Domnilor, eu m-am retras!

Etichete

baptist, convertire, credinta, ortodox, Vasile Tomoiagă

Acest blog nu va mai fi actualizat. Noul meu blog este vasiletomoiaga.wordpress.com.

Cititorii acesui blog au putut observa, cu precădere în acest an, 2013, mutații în scriitura mea blogeristică, atât înainte de renunțarea la clujulevanghelic.ro cât mai ales după venirea în acest spațiu (blogul „privat” deCluj).

Vezi de exemplu postările:

• “Arhanghelul Mihail se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise”
• Un comentariu pe Facebook (08.01.2013) – Persoana divino-umană-întrupată Isus Cristos ca paradox unificator și revelatoriu
• teologia trupului
• “Isus a avut un trup pe pământ”? – traducere română
• Ana nu dansează
• Când este Biserica Baptistă orthodoxă?
• tragedia veacului
• iluzia impunerii adevărului și a binelui
• semiotica bărbii
• Bunavestire
• Amurgul idolilor
• Miorița: baciul moldovean
• competența sufletului
• What is the Gospel? A personal perspective

Aceste schimbări în exprimarea scrisă reprezintă efectele reconsiderării din temelii a edificului teologic evanghelic/neoprotestant pe care mi l-am asumat la vârsta de 20 de ani prin ieșirea din Biserica Ortodoxă și intrarea în cultul baptist.

Acumulările de incertitudini și tensiuni teologice din anii care au urmat au făcut masă critică odată cu lecturarea mai sensibilă a unui verset din întâia epistolă a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni. Intrând în congruență cu învățătura Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică asupra acestei chestiuni particulare fundamentale, am ajuns ca într-un final să renunț la orice pretenție de hermeneutică autonomă a Sfintelor Scripturi. Renunțarea la autonomie hermeneutică și acceptarea fără rezerve a autorității legitime a Bisericii, deasupra oricărui individ, de a interpreta Scriptura m-a lăsat fără rațiunea de a fi protestant.

În acest moment sunt creștin ortodox, reprimit după rânduiala canonică.

Conversație reală între subsemnatul (Vasile Tomoiagă) și un prieten, martie 2013

Doresc să nu fiu tras în dezbateri şi discuţii despre convertirea mea. Cred ceea ce crede Biserica Ortodoxă şi resping ceea ce respinge Biserica Ortodoxă. Ceea ce crede Biserica Ortodoxă se găseşte în cărţi de teologie academică sau pe înţeles popular, şi mai cu seamă în Liturghie şi în celelalte slujbe bisericeşti. Ceea ce respinge Biserica Ortodoxă se găseşte în cărţi cu caracter polemic, cum ar fi cele scrise de protestanţi convertiţi la ortodoxie, disponibile și în limba română.

În oglindă cu schimbarea teologică, și oglinda scrisă a călătoriei mele duhovnicești se mută de pe acest blog la adresa vasiletomoiaga.wordpress.com.

Două opinii teologice în vederea neoprotestanților

Vladimir Pustan (pastor penticostal) (captură ecran):

Hristos a venit în lumea noastră ca persoană nu ca bărbat.

Mihai Ciucă (baptist, membru fondator BIG-Impact):

Trupul uman al lui Isus a fost ca un vehicol de care Dumnezeu s-a folosit pentru a ni se revela și pentru a duce la capăt lucrarea de răscumpărare pe cruce. Acum Isus este înapoi în gloria cerească și șade la dreapta Tatălui. Dumnezeu este Duh și nu este materie. Intrăm în chestiuni elementare de doctrină aici. Nu, Isus nu se va întoarce în trup de carne și oase.

Posibile motivații ale părăsirii neoprotestantismului

Marius Cruceru (pastor baptist):

Cum se explică convertirea unor evanghelici (d)in lumea anglofonă la Ortodoxie?

Superficialitatea unor jalnice spectacole carismatice, lipsa oricărui fior în închinare, friendețea arătată lui Dumnezeu, simplificarea vulgară a dogmaticii, desprinderea de tradiţia dogmatică a secolelor trecute, înlăturarea autorităţii mentorilor (avva) şi a formelor de ucenicie prin discipline spirituale, acestea pot fi cîteva dintre cauzele pentru care unii se despart de tradiţia în care fie au crescut, s-au convertit pentru o vreme şi acum se gîndesc să treacă spre o lume care îi fascinează ca spiritualitate, din punct de vedere liturgic, din punctul de vedere al autorităţii pastorale.

