Etichete
Acest blog nu va mai fi actualizat. Noul meu blog este vasiletomoiaga.wordpress.com.
Cititorii acesui blog au putut observa, cu precădere în acest an, 2013, mutații în scriitura mea blogeristică, atât înainte de renunțarea la clujulevanghelic.ro cât mai ales după venirea în acest spațiu (blogul „privat” deCluj).
Vezi de exemplu postările:
- “Arhanghelul Mihail se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise”
- Un comentariu pe Facebook (08.01.2013) – Persoana divino-umană-întrupată Isus Cristos ca paradox unificator și revelatoriu
- teologia trupului
- “Isus a avut un trup pe pământ”? – traducere română
- Ana nu dansează
- Când este Biserica Baptistă orthodoxă?
- tragedia veacului
- iluzia impunerii adevărului și a binelui
- semiotica bărbii
- Bunavestire
- Amurgul idolilor
- Miorița: baciul moldovean
- competența sufletului
- What is the Gospel? A personal perspective
Aceste schimbări în exprimarea scrisă reprezintă efectele reconsiderării din temelii a edificului teologic evanghelic/neoprotestant pe care mi l-am asumat la vârsta de 20 de ani prin ieșirea din Biserica Ortodoxă și intrarea în cultul baptist.
Acumulările de incertitudini și tensiuni teologice din anii care au urmat au făcut masă critică odată cu lecturarea mai sensibilă a unui verset din întâia epistolă a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni. Intrând în congruență cu învățătura Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică asupra acestei chestiuni particulare fundamentale, am ajuns ca într-un final să renunț la orice pretenție de hermeneutică autonomă a Sfintelor Scripturi. Renunțarea la autonomie hermeneutică și acceptarea fără rezerve a autorității legitime a Bisericii, deasupra oricărui individ, de a interpreta Scriptura m-a lăsat fără rațiunea de a fi protestant.
În acest moment sunt creștin ortodox, reprimit după rânduiala canonică.
Conversație reală între subsemnatul (Vasile Tomoiagă) și un prieten, martie 2013
Doresc să nu fiu tras în dezbateri şi discuţii despre convertirea mea. Cred ceea ce crede Biserica Ortodoxă şi resping ceea ce respinge Biserica Ortodoxă. Ceea ce crede Biserica Ortodoxă se găseşte în cărţi de teologie academică sau pe înţeles popular, şi mai cu seamă în Liturghie şi în celelalte slujbe bisericeşti. Ceea ce respinge Biserica Ortodoxă se găseşte în cărţi cu caracter polemic, cum ar fi cele scrise de protestanţi convertiţi la ortodoxie, disponibile și în limba română.
În oglindă cu schimbarea teologică, și oglinda scrisă a călătoriei mele duhovnicești se mută de pe acest blog la adresa vasiletomoiaga.wordpress.com.
Două opinii teologice în vederea neoprotestanților
Vladimir Pustan (pastor penticostal) (captură ecran):
Hristos a venit în lumea noastră ca persoană nu ca bărbat.
Mihai Ciucă (baptist, membru fondator BIG-Impact):
Trupul uman al lui Isus a fost ca un vehicol de care Dumnezeu s-a folosit pentru a ni se revela și pentru a duce la capăt lucrarea de răscumpărare pe cruce. Acum Isus este înapoi în gloria cerească și șade la dreapta Tatălui. Dumnezeu este Duh și nu este materie. Intrăm în chestiuni elementare de doctrină aici. Nu, Isus nu se va întoarce în trup de carne și oase.
Posibile motivații ale părăsirii neoprotestantismului
Marius Cruceru (pastor baptist):
Cum se explică convertirea unor evanghelici (d)in lumea anglofonă la Ortodoxie?
Superficialitatea unor jalnice spectacole carismatice, lipsa oricărui fior în închinare, friendețea arătată lui Dumnezeu, simplificarea vulgară a dogmaticii, desprinderea de tradiţia dogmatică a secolelor trecute, înlăturarea autorităţii mentorilor (avva) şi a formelor de ucenicie prin discipline spirituale, acestea pot fi cîteva dintre cauzele pentru care unii se despart de tradiţia în care fie au crescut, s-au convertit pentru o vreme şi acum se gîndesc să treacă spre o lume care îi fascinează ca spiritualitate, din punct de vedere liturgic, din punctul de vedere al autorităţii pastorale.
Nu puteam rămîne cu conştiinţa liberă într-o tradiţie eclesială care nega prezenţa reală a lui Cristos în elementele euharistice.
Citate despre Sfânta Împărtășanie
Ignatie Teoforul, episcop al Antiohiei (ca. 70–ca. 107 d. Hr.), ucenic al apostolilor Petru și Ioan:
De Euharistie și de rugăciune se depărtează, pentru a nu mărturisi că Euharistia este trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, trupul, care a pătimit pentru păcatele noastre și pe care Tatăl, cu bunătatea Sa, L-a înviat. Așadar, cei care se împotrivesc darului lui Dumnezeu mor datorită tăgadei lor. (Către Smirneni 7:1)
Voi [creștinii efeseni] vă supuneți cu mintea neîmpărțită episcopului și preoțimii, frângând o pâine, care este leacul nemuririi și doctorie pentru a nu muri, ci a trăi veșnic în Iisus Hristos. (Către Efeseni 20, 2)
Căci viaţa trupului este în sânge.
(Sfânta Treime, Levitic 17:11)
Pe când mâncau, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frînt-o, şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el. Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.
(Marcu 14:22-24)
Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frângerea pîinii.
(Luca 24:35)
Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni.
(Fapte 2:24)
Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am Hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace zugrumate şi de curvie.
(Fapte 21:25)
Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?
(Sf. Ap. Pavel, 1 Cor 10:16)
Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
(Iisus Hristos, Apocalipsa 3:20)
(Toate versetele sunt după traducerea Scripturii de către ierodiacon Dumitru Cornilescu.)
Acest blog nu va mai fi actualizat. Noul meu blog este vasiletomoiaga.wordpress.com.
Sănătate!
Actualizare (25 Ianuarie 2014):Sunt conștient că expresiile, cuvintele, „tonul” și alte aspecte ale polemicilor și comunicării mele din jurul retragerii din Cultul Baptist și revenirea în Biserica Ortodoxă au rănit și au amărât. Tuturor celor pe care i-am supărat, jignit, amărât, oțărât, nedreptățit, repezit sau împotriva cărora am greșit în alt fel le cer iertare. Nu voi opera modificări la comentarii ca să albesc ce am înnegrit; ce s-a spus s-a spus. Peste tot ce s-a spus însă, doresc să suprapun părerea de rău pentru daunele provocate de cinismul, superioritatea autoîndreptățită, sarcasmul, intransigența și lipsa de tact, empatie, și smerenie.
„Cine se pune în slujba adevărului trebuie să fie cu desăvârşire străin de orice trufie şi ură faţă de aproapele.”
Vasile 