, „să judece vii şi morţii”.
Dumnezeu a pătruns în creaţie, în spaţiu-timp. Acest lucru nu mai poate fi neglijat. Doar cei care gonflează Crucea până nu mai văd Întruparea pot să gândească în termeni neglijenţi despre „materie” şi trupul omenesc.
Ceea ce a sfinţit Dumnezeu omul să nu profaneze!
Vaisamar a spus:
„Oare ce o fi vrut sa faca Diavolul cu trupul lui Moise?”
Ei, cum ce-o fi vrut să facă? Știm foarte bine: a vrut… să-l incinereze. :))
Pe un ton mai serios acum: problema contextului istoric în care scrie Iuda și aluziile la literatura apocaliptică sau apocrifă (Testamentul lui Moise, Înălțarea lui Moise, Enoh) e una foarte complicată. Un cărturar britanic anglican, R. Bauckham, a scris despre asta în cartea lui „Jude and the Relatives of Jesus”. Poate am să schițez câteva idei într-o postare.
Pingback: Ultimul cartuș sau Ce aș dori să însemne înmormântarea mea « Frică şi cutremur
Radu Teodor Husau a spus:
Vasile, pe firul logic pe care mergi aici, si ingroparea in pamant este profanare. Vezi ca Biblia prezinta toate inmormantarile in morminte, un fel de pesteri, de cripte, sau cum vrei tu sa le zici, in care trupul nu era deformat de tonele de pamant puse deasupra lui .
Puteau evreii condusi de Moise sa ia trupul lui Iacov daca acesta era aruncat ca un caine intr-o groapa de 3 metri adancime :)? Puteau femeile sa intre in prima zi a saptamanii intr-o groapa mizerabila sa vada doar fasiile de panza cu care fusese infasurat trupul Mantuitorului? Nu ar fi putut…
Ar fi putut Isus sa invie dintr-o groapa facuta in pamant? Cu siguranta! Nu cred ca minunea intruparii are de-a face cu finalitatea trupului.
Este diferenta intre cenusa produsa in urma arderii focului si excrementele viermilor? Din punct de vedere chimic, nu. Toate sunt “pamant”. Sau “praf”. SI toate se introc acolo, in pamant.
Legat de punctul de vedere “secular” de care spuneai pe fb, sa nu uitam ca si carturarii din vremea lui Isus erau ingrijorati de pericolul reprezentat de neamuri, pe cand Isus era ingrijorat de pericolul din interior, a celor ce inghiteau camila dar strecurau tantarul.
Desigur, pentru ortodocsi, incinerarea “incinereaza” cateva venituri bunicele. Cine mai dezgroapa mortii la x ani, cine mai plateste parastase, de unde mai fac ei rost de moaste?
Personal, mi-e indiferent ce se face cu trupul meu dupa moarte. Sa faca cei care raman in viata cum cred ei ca e mai bine. Daca vor, sa il lase pe deasupra, sau sa-l arunce in mare, sau sa-l arda. Tot in pamant ajunge :).
…..Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele….. nici eu nu o sa fiu pierdut :)
…
Si nu cred, asa cum AFIRMA preotii ortodocsi, ca viata mea vesnica depinde de momentul de dupa parasirea trupului de catre suflet. Eu am un hotar, si acela este momentul in care sufletul paraseste trupul. Daca o biserica ia atitudine fata de faptele facute pana la acest hotar, atunci merita luata in seama, daca nu, ignor-o. Ce este dincolo de acest hotar este doar atributia lu Dumnezeu.
Luxe a spus:
Doar cei care gonfleaza Crucea pana nu mai vad Intruparea pot sa gandeasca in termeni neglijenti despre “materie” si trupul omenesc.
Fiind nesemnat de nimeni,acest articol arata cata prostie si lipsa de educatie sau chiar de rusine si sacru,vadeste acela care asociaza cei 2 termeni:Gonfleaza si Crucea,care sunt extrem de antagonici si se exclud unul pe celalaltul cu desavarsire!
Niici un comentari vizavi de,,aprecierea intrupari,, cand nu-ti insusesti respectul simple de,Templu al Duhului Sfant,,care…nu se…Gonfleaza!