Dănuț Mănăstireanu:

Nu puteam rămîne cu conştiinţa liberă într-o tradiţie eclesială care nega prezenţa reală a lui Cristos în elementele euharistice.

Citate despre Sfânta Împărtășanie

Ignatie Teoforul, episcop al Antiohiei (ca. 70–ca. 107 d. Hr.), ucenic al apostolilor Petru și Ioan:

De Euharistie și de rugăciune se depărtează, pentru a nu mărturisi că Euharistia este trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, trupul, care a pătimit pentru păcatele noastre și pe care Tatăl, cu bunătatea Sa, L-a înviat. Așadar, cei care se împotrivesc darului lui Dumnezeu mor datorită tăgadei lor. (Către Smirneni 7:1)

Voi [creștinii efeseni] vă supuneți cu mintea neîmpărțită episcopului și preoțimii, frângând o pâine, care este leacul nemuririi și doctorie pentru a nu muri, ci a trăi veșnic în Iisus Hristos. (Către Efeseni 20, 2)

Căci viaţa trupului este în sânge.
(Sfânta Treime, Levitic 17:11)

Pe când mâncau, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frînt-o, şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el. Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.
(Marcu 14:22-24)

Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frângerea pîinii.
(Luca 24:35)

Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni.
(Fapte 2:24)

Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am Hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace zugrumate şi de curvie.
(Fapte 21:25)

Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?
(Sf. Ap. Pavel, 1 Cor 10:16)

Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
(Iisus Hristos, Apocalipsa 3:20)

(Toate versetele sunt după traducerea Scripturii de către ierodiacon Dumitru Cornilescu.)

Acest blog nu va mai fi actualizat. Noul meu blog este vasiletomoiaga.wordpress.com.

Sănătate!

Actualizare (25 Ianuarie 2014):Sunt conștient că expresiile, cuvintele, „tonul” și alte aspecte ale polemicilor și comunicării mele din jurul retragerii din Cultul Baptist și revenirea în Biserica Ortodoxă au rănit și au amărât. Tuturor celor pe care i-am supărat, jignit, amărât, oțărât, nedreptățit, repezit sau împotriva cărora am greșit în alt fel le cer iertare. Nu voi opera modificări la comentarii ca să albesc ce am înnegrit; ce s-a spus s-a spus. Peste tot ce s-a spus însă, doresc să suprapun părerea de rău pentru daunele provocate de cinismul, superioritatea autoîndreptățită, sarcasmul, intransigența și lipsa de tact, empatie, și smerenie.

„Cine se pune în slujba adevărului trebuie să fie cu desăvârşire străin de orice trufie şi ură faţă de aproapele.”

Ce spune Mărturisirea?

Etichete

înviere, baptist, credinta, mărturisire, trup

Ar spuna așa, dacă i-ar păsa cuiva.

3. Invierea morților

Noi credem și mărturisim că la venirea Domnului morții vor învia spre a se înfățișa înaintea scaunului de judecată;
trupurile înviate vor fi schimbate și ele în nemurire, vor fi asemenea trupului înviat al Mântuitorului. Cu acest trup se va moșteni viața de veci, cei mântuiți în fericirea veșnică iar cei nemântuiți în pedeapsa veșnică.

http://uniuneabaptista.ro/rubenword/wp-content/uploads/2011/10/Marturisirea-de-Credinta.pdf

Când este Biserica Baptistă orthodoxă?

Etichete

înviere, baptist, biserica, Cristologie, dogma, eclesiologie, erezie, eshtaologie, filioque, mântuire, orthodoxie, soteriologie, suflet, Trinitate, trup

Sau, care este rostul dogmei drepte?

orthodoxia = dreapta credință. Se implică faptul că ar putea exista și credințe strâmbe. Apostolul spune “Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi mântuitorului nostru Isus Hristos”. Simon Petru implică că există și credințe care nu sunt de același preț cu a lor (a apostolilor?).

Din orthodoxia dogmatică, să ne referim doar la Triadologie și Cristologie. Credința dreaptă despre Dumnezeu unul în ființă și întreit în persoană, și despre Cristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului (al Mariei), întrupat, ridicat la ceruri în trup.

