Etichete

, , , , , , , , , ,

Întreaga Scriptură mărturisește constant de la început până la sfârșit despre importanța neechivocă a trupului omenesc. Primul trup, al lui Adam, a fost modelat nemijlocit de însăși mâna lui Dumnezeu din țărâna pământului pe care tot Dumnezeu o crease.

Patriarhul Iacov n-a dorit ca oasele să-i rămână în Egipt și a lăsat cu limbă de moarte ca să-i fie mutate în Țara Promisă când Dumnezeu va cerceta poporul Israel.

Trupului lui Moise, adică lui Moise însuși, căci omul nu poate fi gândit fără trup, și nici trupul nu poate fi gândit dezlipit de omul întreg, Dumnezeu i-a făcut mare cinste, căci El însuși i-a „oficiat” înmormântarea”.

„Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi.”

Cristos a fost pregătit pentru înhumare, atât când a fost în viaţă, cât şi după ce trupul i-a fost coborât de pe Cruce. „Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.” Evanghelistul Ioan, care e foarte sensibil la tot ce tine de „trup”, menţionează nu numai că trupul lui Isus a fost înfăşurat într-o pânză de în, cum fac sinopticii, ci spune „Au luat, deci, trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fîşii de pânză de în, cu miresme, dupăcum au obicei Iudeii să îngroape.” Pânza era fâşii, şi cu miresme. Fără neglijenţă. Şi era după obiceiul iudeilor, adică după tradiţia lor. Numai saducheii, seculariștii din vremea lui Cristos, nu credeau în înviere, şi probabil nici în importanţa trupului, dar fariseii şi probabil poporul, care îşi păstra o intuiţie mai lucidă asupra chestiunilor importante, credeau în învierea trupului şi aveau deci ritualuri de înmormântare şi grijă pentru trupul fără suflare.

Oare este fără însemnătate că Iacov a cerut mutarea trupului său din Egipt în Canaan? Oare a fost un moft a lui Dumnezeu să-şi trimită însuşi Comandantul General al Forţelor Îngereşti să ia trupul lui Moise? (Oare este fără însemnătate faptul că şi Diavolul a vrut să-i ia trupul? Oare ce o fi vrut să facă Diavolul cu trupul lui Moise?) Oare este fără însemnătate că trupul lui Isus a fost pregătit pentru înhumare, şi când era în viaţă, şi când era mort? Oare este fără însemnătate faptul că nici unul din oasele lui Cristos nu a fost frânt? Vărsarea mirului pe trupul lui Isus a fost percepută foarte „eficient” de Iuda, care imediat s-a gândit câţi săraci puteau să fie hrăniţi dacă se vindea acel mir. Hristos însă spune să nu-i facă necaz femeii, ba mai mult, că fapta ei va fi amintită oriunde va fi propovăduită evanghelia. Voi, care aţi propovăduit evanghelia, aţi menţionat gestul femeii? Cristos se aştepta să o faceţi. Este un lucru cu semnificație că Cristos se aștepta, pentru un motiv întemeiat, ca gestul femeii să fie spus generații după generații ca parte a evangheliei.

Unii spun că Dumnezeu nu are nevoie de „nişte rămăşiţe” ca să învie un om. Că doar e atotputernic. Alţii spun că de vreme ce martirii au fost arşi până la cenuşă, trupul nu e chiar aşa important. Dar logica această este destructivă. Nu contează ceea ce ar putea face teoretic Dumnezeu, căci noi nu ne cunoaştem nici inima noastră, darminte inima lui Dumnezeu. Contează însă ceea ce a făcut Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a pus în gând lui Iacov să ceară să-i fie mutat trupul. Dumnezeu a găsit cu cale să-şi trimită Comandatul Suprem să ia trupul lui Moise. Dumnezeu a găsit cu cale ca trupul lui Hristos-Dumnezeu să-i fie uns cu mir. La acestea trebuie să ne uităm, nu la rătăcirile minţii noastre, despre ceea ce ar putea să facă Dumnezeu teoretic.

Gâlceava lui Mihail cu Diavolul prefigurează gâlceava iconodulului trupului cu iconoclastul trupului. Dumnezeu vrea trupul că să-l sfințească și să-l mântuie, Diavolul că să-l profaneze. Nu cunosc tradiţia religioasă evreiască, dar nu aș fi deloc surprins ca ei să fi crezut că trupul lui Moise a fost ridicat la cer. La fel ca şi Ilie, al cărui trup a fost luat la cer într-un car de foc (un car al „cavaleriei” cereşti), la fel şi trupul lui Moise posibil să fi fost ridicat la cer de Arhanghel. Nu este fără însemnătate că pe Muntele Schimbării la Faţă a lui Cristos, împreună cu el apar Moise şi Ilie. Dumnezeu e un Dumnezeu al celor vii, nu al celor morţi.

Mutarea trupului lui Iacov din Egipt în Canaan prefigurează mutarea credinciosului din istoria nerascumparabilă, ceea ce este numit „lume”, în Împărăţia lui Dumnezeu, care a început deja şi care este. Iar mutarea aceasta, a celor credincioși lui Cristos, va fi cu tot cu trup. Un trup înnoit, dar nu un alt trup. Trupul învierii lui Hristos a fost trupul de pe cruce, dar unul transfigurat, innoit prin putere dumnezeiasca. Însă purta semnele cuielor și era de „carne și oase”, cum însuși Cristos face clar. Iar Cristos este pârga celor adormiți, și după cum a înviat el vom învia si noi, în aceleași trupuri care suntem acuma, dar înnoite, îmbrăcate în nemurire și nestricăciune, cum clar și fără echivoc se exprimă apostolul Pavel, cel care l-a văzut pe Hristosul înviat ca Dumnezeu-Om-Întrupat (Dumnezeu cu trup de carne și oase, o singură Persoană însă) șezând în slavă, când se afla pe drumul Damascului.

Înfăşarea trupului lui Isus în fâşii de in şi în mir prefigurează îmbrăcarea trupului credinciosului în nemurire şi nestricăciune. Acest trup, nu altul, va fi îmbrăcat în nemurire şi nestricăciune. Dumnezeu nu e sadic, sau măcelar, să se debaraseze de carne şi oase precum clinicile de avorturi de avortoni. El a venit în lume luând trup adevărat de om. El a fost Om adevărat şi Dumnezeu adevărat, şi totuşi, o singură Persoană, un singur Ipostas. Trupul lui Cristos a rămas şi după înviere trup. Când apostolii cred că e un duh, el îi învită să-l pipaie, şi cere de mâncare, şi le spune că un duh nu are „carne şi oase”. În acest trup al slavei, de carne şi oase, transfigurat, în care se mai vedeau semnele cuielor, s-a şi înălţat la cer, şi „iarăşi va să vie”, în același trup, cum avertizează sever apostolul iubirii, Ioan, „să judece vii şi morţii”.

Dumnezeu a pătruns în creaţie, în spaţiu-timp. Acest lucru nu mai poate fi neglijat. Doar cei care gonflează Crucea până nu mai văd Întruparea pot să gândească în termeni neglijenţi despre „materie” şi trupul omenesc.

Ceea ce a sfinţit Dumnezeu omul să nu profaneze!

Anunțuri