Mucalitilor si nicidecum …indreptatitilor la ale teologiei!….
Sorin Miclaus a spus:
Vasile, multumesc, e un articol interesant, adecvat timpului si contextului de moment. Sincer, ma intereseaza si pe mine sa aflu cate ceva (daca se poate, din punct de vedere biblic) despre acest subiect, mai simplu spus: despre incinerearea defunctului.
Legat de asta, as avea unele intrebari, hai sa le spun „capcana”, adresate tuturor, dar as vrea sa o fac in mod respectuos fata de orice opinie. Nu vreau sa induc o tendinta, doar sa provoc o discutie:
– cum sa interpretam/privim donarea de organe, ca „parti ale trupul nostru” (in timpul vietii, sau imediat dupa un deces accidental), eventul de sange?
– ce altceva decat oase mai ramane din trupul unui om decedat, dupa putini ani de la ingropare? Din respect pentru trupul defunctului, are sens sa depunem eforturi pentru o mai buna conservare, cum ar fi o temeinica imbalsamare?
– care e momentul din istoria umana cand a aparut tehnica incinerarii (totale) care duce la rezultatul „cenusa”, in asta incluzand si scheletul? Spun asta deoarece o asemenea temperatura inalta, sau tehnica, nu cred sa fi fost posibil a fi aplicata decat in timpurile moderne. E ceva ce tine de actualul context, nu intra in calcul o asemenea discutie acum doua mii de ani, evident. Arderea pe rug practicata in evul mediu nu duce la asemenea rezultate.
– nu am putea interpreta ca motivul pentru care Dumnezeu nu doreste ca trupul unui mare personaj biblic sa ramana pe pamant ar putea fi legat si de dorinta de a evita sa fie divinizat, in virtutea traditiei umane ce se dezvolta odata cu trecerea anilor?
Multumesc.
DanutM a spus:
Reblogged this on Persona and commented:
Iata si un alt punct de vedere, mai conservator si mai aproape de cel traditional, in chestiunea incinerarii.
Tehnic si literalist, Vasile pare sa aiba dreptate. Din perspectiva stiintei actuale insa aceste consideratii isi pierd consistenta, caci si cenusa celui incinerat este, in cele din urm,a tot ‘pamint’ si in mod fundamental formata din atomi, nu dispare in neant.
Andrei Crisan a spus:
Cred ca este important si motivul pentru care se recurge la metoda incinerarii. Daca se face doar din considerente economice, pentru ca e mai ieftin decat o slujba clasica (popi/prapori/gropari/pomana) nu consider ca e gresit. Depinde si ce se face cu cenusa. Am auzit de cineva din SUA care pastreaza cenusa sotiei intr-o urna ca pe un bibelou in vitrina din sufragerie – cu asa ceva nu sunt de acord. Din textul din Genesa 3:19: „caci tarana esti si in tarana te vei intoarce” inteleg si faptul ca, efectiv, ramasitele pamantesti (arse sau nu) trebuie sa ajunga undeva in pamant.
ps – intr-adevar Iacov nu a dorit sa fie ingropat in Egipt (si ramasitele sale au fost asezate de catre familia lui in pestera din ogorul Macpela), dar cel care a pus sa jure ca oasele lui sa fie ingropate in tara Canaanului a fost… Iosif
Vasile Tomoiagă a spus:
Andrei, multumesc pentru comentariu. E important ca Iosif a respectat dorinta tatalui sau. Asa ar trebui sa facem si noi, ca si primii crestini, ca si patriarhii, sa le respectam „dorinta”, adica sa dam cinste trupului ca si partinii nostri mai de demult.
Emil a spus:
Merita analizata insistenta vesela a multor oameni care refuza orice semnificatie ritualului de inmormantare. In conceptia lor, inmormantarea, indiferent cum ar fi realizata, este lipsita de sens. Ea nu poate sa fie o marturisire de credinta (sau de necredinta). Nu poate exprima, de pilda, „astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie”. Si deasemenea nu poate exprima nihilismul.
Un regizor, de obicei, cauta sa alature in filmele sale imagini, gesturi, muzica si dialoguri cu semnificatie. E interesant ca refuzam sa recunoastem vreun sens in acest ultim act de regie care il reprezinta propria inmormantare.