Care este deosebirea dintre o biserică baptistă trinitariană și una netrinitariană? Există biserici baptiste netrinitariene? Cum se verifică trinitarianismul unei biserici? Este important ca o biserică, respectiv credincioșii din acea biserică să fie trinitarieni? Ce previne o biserică trinitariană să decadă în non-trinitarianism? De exemplu, decăderea la arianism sau unitarianism?

Care e diferența dintre o biserică baptistă care crede într-un Cristos definit calcedonian și o biserică baptistă care crede într-un Cristos monofizit? Că există mulți Cristoși, și nu oricine-I spune Doamne Doamne va fi mântuit, nu? Deci trebuie să fim atenți în ce Cristos credem. Cine este Domnul Isus despre care trebuie să spunem tuturor? Care este evanghelia Cristosului calcedonian, și care este evanghelia unui cristos apolinarianist, sau arian, sau docetic, sau monofizit, sau nestorian, sau sabelian? Există biserici baptiste ariene? Dar creștini baptiști docetici? Monofiziți? Sabelieni? Cum se verifică orthodoxia dogmatică a unei biserici baptiste? Când este o biserică baptistă dogmatic orthodoxă?

Sau toate aceste denumiri fandosite sunt de fapt o pierdere de vreme cu filosofii deșarte și omenești, niște certuri de cuvinte între oamenii care mai bine ar crede în Isus și s-ar ruga mai mult? Și ar fi mai spirituali?

Care este rostul dogmei corecte? Și care este pericolul ereziei? Ce este o erezie nimicitoare? Care e dogmatica baptistă ca să știm care sunt ereziile nimicitoare? Ce anume nimicesc ereziile? Care erezii?

Și care este rostul dogmei? Se învață pe banda rulantă a școlii de popi sau are vreo relevanță în viața bisericii, și în mântuire? E important pentru Ghiță și Safta să nu fie apolinariști? Iarăși, cum arată evanghelia corectă, în care trebuie să credem în Cristosul calcedonian, și cum arată o evanghelie falsă, a unui Cristos, să zicem, docetic? Conteză, când pastorul predică evanghelia, să accentueze că Cristos nu doar a murit pentru păcatele mele, ci a și înviat ÎN TRUP DE CARNE ȘI OASE, dar trup îmbrăcat în slavă? E important la predicile de evanghelizare să se precizeze că va fi o înviere a morților, a trupurilor? Că ACESTE trupuri vor fi îmbrăcate în nestricăciune și neputrezire? E important la evanghelizări să se menționeze, în treacăt, spre final, că Isus s-a înălțat la cer ÎN TRUP? Unde o fi trupul lui Isus? Dar al lui Moise?

Care este rostul dogmei corecte Trinitariene și Cristologice? Există o relevanță eclesiologică, soteriologică și eshatologică a dogmei corecte, sau dogma e doar un set de principii abstracte și uscate bune pentru cursul de teologie de la seminar, pe care absolventul le poate uita când primește slujba de pastor, și textul Bibliei îi este deajuns pentru predicarea corectă?

Dogma, eclesiologia, soteriologia, eshatologia sunt într-o strânsă sinergie și interdependență, sau e trebuincios ca doar dogma să fie corectă, orthodoxă, iar eclesiologia variabilă, soteriologia diversă, și eshatologia schimbătoare? Are vreo influență dogma orthodoxă asupra eclesiologiei, soteriologiei, eshatologiei, sau sunt chestiuni disjuncte, independete una de alta, iar teologii sunt liberi să speculeze cu fiecare individual? Dacă este așa, și dogma este doar un set interesant de formulări intelectuale bune pentru seminar, pentru doctorate la King’s College, sau pentru lecturile private ale baptistului ecumenic, există cu adevărat o relevanță practică a dogmei corecte? Dacă este doar o activitate intelectuală de tip seminar, sau privată, este ea indispensabilă mântuirii și credinței de același preț cu a apostolilor sau este facultativă? Iar dacă este indispensabilă, când și în ce fel este accentuată dogma sănătoasă despre cristologia calcedoniană în bisericile baptiste?

Există biserici care sunt trinitariene și calcedoniene nu doar în dogmatică ci și în eclesiologie, soteriologie și eshatologie? Care sunt acele biserici? Există astfel de biserici? Iar dacă bisericile trebuie să fie trinitariene pentru a fi creștine, care e diferența dintre o biserică creștină trinitară fără filioque, și o biserică creștină trinitară cu filioque?

Este dogma obligatorie, atât întelectual, cât și cultic? Doar intelectual? Dacă dogma nu este obligatorie, nici cultic, nici intelectual, ci este facultativă, fie doar cultic, fie și cultic și intelectual, de ce n-am fi eretici?