Sa presupunem ca un nihilist oarecare, undeva, candva, ar dori ca prin ritualul propriu de inmormantare, sa-si sublinieze credinta in inexistenta vreunui sens al vietii si al mortii. Noi am fi capabili sa-i refuzam aceasta inconsecventa, si sa sustinem, ca si acest ultim mesaj este lipsit de sens, fiind astfel mai nihilisti decat nihilistul insusi.
Si daca inmormantarea este golita de semnificatie, intrebarea care urmeaza, in mod necesar, este: ce alte gesturi umane ar mai putea fi lipsite de sens? Care-i urmatorul pe lista? Sau altfel, care sunt gesturile umane cu semnificatie si care sunt fara semnificatie?
Faptul ca un ateu ajunge la concluzia, ca viata este lipsita de semnificatie, si ca aceasta lipsa de semnificatie merita a fi propovaduita, inclusiv prin atitudinea fata de inmormantare, nu ma mira deloc.
Paradoxala este insa alaturarea pretentiei de crestinism cu sustinerea ideii ca un ritual de inmormantare nu poate transmite niciodata nimic, indiferent de semnificatia pe care doreste cineva sa i-o ataseze.
Concluzia mea este ca nihilismul nu este doar o consecinta a ateismului ci si anumitor forme moderne de crestinism care, cica, ar fi redescoperit esenta crestinismului primar.
Vasile Tomoiagă a spus:
Sorin,
Tu pui niste intrebari oneste, dar Cristos, ca Dumnezeu adevarat si Om adevarat, nu raspunde la toate intrebarile. Pe El trebuie sa-L intrebam in ultima instanta. La unele intrebari raspunde cu alte intrebari, la alte intrebari raspunde cu pilde, si la alte intrebari nu raspunde nimic.
Donarea de organe e o chestiune speciala. Poate ca cel decedat, din iubire pentru oameni, a spus ca unele madulare sa-i fie date pentru viata altora, cum Cristos a dat sangele sau real nu spiritual pentru viata noastra reala, nu doar spirituala. Acel om care doneaza nu va fi desfigurat, fata mutilata, oasele sfaramate, si apoi ars, ci organele se preleveaza cu grija, omul e inchis la loc cu grija, imbracat cu grija si inhumat cu grija. Semnificatia gesturilor noastre simbolice ramane, ba poate e chiar accentuata de o prelevare corecta si de o inhumare corecta dupa aceea.
La intrebarea 2 am raspuns deja prin postare si alte postari, dar voi spune doar ca nu conteaza in primul rand ce face „natura” cu omul odata inhumat, ci ce facem noi cu trupul neinsufletit odata ce omul moare. Cum il tratam noi, oamenii? Cu respectul cuvenit nadejdii invierii? Aratam noi prin acest ultim mare act simbolic, care striga mai tare decat cuvintele noastre din timpul vietii, ca noi credem in inviere?
Incinerarea nu stiu cum a aparat. Acuma se practica din motive de eficienta cred, si simbolistica ei este una a anihilarii fiintei.
Ba da, cu Moise si asa se poate interpreta. Dar un „text” biblic nu poate fi epuizat de sensuri, caci in spatele „textului” e Dumnezeu care e viu. Exista o pleiada de interpretari convergente si complementare. Dumnezeu nu voia ca oamenii sa-l idolatrizeze pe Moise, probabil, dar poate prin trimiterea Arhanghelului a dorit el si altceva. Altfel il baga la 20 de metri sub pamant intr-un loc necunoscut, dar asa a trimis Arhanghelul dupa trup. Ca sa nu-l profaneze Diavolul. Si poate si cu alt motiv.
Pingback: Domnilor, eu m-am retras! | Vasile @ Cluj
marcel s a spus:
…in teologie, cind iti pierzi simtul umorului ajungi sa crezi ca Dumnezeu e ortodox si diavolul neoprotestant
cucu a spus:
@marcel
…ai spus un lucru destept, chiar asa, tratand teologia cu simtul umorului precum numai la modul protestant se poate face :)