Cea mai mare poruncă este

Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău

Iar

Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.

și

trupul vostru este Templul Duhului Sfânt

și trebuie să

Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care Sunt ale lui Dumnezeu.

Deci, dacă omul este o ființă unitară, trupsuflet, cu minte, inimă, putere, cuget, și dacă toate acestea sunt de la Dumnezeu și pentru Dumnezeu, nu cumva și în Biserică, dogmatica, eclesiologia, soteriologia și eshatologia sunt sau trebuie să fie un tot unitar? Cum arată o astfel de biserică? Există o astfel de biserică unde cele patru nu sunt despărțite unele de altele? Există om armonios în care trupul nu este despărțit de suflet, și sufletul de trup, ci omul este o armonie unitară și nedivorțat în sine însuși? Există om cu trup frumos și suflet frumos?

Din informările făcute la Conferinţa Naţională a uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Etichete

anunțuri, baptist

Pe site-ul Bisericii Mănăştur se găsesc unele statistici despre numărul de baptişti în lume şi numărul de baptişti români în unele ţări europe.

De exemplu aflăm că Biserica Baptistă din Cuba, sub regimul dictatorial al lui Fidel Castro, a înregistrat cea mai rapidă creştere din toată istoria acestei ţări sau aproximativ 30% din populaţia Braziliei se declară neoprotestantă.

bisericamanastur.ro

Cine sunt baptiştii? Scurt istoric

Etichete

Amsterdam 400, anabaptişti, aniversare, baptist, botez, editoriale, John Smyth, Paul Chiş, Thomas Helwis

(Articol scris de Paul Chiş pentru site-ul clujulevanghelic.ro cu ocazia aniversării a 400 de ani de la înfiinţarea primei biserici baptiste în Amsterdam. Nu se permite reproducerea fără permisiune.)

Anul 2009 este un an al comemorărilor pentru mulţi creştini, reformaţii sărbătoresc 500 de ani de la naşterea lui Jean Calvin, deasemenea tot în 2009 este şi anul Richard Wurmbrand, un motiv de bucurie şi reflecţie pentru evreii mesianici şi pentru creştinii evanghelici români care au fost slujiţi de acest mare om al lui Dumnezeu. Dar 2009 este şi anul în care se împlinesc 400 de ani de la înfiinţarea primei biserici baptiste, eveniment ce a avut loc la Amsterdam într-o modestă brutărie.

Cu ocazia acestei serbări în perioada 24-26 Iulie 2009 la Amsterdam (Olanda) vor avea loc conferinţe, seminarii, studii biblice moderate de lucrători baptişti din întreaga lume. Acest eveniment este organizat de către Alianţa Mondială Baptistă în colaborare cu Federaţia Baptistă Europeană şi Uniunea Baptistă din Olanda. Evenimentul are şi scopul de a reaminti baptiştilor din întreaga lume cine sunt, care este identitatea lor şi care sunt rădăcinile lor istorice.

Prin articolul de faţă doresc să fac un scurt istoric al originilor baptiştilor, cine sunt ei, care au fost mişcările teologice care i-au influenţat pe primii baptişti şi care sunt elementele care i-au făcut deosebiţi de alţi protestanţi. Cred că aceste puţine informaţii vor fi utile tuturor credincioşilor baptişti care vor să afle mai multe despre înaintaşii lor dar nu au acces la informaţiile necesare. Dar şi cei care nu sunt baptişti pot învăţa multe din această fărâmă de istorie a creştinismului.

La fel ca toate mişcările reformatoare şi de trezire spirituală şi mişcarea baptistă are un iniţiator. Acesta este John Smyth (1570-1612) şi s-a născut în comitatul Lincolnshire din Anglia. A făcut studiile primare la Gainsbourgh (o localitate din acelaşi comitat), apoi a studiat teologia la Christ College în cadrul Universităţii Cambridge, unde şi-a luat diplomele de licenţă şi masterat în teologie. În 1594 Smyth a fost ordinat preot în biserica Angliei şi ales în conducerea Christ College (aşa se numeşte facultatea de teologie a Universităţii Cambridge).

Timp de 4 ani cât a predat la Christ College, Smyth s-a dovedit a fi un bun profesor, deasemenea el a intrat în contact cu un grup de puritani, devenind în scurt timp unul dintre ei. Puritanii au fost o grupare din cadrul Bisericii Anglicane care dorea reformarea totală a bisericii prin întoarcerea radicală la Biblie, trăirea unei vieţi curate înaintea lui Dumnezeu şi scoaterea tuturor practicilor de origine „papistaşă”-catolică din biserica anglicană pe motiv că ar fi nescripturale. Puritanii au fost influenţaţi în gândirea lor de teologia lui Jean Calvin şi John Knox.

Din 1598 Smyth a ajuns preot în locaitatea Lincoln, unde conţinutul predicilor sale a fost interpretat ca un afront personal de către unele oficialităţi locale care au făcut în aşa fel încât să fie demis. După demitere a plecat la Gainsbourgh unde a practicat medicina. În Gainsbourgh văzând că parohia locală duce lipsă de un preot compentent (preotul din localitate îşi neglija îndatoririle, nu predica şi lipsea des din sat, dar încasându-şi leafa care nu era mică, fără nici-o problemă) John Smyth a preluat el sarcina slujirii bisericii, vestind cuvântul lui Dumnezeu. Problema era că nu a obţinut avizul episcopului local pentru a predica fiind mustrat cu asprime pentru că a întrăznit să predice fără aprobare.

Acest incident l-a adus în conflict cu conducerea bisericească a vremii şi l-a determinat pe Smyth şi pe ceilalţi membrii ai bisericii din Gainsbourgh (după multe rugăciuni şi studierea Scripturii) să se separe împreună cu congregaţia de Biserica Anglicană devenind o biserică independentă sau separatistă. Smyth şi prietenii lui au încheiat un legământ al bisericii, decizând ca de acum înainte să respecte doar cererile Bibliei nu şi ale conducerii anglicane orice ar fi. Binenţeles că în aceea vreme un astfel de gest era ilegal, biserica anglicană fiind biserică de stat, iar Smyth şi ceilalţi enoriaşi din Gainsbourgh riscau pedepse dure, poate chiar moartea. De fapt persecuţia nu a întârziat să apară, regele Angliei James I a început să persecute grupările puritane şi separatiste din regatul său, mulţi dintre ei fiind încarceraţi sau omorîţi.

John Smyth care ajunsese liderul congregaţiei din Gainsbourgh a decis să fugă în Olanda împreună cu toţi enoriaşii pentru a scăpa de persecuţie. Olanda fiind cea mai tolerantă ţară din punct de vedere religios din Europa, adăpostind oameni din toată Europa de persecuţiile religioase care bântuiau pe atunci continentul.

John Smyth şi cei care erau cu el s-au mutat în 1608 la Amsterdam, unde şi-au stabilit sediul bisericii într-o brutărie deţinută de un anabaptist. Anabaptiştii erau o grupare protestantă apărută în 1534 în Elveţia sub conducerea lui Conrad Grebel unul din ucenicii reformatorului Huldrich Zwingli şi care s-au despărţit de Zwingli din cauză că susţineau botezul adulţilor pe baza credinţei personale şi nu botezul copiilor mici şi se opuneau participării la război precum şi persecutării oamenilor pe motive religioase. Deasemenea ei erau de părere că biserica şi statul trebuie să fie separate,o idee radicală la aceea vreme.

Fiind influenţat de aceşti anabaptişti dar şi în urma studierii Bibliei John Smyth a ajuns la concluzia că trebuie să se adopte botezul pe baza credinţei personale. Mai întâi s-a autobotezat pe el şi apoi l-a botezat pe prietenul său Thomas Helwis şi pe ceilalţi pe membrii ai congregaţiei, în 1609. Cu timpul John Smyth a devenit tot mai apropiat de anabaptişti ajungând până acolo încât şi-a invalidat propriul autobotez cerând să fie botezat încă o dată de anabaptişti şi să fie primit în comunitatea lor cu întreaga sa biserică.

Majoritatea membrilor bisericii lui Smyth i-a urmat exemplul, o minoritate însă din care făcea parte şi prietenul său Thomas Helwis nu acceptat să fie rebotezaţi considerând că nu este necesar de vreme ce fuseseră deja o dată botezaţi ca adulţi. În plus ei nu au dorit să se unească cu anabaptiştii, deoarece doreau să revină în Anglia îndată ce situaţia din ţară va permite acest lucru. Pe lângă aceste aspecte între Helwis şi Smyth s-au iscat şi nişte neînţelegeri de ordin teologic. Toate aceste lucruri au dus la separarea dintre Smyth şi Helwis. Smyth şi majoritatea membrilor bisericii s-au unit cu anabaptiştii iar Helwis şi 10 alţi membrii din biserică s-au întors în Anglia în 1612. Acolo el a continuat să răspândească cuvântul lui Dumnezeu până în 1616 când a murit în închisoare, ca martir. Helwis a scris mai multe cărţi de teologie şi o mărturisire de credinţă.

Cele mai importante idei ale baptiştilor englezi erau: practicarea botezului pe baza credinţei personale (iniţial baptiştii au practicat botezul prin turnare, abia la câţiva ani după moartea lui Thomas Helwis s-a introdus cutuma botezului prin scufundare), promovarea libertăţii religioase şi a separării bisericii de stat, accentul pus studierea scripturii. Toate aceste lucruri îi apropie pe baptişti de anabaptişti, fiind lucruri ce au fost susţinute întotdeauna de ambele grupări.

Baptiştii s-au diferenţiat de anabaptişti prin faptul că au acceptat să se implice în politică şi să deţină funcţii în administraţiilor statale (acolo unde li s-a permis) şi au acceptat să facă parte din armată şi chiar să ia parte la razboaie (dacă considerau că sunt juste, de exemplu pentru a-şi apăra ţara). Anabaptiştii nu acceptă niciunul din aceste două activităţi pe motiv că ar fi nebiblice.

Cu toate acestea de-a lungul timpului relaţiile dintre cele două culte au fost foarte bune, baptiştii considerându-i pe anabaptişti fraţi în Cristos. Nu au existat tentative de unificare la nivel mondial între cele două culte deşi au atâtea lucruri în comun.

După moartea lui Thomas Helwis, conducerea mişcarii baptiste engleze a fost preluată de John Murton (1585-1626), care a murit şi el în închisoare ca şi martir.

Din punct de vedere teologic primii baptişti au fost arminieni (credeau că oricine alege să creadă de bunăvoie, în mod liber în Isus poate fi mântuit, respingând astfel doctrina calvinistă a predestinării), apoi între anii 1633 şi 1638 la Londra a apărut un grup de baptişti calvinişti (care credeau în predestinare) sub conducerea lui John Spiltsbury. Aceştia practicau botezul prin scufundare şi ei au reprezentat nucleul din care mai târziu s-au format bisericile baptiste americane. La începutul anilor 1640 existau în Anglia două grupuri de baptişti : baptiştii generali (sau arminieni) şi baptiştii particulari ( sau calvinişti). Baptiştii generali au ajuns minoritari în secolele XVII şi XVIII dar şi-au revenit numeric în sec.XIX şi XX, dominând acum mişcarea baptistă mondială. În anul 1644 baptiştii englezi particulari au adoptat Confesiunea de credinţă de la Londra, cel mai important document al baptiştilor până în ziua de azi.

De-a lungul anilor mişcarea baptistă s-a dezvoltat şi a crescut ca număr, azi existând în lume peste 100 de milioane de baptişti din care în jur de 100 000 în România. Alte state care au mari comunităţi baptiste sunt : SUA (peste 30 000 000), Rusia (aproximativ 500 000), Ucraina (aproximativ 300 000), Brazilia (aproximativ 3 000 0000).

Diversitatea baptiştilor este şi ea mare, existând la nivel mondial biserici baptiste mai conservatoare dar şi mai liberale, calviniste sau arminiene. Există chiar şi biserici baptiste de ziua a şaptea (care ţin sâmbăta ca zi de odihnă, nu duminica).

La nivel mondial bisericile baptiste sunt reunite în Alianţa Mondială Baptistă, care la rândul ei este membră în Alianţa Evanghelică Mondială.

Bibliografie:

Estep R. William, Istoria Anabaptiştilor, Oradea, ed. Cartea Creştină, 2006
Cairns Earle, Creştinismul de-a lungul secolelor, Oradea, ed.Cartea Creştină, 2007
amsterdam400.org
bwanet.org
ebf.org
en.wikipedia.org/wiki/Baptists
christianpost.com

Statutul Cultului Creştin Baptist

Etichete

anunțuri, baptist, statut

Statutul Cultului Creştin Baptist a fost aprobat şi recunoscut în data de 25 Ianuarie 2008. Forma electronică (PDF) se găseşte la pagina Comunităţii Baptiste de Cluj sau direct aici [PDF].